Concediere individuală
| Comentarii |
|
Având în vedere faptul că, contestatorul a fost concediat dintr-un post ce nu exista în organigramă, concedierea este nelegală.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1165 din 18 august 2011
Prin sentința civilă nr. 518/10.03.2011 Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul C.S., în contradictoriu cu intimata SC T.S.R.C. SRL Galați.
A dispus anularea deciziei de concediere nr. RU/766/19.05.2010 emisă de către pârâta SC T.S.R.C. SRL.
A dispus reintegrarea reclamantului C.S. în funcția deținută anterior emiterii deciziei de concediere și a obligat pe pârâtă la plata drepturilor salariale, inclusiv indemnizația de concediu de odihnă, indexate, majorate și reactualizate de la data emiterii deciziei de concediere până la data reintegrării efective în funcție.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.
A luat act că până la data pronunțării nu a fost depusă la dosar dovada efectuării cheltuielilor de judecată de către reclamant.
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 12275/121/11.11.2010 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul C.S. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC T.S.R.C. SRL, anularea deciziei de concediere nr. 766/19.05.2010 privind încetarea contractului de muncă, reintegrarea în funcția avută anterior, obligarea la plata drepturilor salariale de la momentul concedierii până la momentul reintegrării efective, plata contravalorii concediului de odihnă, plata sumei de 1% pe zi din suma datorată calculată până la data plății efective cu titlu de despăgubiri corespunzătoare prejudiciului suferit ca urmare a nerespectării prevederilor contractuale de plată a salariului, sume indexate cu rata inflației la momentul plății, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că măsura dispusă de intimată este nelegală deoarece desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, iar pe postul său a fost angajată o altă persoană încă din timpul preavizului, dar cu o altă încadrare.
A mai arătat că postul a fost redus deoarece nu a putut fi convins să își prezinte demisia, deși în repetate rânduri societatea a încercat să-l determine să facă acest lucru.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă și a celor de ordine publică, conform art. 304 C.proc.civ., Curtea a reținut următoarele:
Motivul invocat de contestator în contestația privind nelegalitatea deciziei constă în veridicitatea desființării postului său deoarece, din chiar perioada preavizului a fost angajată o altă persoană ce avea aceleași atribuții ca și contestatorul, dar cu un salariu mai mic.
Din decizia de concediere rezultă că temeiul de drept al concedierii contestatorilor este art. 65 C.muncii , implicând dificultăți economice. Postul ocupat de contestator purta denumirea de analist de calitate.
Actele depuse de societate la dosar, așa cum a reținut și instanța de fond, nu dovedesc că a existat un post de analist de calitate până la o anumită dată, iar ulterior acest post a fost desființat, în unitate nemaiexistând acest post. Decizia de concediere se referă la desființarea postului de „analist de calitate”, organigrama se referă la postul de „responsabil amenajări”. Contractul individual de muncă al contestatorului este pentru postul de analist de calitate.
De asemenea, actele depuse de pârâtă la dosar nu dovedesc că postul a fost în realitate desființat, că desființarea a fost una reală și determinată de dificultăți economice cu care se confruntă societatea. Pârâta nu a răspuns prin întâmpinare la principala susținere a contestatorului, aceea că în locul său a fost angajată o altă persoană ce are aceleași atribuții, dar este plătită cu un salariu mai mic.
Recurenta nu poate invoca lipsa de rol activ al instanței ce ar fi trebuit să mai solicite probe dacă era nelămurită, conform art. 129 C.proc.civ. Părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-ar fi propus și administrat în condițiile legii.
De altfel, recurenta a invocat prin motivele de recurs că poate dovedi cu acte că postul a fost în realitate desființat, la fel că poate dovedi dificultățile economice cu care se confruntă societatea, dar la recurs nu a depus niciun alt act, astfel că sunt corecte cele reținute de instanța de fond prin considerente.
Conform art. 312 C C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 518/10.03.2011 a Tribunalului Galați.
(Judecător Alina Savin)
| ← Sancţiune disciplinară. Data de la care curge termenul de 30... | Drepturi salariale. Posibilitatea reducerii temporare a... → |
|---|
