CIVIL.Litigiu de munca. Încetarea contractului de munca ca sancţiune disciplinara
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Decizie nr. 23 din data de 12.03.2014
Litigiu de munca. Încetarea contractului de munca ca sancțiune disciplinara
Înlocuirea către instanță a sancțiunii aplicate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța apreciază acțiunea reclamantului ca fiind fondată în parte, pe următoarele considerente:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în funcția de șofer pe autoturismul de serviciu B 21 YZS până la data de 30.08.2013, când prin decizia nr.15/23.08.2013 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al acestuia, în temeiul art. 61 lit.a Codul muncii.
Raportat la decizia contestată, instanța reține, din cuprinsul acesteia, ca abateri săvârșite de salariat folosirea autovehiculului de serviciu în interes personal, abaterea de la programul stabilit în trafic, ca timp și traseu și nepăstrarea stării de igienă corespunzătoare prin transport de animale.
În ce privește cercetarea disciplinară, instanța constată că pârâta a respectat dispozițiile art. 251 Codul muncii, reclamantul fiind convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, care a formulat apărări în nota explicativă înaintată la dosar.
De altfel, instanța constată că reclamantul nu a infirmat în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin decizia contestată, însă a invocat o situație de fapt ce nu este de natură a atrage o sancțiune atât de gravă.
Astfel, raportat la situația de fapt, instanța are în vedere abaterile presupuse a fi săvârșite în data de 31.05.2013, în care reclamantul a efectuat, conform fișei postului, un transport al pacienților de la Centrul de dializă către domiciliile acestora, fiind supus în același timp controlului de către numiții .......
Din depoziția martorului propus de pârâtă reiese că acesta îndeplinește funcția de șofer și a fost desemnat de conducerea firmei ca împreună cu numitul......., coordonator zonal la nivelul județului Buzău, să urmărească activitatea reclamantului din data de 31.05.2013.
Raportat la abaterea de la traseu a reclamantului, instanța reține că, potrivit atribuțiilor de serviciu, acesta avea obligația de a transporta pacienții dializați la domiciliul fiecăruia, fiind efectuat în acest sens un grafic al traficului, iar în ziua incidentului, ultima pacientă......... a solicitat transportul la o altă locație decât cea de domiciliu, pe motiv că drumul este rupt din cauza viiturii.
În acest sens, instanța are în vedere acordul scris de pacientă pe formularul tip existent la nivelul societății, fila 23 dosar, astfel încât susținerile pârâtei cu privire la devierea traseului din voința reclamantului nu au fundament, atâta timp cât prevederile pct.6 din Regulamentul de ordine interioară nr.851/2010 permit lăsarea pacienților la altă destinație decât domiciliul, cu acordul scris și semnat al acestora.
În ce privește abaterea în sensul folosirii autovehiculului de serviciu în interes personal, instanța constată că însuși reclamantul a recunoscut că a efectuat o vizită la domiciliul bunicilor săi, ceea ce conduce la reținerea faptei în sarcina salariatului, fiind încălcate prevederile pct. 12 din R.O.I., menționat mai sus.
În ce privește susținerile martorului ......cu privire la sustragerea de către reclamant din autoturismul unității a cantității de 5 litri motorină, instanța urmează a nu da eficiență acestor afirmații, atâta timp cât ele nu formează obiectul litigiului.
În ce privește transportul de animale și igiena necorespunzătoare a autovehiculului, instanța, din materialul probator administrat, reține că din planșele fotografice depuse de pârâtă nu se distinge acest lucru, fapt de altfel, infirmat de reclamant și prin nota explicativă, în care a negat transportul unui iepure de casă la domiciliul bunicilor, pentru fiul său.
Tot sub acest aspect, instanța constată că nici în cuprinsul întâmpinării pârâta nu a detaliat în ce constă transportul de animale și nici în cuprinsul deciziei contestate nu se fac referiri concrete pentru această abatere, decât cu susținerile celor doi care au urmărit pe reclamant, prin rapoartele atașate la dosar, aspect reluat și în depoziția dată de martorul........., care însă nu sunt probate prin planșele ce se susțin a fi edificatoare în acest sens .
Recunoașterea reclamantului privind oprirea sa la un magazin( pentru a lua un suc și țigări) nu poate conduce la ideea unei abateri deosebit de grave care să atragă răspunderea disciplinară, cu atât mai mult cu cât martorul........., propus de acesta, în calitate de fost manager și director de program în cadrul pârâtei, a declarat că, față de nevoile speciale ale pacienților transportați era o datorie morală să se răspundă solicitărilor acestora în situația în care doreau să-și cumpere ceva de pe traseu, cu atât mai mult cu cât staționarea s-a efectuat după transportul tuturor pacienților, interdicția staționării fiind înscrisă în ROI la pct.4, doar în prezența acestora.
Cu privire la declarația aceluiași martor, instanța reține că reclamantul a fost subordonatul său și pe tot parcursul activității nu a constatat abateri din partea salariatului.
Sub acest aspect, în raport de împrejurările în care au fost săvârșite abaterile, gradul de vinovăție al salariatului, raportat la toate faptele imputate, tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată este mult prea aspră, în contextul în care doar o parte din acestea au fost confirmate de materialul probator administrat, respectiv deplasarea la domiciliul bunicilor și implicit folosirea autovehiculului de serviciu în interes personal.
În condițiile în care abaterea de la programul stabilit în grafic la data de 31.05.2013 a fost solicitată de o pacientă, nu se poate reține în sarcina reclamantului această faptă, iar igiena necorespunzătoare a autoturismului, de asemenea, nu a fost probată și detaliată în concret de către societate.
Sub acest aspect, se apreciază că înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate, din cuprinsul deciziei nr.15/23.08.2013 prevăzută de art.61 lit.a Codul muncii și, respectiv 248 al.1 lit.e Codul muncii cu cea a reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% înscrisă în art.248 al.1 lit.c Codul Muncii, sub forma privațiunii materiale, este de natură să corespundă gravității faptelor săvârșite și să atragă atenția reclamantului asupra respectării obligațiilor înscrise în fișa postului și a sarcinilor impuse prin aceasta și totodată să îl rețină pe viitor de la comiterea altor abateri.
Față de cele evocate, instanța va dispune modificarea în parte a deciziei nr. 15/23.08.2013 emisă de pârâtă, în sensul înlocuirii temeiului legal al sancțiunii aplicate din art.248 al.1 lit.e Codul Muncii, cu cea înscrisă în art. 248 al.1 lit. c Codul Muncii și ca o consecință, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, acela de șofer, cu obligarea angajatorului, în conformitate art.80 al.1 Codul Muncii, la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia începând cu data de 30.08.2013 (data desfacerii CIM) până la reîncadrarea efectivă, reduse cu 10% pe o durată de 3 luni.
Instanța va lua act că reclamantul, în cuvântul pe fond, nu a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În baza art.274 Codul Muncii, prezenta sentință este definitivă și executorie de drept.
| ← CIVIL.Litigiu de muncă Desfacerea disciplinara a contractului... | Contract colectiv de muncă. Drepturi salariale. .... → |
|---|
