CIVIL.Litigiu de muncă Desfacerea disciplinara a contractului de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Decizie nr. 12 din data de 12.03.2014
Litigiu de muncă Desfacerea disciplinara a contractului de muncă
Conform contractului de muncă nr. I763/320388/16.09.2009 (filele 25-28), încheiat între pârâta ".........S.R.L. Buzău, în calitate de angajator, și reclamantul..........., salariat, reclamantul a fost angajat pe durată determinată, de o lună, începând cu 28.01.2009, în funcția de muncitor necalificat. Prin actul adițional nr. 1/2009 contractul de muncă a fost prelungit cu 6 luni, până la 28.08.2009, iar la data de expirării, a fost încheiat actul adițional nr. 2/2009 (fila 30), potrivit căruia contractul de muncă a fost modificat în privința duratei, fiind pe o perioadă nedeterminată. O altă modificare a contractului individual de muncă a intervenit începând cu 09.03.2011, prin actul adițional nr. 3/2011 (fila 31), în ceea ce privește locul de muncă și acordarea unui spor de 7% pentru condiții specifice.
Prin dispoziția nr. 194/08.07.2013 (fila 6), pârâta a dispus sancționarea reclamantului cu diminuarea salariului de bază cu 10% pe luna iunie 2013, conform art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii, pentru încălcarea art. 19 alin. 2 lit. a și e din Regulamentul de Ordine Interioară, reținându-se referatul întocmit de către.........., în calitate de coordonator. S-a menționat la situația de fapt că, la data de 26.06.2013, reclamantul nu a bobinat șarja de acryl 88647-Swallow, iar când i s-a atras atenția de către coordonatorul de schimb să dea explicații, a devenit recalcitrant. Cât privește apărările salariatului, acestea nu au fost reținute, apreciindu-se că nu au fost prezentate argumente exoneratoare de răspundere și că se face vinovat de încălcarea prevederilor Regulamentului de Ordine Interioară.
Tribunalul constată că, la data de 03.07.2013, a fost înregistrată la societatea pârâtă cererea coordonatorului de schimb, .........., din data de 27.06.2013, conform căreia s-a propus sancționarea reclamantului ..........pentru fapta din ziua de 26.06.2013, când nu a terminat de bobinat șarja de acryl, iar după ce i s-au cerut explicații, a devenit recalcitrant. Pârâta l-a convocat pe reclamant cu scrisoarea nr. 3319/04.07.2013 (fila 43), pentru efectuarea cercetării prealabile, în temeiul art. 251 alin. 1 din Codul muncii, solicitându-i să se prezinte la 05.07.2013, ora 15.30, la sediul societății. S-a menționat în convocare fapta pentru care s-a declanșat procedura cercetării disciplinare, astfel cum a fost descrisă în referatul coordonatorului de schimb. Reclamantul a semnat de primire convocarea, după cum rezultă din acest înscris.
A fost întocmit raportul de cercetare disciplinară prealabilă nr. 3395/07.07.2013 (filele 44-45), conform căruia s-a constatat de către comisia constituită în acest scop că reclamantul are un comportament violent verbal față șeful său, i se adresează necorespunzător, devine recalcitrant atunci când i se atrage atenția asupra neîndeplinirii unor sarcini de serviciu.
O altă decizie contestată de către reclamant a fost cea de suspendare a contractului individual de muncă. Instanța constată că, prin dispoziția nr. 205/15.07.2013 (fila 7), societatea pârâtă a decis suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu 15.07.2013, pentru efectuarea cercetării prealabile. S-a menționat în dispoziție că a fost avut în vedere referatul nr. 3499/15.07.2013, întocmit de către șeful secției vopsitorie, Preda Mariana, conform căruia reclamantul i-ar fi adus grave injurii, amenințări, în urma cărora a făcut plângere la poliție. Pârâta a menționat în dispoziție că faptele se repetă de două săptămâni, apreciindu-se că reclamantul prezintă un pericol la locul de muncă.
După efectuarea cercetării disciplinare, pârâta a emis decizia nr. 223/31.07.2013 (fila 66), prin care a decis, începând cu 31.07.2013, desfacerea disciplinară a contractului de muncă încheiat cu reclamantul. Această decizie i-a fost comunicată reclamantului la data de 02.08.2013, astfel cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 67, după data înregistrării contestației la Tribunalul Buzău (01.08.2013). Reclamantul nu și-a completat cererea de chemare în judecată și cu contestația împotriva deciziei nr. 223/31.07.2013 și nici nu a făcut dovada contestării separate a actului prin care s-a decis încetarea contractului de muncă.
6. Motivele de fapt și de drept:
Instanța constată că obiectul conflictului de muncă îl reprezintă constatarea nelegalității și netemeiniciei dispoziției de sancționare nr. 194/08.07.2013 și a dispoziției de suspendare nr. 205/15.07.2013.
În ceea ce privește dispoziția nr. 194/08.07.2013, reclamantul nu a indicat o altă situație de fapt decât cea care a rezultat din cercetarea prealabilă și care a fost reținută pe baza probei cu înscrisuri, la pct. 5 din prezenta hotărâre, ci a susținut că motivele ar fi neîntemeiate, iar sancțiunea ar fi o răzbunare a șefei de secție. Instanța constată că, între reclamant și șefa secției vopsitorie, ........., a existat un conflict, după cum au declarat martorii ....... (declarațiile de la filele 64 și 65), ca urmare a unui referat pe care l-a întocmit șeful de secție (nr. 3499/15.07.2013 - fila 33). Se poate observa că sesizarea a fost înregistrată după emiterea deciziei de sancționare (la 08.07.2013) și nu se referă la faptele pentru care a fost sancționat reclamantul. Astfel, măsura de diminuare a salariului de bază cu 10% pentru o lună a fost decisă pentru fapta din data de 26.06.2013, când reclamantul nu a bobinat șarja de acryl 88647-Swallow, iar când i s-a atras atenția de către coordonatorul de schimb să dea explicații, a devenit recalcitrant. Abaterile constau într-o inacțiune (neîndeplinirea sarcinilor de serviciu) și o acțiune (atitudine necorespunzătoare față de șeful său).
În drept, fapta reclamantului, de a nu își îndeplini corespunzător atribuțiile de serviciu (nu a bobinat șarja de acryl 88647-Swallow la data de 26.06.2013), constituie abatere disciplinară, în baza art. 247 alin. 2 din Codul muncii, ca urmare a încălcării obligațiilor pe care le avea în temeiul contractului individual de muncă (lit. K pct. II lit. a), art. 19 alin. 2 lit. a din Regulamentul de ordine interioară (filele 23-24).
Fapta de a adresa injurii conducătorului ierarhic constituie abatere în temeiul art. 247 alin. 2 din Codul muncii, prin încălcarea normelor precizate la art. 17 alin. 2 lit. a și art. 19 alin. 2 lit. e din Regulamentul de ordine interioară.
Conform art. 247 alin. 2 din Codul muncii, "abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.";
Decizia emisă cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 252 alin. 2 din Codul muncii: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (alin. 2); precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat (art. 19 alin. 2 lit. a și e din Regulamentul intern); motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea (sunt indicate la descrierea situației de fapt); temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică (art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii); termenul în care sancțiunea poate fi contestată (în dispozitiv); instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată (a fost precizat Tribunalul Buzău).
Faptele descrise au fost săvârșite cu vinovăție, iar cât privește sancțiunea aplicată, tribunalul constată că societatea pârâtă a individualizat corect sancțiunea disciplinară luată, având în vedere că reclamantul nu și-a respectat atribuțiile de serviciu, a ignorat dispoziția conducătorului ierarhic, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, conform fișei postului și regulamentului, s-au produs pagube materiale, puteau fi consecințe grave cu privire la activitatea altor secții. Sancțiunea, de reducere a salariului de bază cu 10% pe o lună, este prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii (reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;) este corespunzătoare cu gravitatea abaterii disciplinare, săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele criterii reglementate de art. 250 din Codul muncii: a) împrejurările în care a fost săvârșită fapta (care au fost descrise mai sus); b) gradul de vinovăție a salariatului (a existat și vinovăția contestatorului, care nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu și a avut un comportament necorespunzător față de șeful ierarhic) c) consecințele abaterii disciplinare (pagube materiale, starea de pericol creată prin atitudinea necorespunzătoare); d) comportarea generală în serviciu a salariatului și e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta (reclamantul a mai fost sancționat pentru fapte de violență, cu avertisment, conform dispoziției nr. 82/14.04.2010 - fila 47, iar din declarațiile martorilor a rezultat un comportament necorespunzător al reclamantului).
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, reținând că sunt abateri săvârșite cu vinovăție, contestația împotriva dispoziției nr. 194/08.07.2013 va fi respinsă.
În ceea ce privește decizia de suspendare a contractului individual de muncă (dispoziția nr. 205/15.07.2013), capătul 2 din contestație, instanța a reținut că, în vederea cercetării disciplinare a abaterii menționate în referatul nr. 3499/15.07.2013 (fila 33), pârâta a decis suspendarea raporturilor de muncă, față de comportamentul neadecvat în timpul serviciului, apreciat a fi periculos.
Din punct de vedere al condițiilor de fond și formă, instanța constată că dispoziția respectă prevederile art. 52 alin. 1 lit. a din Codul muncii, conform cărora, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului. Reclamantul a susținut că nu reprezintă un pericol, invocând și o împrejurare legată de cercetarea efectuată de către poliție, conform căreia nu ar fi vinovat. Din declarațiile martorilor, coroborate cu plângerea șefului de secție.........., înregistrată la poliție sub nr. 1130/29.06.2013 (fila 69), și adresa nr. R/6033638/19.07.2013 a Inspectoratului de Poliție Județean Buzău (fila 70), rezultă însă că reclamantul a fost sancționat contravențional în temeiul Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. Măsura suspendării este considerată oportună, în raport de comportamentul reclamantului, în timpul serviciului prestat la societatea pârâtă, iar motivele invocate în contestație și răspunsul la întâmpinare, cu privire la netemeinicia măsurii de desfacere a contractului de muncă nu pot fi analizate, deoarece reclamantul nu a contestat și decizia nr. 223/31.07.2013 (care i-a fost comunicată după înregistrarea acțiunii).
Tribunalul menționează dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul muncii: "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului";. Neputându-se analiza vinovăția salariatului, cât timp nu a fost contestată și decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, instanța va respinge și contestația împotriva dispoziția nr. 205/15.07.2013 și cererea de reintegrare în locul de muncă. Fiind respinse primele două capete de cerere (principale), instanța va respinge și cererile accesorii, având ca obiect obligarea pârâtei la plata salariilor și a sporurilor aferente, neîncasate, începând cu 15.07.2013 până la reintegrarea efectivă la locul de muncă, la plata bonurilor de masă începând cu data de 15.07.2013 până la reintegrarea efectivă, și la plata concediului de odihnă ce i se cuvenea până la reintegrarea în muncă, cu obligarea și la cheltuieli de judecată.
Hotărârea este supusă numai apelului, în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 214 și art. 215 din Legea nr. 62/2011.
Potrivit art. 471 alin. 1 din Codul de procedură civilă, sub sancțiunea nulității, apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
| ← pretentii. Jurisprudență Pensii | CIVIL.Litigiu de munca. Încetarea contractului de munca ca... → |
|---|
