Concediere
| Comentarii |
|
Potrivit art. 64 alin. (1) C.muncii , „în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute de art. 61 lit. c), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii”.
Secţia civilă, Decizia nr. 212 din 17 mai 2011
Reclamantul R.G. a solicitat in contradictoriu cu pârâta SC S.C. SRL sa se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 215/2010, să se dispună reintegrarea sa în funcția deținută anterior încetării raporturilor de muncă și să fie obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data încetării raporturilor de muncă și până la reintegrare.
Arată că a fost salariatul pârâtei îndeplinind funcția de subinginer în cadrul biroului tehnic producție punct lucru Constanța iar încetarea contractului său de muncă s-a realizat în temeiul art. 61 lit. c) C.muncii. Susține reclamantul că decizia contestată este nulă raportat la faptul că aceasta nu îndeplinește condițiile impuse imperativ de C.muncii.
Fișa de aptitudine nr. 112 care a stat la baza emiterii deciziei nu este completată corespunzător întrucât nu conține date de identificare prin nume și prenume a salariatului pentru care a fost întocmită.
Apreciază că în speță sunt incidente și prevederile art. 10 din Legea nr. 54/2003 coroborat cu dispozițiile art. 223 alin. (2) C.muncii care statuează că reprezentanților aleși ai organelor de conducere ale organizațiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor pe care legea le lasă la aprecierea celui ce angajează decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere al organizației sindicale.
începând cu luna iunie 2004 de la înființarea sindicatului a fost ales în funcția de președinte al sindicatului legal constituit și reprezentativ la nivelul societății, prin urmare trebuia să beneficieze de prevederile referitoare la protecția liderilor sindicali.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 6, 8, 76, 61 lit c), 223, 281-291 C.muncii.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamantul a formulat precizări la acțiune arătând că solicita reintegrarea în funcția deținută anterior, aceea de subinginer, având în vedere faptul că la data introducerii acțiunii avea pe rolul instanțelor un proces ce avea ca obiect modificarea unilaterală a locului de muncă. Arată reclamantul că procesul s-a soluționat astfel că în prezent solicită reintegrarea în funcția de subinginer la punctul de lucru Sibioara.
La termenul din data de 24.01.2010, reclamantul a invocat excepția tardivității deciziei nr. 215/2010 raportat la dispozițiile art. 62 C.muncii , însă instanța a calificat excepția tardivității ca fiind excepția prescrierii dreptului de a emite decizia 215/2010.
Prin sentința civilă nr. 256/26.01.2011, Tribunalul Constanța a respins excepția prescripției dreptului de a emite decizia nr. 215/10.08.2010.
A admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 215/10.08.2010 emisă de intimata și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr. 215/10.08.2010.
A obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care a beneficiat de la data de 12.08.2010 până la data reintegrării efective.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea a fost respinsă reținând ca prin adresa nr. 1939/07.07.2010 reclamantul a depus la societatea pârâtă fișa de aptitudine. Din adresa arătată nu rezultă clar că este vorba despre fișa nr. 112/05.07.2010.
Mai mult, faptul ca la data de 7.07.2010 a fost înregistrată adresa reclamantului nu duce la concluzia că reclamanta a luat efectiv la cunoștință la acea dată de cuprinsul fișei de aptitudini.
întrucât la data de 12.07.2010, prin adresa nr. 1986 pârâta a solicitat AJOFM Constanta sa redistribuie reclamantul pe un post de subinginer, instanța a apreciat ca acesta este un moment concret in care se poate aprecia ca pirita cunoștea conținutul fișei de aptitudine nr. 112.
Decizia nr. 215 a fost emisă la data de 10.08.2010, iar data la care instanța a apreciat că fișa de aptitudine a fost cunoscută de către pârâtă este 12.07.2010, astfel că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 62 C.muncii , nu este împlinit.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că cererea este întemeiată.
Contractul de munca al reclamantului a fost suspendat in temeiul dispozițiilor art. 52 lit. d) C.muncii prin decizia nr. 43/27.01.2010 și prin decizia nr. 200/07.07.2010 s-a dispus încetarea suspendării contractului de munca.
întrucât contractul de muncă a fost suspendat o perioadă de 6 luni, după încetarea suspendării, la reluarea activității reclamantul a fost trimis la controlul medical periodic.
Solicitarea unui control medical a fost făcută de către societatea pirita la data de 30.06.2010 în temeiul H.G. nr. 355/2007. în urma controlului efectuat de către un medic specialist în medicina muncii din cadrul Centrului Medical I. SRL s-a eliberat avizul medical nr. 112/5.07.2010 prin care reclamantul a fost declarat inapt din punct de vedere medical pentru postul pe care îl ocupa.
La data de 10.08.2010 s-a emis decizia nr. 215 prin care reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă in temeiul dispozițiilor art. 61 lit. c) C.muncii.
Potrivit art. 61 lit. c) C.muncii „Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat”.
Textul de lege citat prevede ipoteza concedierii salariatului fără culpă din partea sa, consituind un caz de necorespundere profesionala din rațiuni medicale.
Potrivit art. 12 din H.G. nr. 355/2007 - „Inaptitudinea permanentă în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală permanentă a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă. (2) Toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii de medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacității de muncă, care se vor informa reciproc asupra rezolvării situației de fapt”.
Instanța a constatat că în cauză, medicul de medicina muncii nu a colaborat cu un medic de expertiză a capacității de muncă așa cum cer dispozițiile art. 12 mai sus citat.
Atâta timp cât norma juridica cere ca o constatare a incapacității permanente de muncă să fie atestată nu numai de către medicul de medicina muncii ci și de către un medic de expertiză a capacității de muncă autorizat potrivit H.G. nr. 1229/2005, instanța a apreciat ca decizia de concediere nr. 215/2010 emisă în baza fișei de aptitudine nr. 112/2010 este nelegală.
De asemenea, s-a avut în vedere că deși reclamantul a făcut dovadă că este lider de sindicat, acestuia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 54/2003 deoarece chiar dacă starea de incapacitate de muncă a reclamantului nu poate fi considerată un motiv imputabil, fiind o stare fără nicio culpă din partea sa, totuși aceasta nu este un motiv lăsat la aprecierea angajatorului.
Așa cum am susținut, starea de incapacitate este stabilită de către organele medicale competente, iar angajatorul nu poate aprecia asupra ei.
Prin urmare, instanța a înlăturat susținerea reclamantului privind nelegalitatea deciziei din prisma art. 10 din Legea nr. 54/2003.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâta SC S.C. SRL care a criticat-o prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
Arată recurenta că instanța de fond a schimbat înțelesul lămurit și vădit al fișei de aptitudini nr. 112/2010 prin care reclamantul a fost declarat inapt pentru activitatea pe care acesta o desfășura.
Prin avizul dat de medicul de medicina muncii, pe fișa de aptitudini nr. 112/2010, reclamantul a fost avizat inapt față de îndeplinirea atribuțiilor la locul de muncă ocupat, în condițiile de lucru așa cum au fost ele menționate prin fișa de expunere la riscuri profesionale la propunerea recurentei.
Prin urmare, decizia instanței nu corespunde realității, deoarece din tot probatoriul administrat rezultă că incapacitatea de îndeplinire a atribuțiilor profesionale este numai în raport cu locul de muncă ocupat, în condițiile propuse prin fișa de expuneri la riscuri profesionale, nu și față de un alt loc de muncă conform pregătirii profesionale a acestuia.
Se poate concluziona astfel că, dacă angajarea, schimbarea locului și condițiilor de muncă, se face numai după ce se emite fișa de aptitudini de către medicul de medicina muncii conform anexei nr. 5 din H.G. nr. 355/2007, tot în baza aceluiași act se face și confirmarea sau infirmarea menținerii în postul ocupat, respectiv încetarea contractului individual de muncă.
Hotărârea recurată a fost dară cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond în mod eronat a interpretat și aplicat dispozițiile art. 61 lit. c) C.muncii și cele ale art. 12 din H.G. nr. 355/2007, privind supravegherea sănătății lucrătorilor, extinzându-le dincolo de domeniul lor de aplicare, domeniu unde există o reglementare specială, respectiv H.G. nr. 1229/2005 care atribuie, altor instituții și specialiști, competențe și responsabilități pe probleme de expertiză a capacității de muncă în sistemul asigurărilor sociale.
Astfel, instanța a omis să precizeze că decizia medicului de medicina muncii, data pe avizul medical nr. 112/2010, nu vizează întreaga incapacitate de muncă a reclamantului și pentru alte locuri de muncă, ci numai pe cea strict legată de locul de muncă ocupat de reclamant, conform fișei de expunere la riscuri profesionale și ținând cont de condițiile de lucru, coroborat cu starea de sănătate în muncă, rezultând, din întregul material probator administrat, că menținerea reclamantului pe postul ocupat este contraindicată medical.
Eroarea în care s-a aflat instanța de fond, și care a determinat aplicarea greșită a legii, a constat în aceea că nu a interpretat corect prevederile art. 61 lit. c) C.muncii referitoare la decizia organelor competente de expertiză medicală care constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, care nu-i permit acestuia să-și îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
în speța dedusă judecății, instituția competentă o reprezintă Ministerul Sănătății Publice, prin medicul de medicina muncii, având în vedere că este vorba de o inaptitudine de îndeplinirea atribuțiilor numai la locul de muncă ocupat, respectiv șef de tură la secția de exploatare agregate din C.S.
La fel de eronat a procedat instanța de fond la interpretarea prevederilor art. 12 din H.G. nr. 355/2007, și în special cele ale alin. (2), apreciind în mod greșit și fără temei că medicul de medicina muncii nu a colaborat cu un medic de expertiză a capacității de muncă, pentru constatarea incapacității permanente de muncă.
Textul de lege menționat face referire la rezolvarea cazurilor de inaptitudine medicală permanentă de medicul de medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiză a capacității de muncă, iar o astfel de procedură se face la inițiativa salariatului, în speță reclamantului.
Hotărârea recurată este netemeinică și nu poate fi pusă în aplicare. Astfel, chiar dacă s-a dispus anularea deciziei nr. 215/10.08.2010, recurenta nu poate proceda la încadrarea reclamantului, în funcția deținută anterior emiterii deciziei, deoarece au fost schimbate condițiile de lucru pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice acestei funcții. Această situație impune un aviz din partea medicului de medicina muncii, conform art. 28 C.muncii , iar prin hotărârea instanței de fond nu s-a dispus anularea avizului dat prin fișa de aptitudini nr. 112/2010, fapt pentru care această hotărâre nu poate ține loc de aviz medical.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de materialul probator administrat și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată că recursul este întemeiat cu privire la următoarele aspecte:
Astfel, încetarea contractului individual de muncă a avut loc in timp ce reclamantul îndeplinea funcția de subinginer in cadrul secției de exploatare agregate minerale de cariera de la punctul de lucru Sibioara.
Față de cerințele Legii nr. 319/2006 și H.G. nr. 355/2007 angajatorul este obligat să se afle în permanență in posesia evaluării riscului asupra sănătății lucrătorilor pentru a cunoaște capacitatea de muncă in profesia/funcția pe care o exercita nu numai la angajare cât si în timpul derulării contractului de muncă al angajaților, astfel că aceasta trebuie sa apeleze la medicul de medicina muncii pentru a fi expertizată aptitudinea in munca a angajaților in scopul prevenirii îmbolnăvirii profesionale a acestora.
Expertizarea reclamantului s-a făcut de către medicul de medicina muncii la reluarea activității după trecerea unui interval de 6 luni de suspendare a contractului de muncă, iar in urma expertizării, reclamantul a fost declarat inapt pentru funcția de subinginer, conform fișei de aptitudini nr. 112/05.07.02010.
Acest înscris a stat la baza deciziei de desfacere a contractului de muncă iar instanța de fond a apreciat că o astfel de decizie este nulă în condițiile în care nu s-a făcut examinarea medicala de către o comisie de expertiza.
Ori în acest sens, trebuie analizate dispozițiile legale care stabilesc în ce condiții se face o astfel de expertiza.
Astfel, art. 30 din H.G. nr. 355/2007 prevede ca „persoana examinată poate contesta rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă.”
Art. 32 - „Contestația prevăzută la art. 30 se adresează autorității de sănătate publică județene sau a municipiului București, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fisei de aptitudine în muncă”.
Art. 32 - „Autoritatea de sănătate publică județeană desemnează o comisie formată din 3 medici specialiști de medicina muncii și convoacă părțile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii contestației.”
Din dispozițiile legale redate mai sus, rezultă că după luarea la cunoștință a rezultatului dat de medicul de medicina muncii, reclamantul avea posibilitatea sa-l conteste și numai în baza acestei contestații se putea întruni comisia pentru expertiza medicală. Este de la sine înțeles ca o comisie de expertizare nu putea fi convocată decât de către partea interesată și aceasta nu putea fi decât contestatoarea deoarece aceasta era interesată de schimbarea rezultatului examinării.
Textul de lege nu arata în ce modalitate poate fi adus la cunoștința salariatului acel aviz dat de medicul de medicina a muncii ceea ce înseamnă că termenul de 7 zile în care putea fi formulată contestația se calculează de la data la care, salariatului i se aducea la cunoștință concluzia medicului.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor în prezentul recurs, intimatul reclamant a arătat că i s-a a dus la cunoștință fișa de aptitudini dar nu a contestato deoarece nu știa dacă trebuie sa o conteste și nici unde să facă această contestație.
în aceste condiții se prezumă că salariatul a acceptat rezultatul expertizei, rezultat ce nu poate avea același regim juridic cu cel de expertizare a capacității de muncă și care se adresează persoanelor ce apelează la sistemul asigurărilor sociale.
Legea nu indică denumirea organului competent a efectua expertiza medicală a aptitudinilor salariatului pentru îndeplinirea atribuțiilor locului de muncă însa din art. 4 din H.G. nr. 355/2007 rezultă că această expertiză este efectuată de medicul specialist de medicina muncii.
în cazul reclamantului nu s-a pus problema expertizării capacității de munca a acestuia ci a aptitudinilor sale pentru îndeplinirea atribuțiilor la locul de muncă ocupat, iar prin expertizarea medicală medicul de medicina muncii poate aviza sau nu dacă acesta mai poate îndeplini atribuțiile la locul de muncă pentru care s-a solicitat expertiza.
Prin urmare expertizarea a avut ca obiectiv determinarea aptitudinilor salariatului de a ocupa locul de muncă pentru care avea contract de muncă, ceea ce înseamnă că în cadrul unității, reclamantul putea ocupa un alt loc de muncă pe care însă unitatea nu i l-a oferit.
Potrivit art. 64 lit. c) C.muncii (care a constituit temei al desfacerii contractului de muncă) „angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului…în cazul în care prin decizie a organelor competente de expertiza medicala se constată inaptitudinea fizică sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat”.
Art. 64 alin. (1) arată că „în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) … angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau după caz cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii”.
în cauza dedusă judecății, Curtea constată că angajatorul nu a indicat lista locurilor de muncă vacante în unitate iar din probele administrate nu rezultă că în cadrul societății s-au făcut demersuri pentru identificarea unui loc de muncă, compatibil cu capacitatea de muncă a reclamantului și care sa respecte recomandările medicului de medicina muncii conform fișei de aptitudini nr. 17.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., va fi admis recursul și modificată în parte sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii.
Astfel va fi obligată pârâta la reintegrarea reclamantului într-un loc de muncă, corespunzător cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina a muncii, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
(Judecător Mariana Bădulescu)
| ← Drepturi salariale | Modalitatea de calcul a indemnizaţiei pentru concediul de... → |
|---|
