Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Condiţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 1254/R din data de 04.10.2013
Concedierea trebuie să fie dispusă din motive ce nu țin de persoana salariatului, iar desființarea postului să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Măsurile globale de reorganizare/restructurare, necesitatea sau oportunitatea lor nu sunt supuse cenzurii instanțelor de judecată, cu alte cuvinte, instanțele pot interveni numai în acele situații în care angajatorul nu respectă condițiile legale privind concedierea individuală sau colectivă.
Prin Sentința civilă nr. 581 din 22 februarie 2013, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul C. E. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională "P. R."; SA. ; a anulat decizia nr.909/04.07.2012 emisă de pârâtă; a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei mai sus menționate; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu toate drepturile salariale, actualizate și indexate, de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii și până la data efectivei reintegrări în funcția deținută anterior; au fost respinse restul pretențiilor și au fost aplicate dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul C. E. a fost angajat al pârâtei Compania Națională P. R. SA în funcția de director județean la O. J. R. P. Mureș începând cu data de 14.12.2010, conform contractului individual de muncă nr. 109.1/1586/13.12.2010, încheiat pe durată nedeterminată.
Prin decizia nr.140/30.05.2012 emisă de directorul general al pârâtei s-a dispus, în baza Hotărârii Consiliului de Administrație al pârâtei nr.31 din 30.05.2012 de aprobare a organigramei pârâtei, demararea măsurilor de implementare a noii structuri organizatorice, dispunându-se ca persoanele care, la data deciziei ocupă posturi de conducere, cum era și cazul reclamantului, exercită numai atribuții cu caracter executiv înscrise în fișa postului, celelalte atribuții urmând a fi exercitate numai pe baza dispozițiilor scrise ale directorului general, fără a le fi afectate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă. Conform art.5 din decizie au fost nominalizate în anexă persoanele care exercită temporar atribuții corespunzătoare postului de șef al oficiului poștal județean până la finalizarea procesului de ocupare definitivă a acestuia, fiind desemnată în cazul oficiului județean Mureș o altă persoană decât reclamantul.
Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, precum și din susținerile ambelor părți formulate prin acțiune, respectiv întâmpinare, reclamantul nu a mai exercitat, după emiterea deciziei nr.140/30.05.2012, atribuțiile de conducere corespunzătoare funcției de director județean, conform contractului individual de muncă nr. 109.1/1586/13.12.2010.
Prin decizia nr. 909/04.07.2012 emisă de pârâtă s-a dispus, începând cu data expirării termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării deciziei, concedierea reclamantului conform art. 65, 66 din Codul muncii, ca urmare a desființării efective a postului ocupat, ca o consecință directă a modificării organigramei pârâtei prin Hotărârea Consiliului de Administrație al pârâtei nr.31 din 30.05.2012.
Cu privire la solicitarea reclamantului din cererea inițială de anulare a măsurii încetării contractului său individual de muncă nr. 109/13.12.2010, măsură care ar fi fost dispusă verbal, fără a i se comunica o decizie și a fi cel puțin informat, instanța a constatat că singura măsură de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului este cea dispusă prin decizia contestată nr. 909/04.07.2012.
În realitate, în perioada cuprinsă între data de 01.06.2012 și emiterea deciziei nr. 909/04.07.2012 (perioadă în care reclamantul nu și-a mai putut exercita atribuțiile de conducere, astfel cum am arătat anterior) nu a avut loc încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, ci o modificare unilaterală a contractului individual de muncă prin modificarea felului muncii reclamantului, măsura modificării unilaterale nefăcând însă obiectul acestei cauze, instanța nefiind investită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 41 din Codul muncii.
În privința cererii de anulare a deciziei nr. 909/04.07.2012, instanța a constatat că, potrivit art. 65 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să fie deci suprimat locul de muncă din structura angajatorului, și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, tribunalul a reținut că, deși în organigrama și statul de funcții ale pârâtei nu mai există postul de director județean ocupat de reclamant, acesta nu a fost desființat efectiv, existând postul de șef oficiu județean de poștă, post cu atribuții similare celui de director județean.
Instanța a analizat în detaliu atribuțiile principale ale postului nou creat, comparativ cu atribuțiile pe care reclamantul le exercita, constatând că acestea (șef al oficiului județean de poștă, respectiv director județean) au atribuții similare, în fișa postului de șef oficiu județean de poștă regăsindu-se atribuțiile postului cu vechea denumire de director județean, reformulate în atribuții și sarcini, detaliate și explicitate (f.31-33, 34-37, 199, 172-174, 175-176, 200).
Prin urmare, s-a reținut că postul de director județean, conducătorul oficiului județean de poștă nu a fost desființat, fiind doar redenumit după reorganizare: șef oficiu județean de poștă. În aceste condiții, s-a apreciat că nu este îndeplinită condiția de legalitate ca desființarea locului de muncă să fi fost efectivă.
Având în vedere aceste aspecte și în temeiul art. 78-80 din Codul muncii, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Celelalte pretenții ale reclamantului, respectiv de anulare a măsurii încetării contractului său individual de muncă au fost respinse, apreciindu-se că nu există o măsură de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului în perioada cuprinsă între data de 01.06.2012 și data emiterii deciziei nr. 909/04.07.2012, ci doar eventual o măsură întemeiată pe dispozițiile art. 41 din Codul muncii.
În fine, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta C.N. Posta Română S.A.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 3041 și 304 pct. 8,9 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurenta a arătat că în mod greșit instanța a considerat că fișa postului de director județean este similară cu fișa postului de șef oficiu județean de poștă și, interpretând greșit cele două acte juridice deduse judecății, a concluzionat că aceste funcții sunt similare. Interpretarea greșită a actului a avut drept consecință schimbarea naturii acestuia, actul fiind alterat în mod substanțial.
Din HCA nr. 31/2012 rezultă cu evidență că postul ocupat de reclamant a fost desființat efectiv, existând o cauză reală și serioasă.
Directorul județean avea în subordine ierarhică directorul operațional județean, personalul funcțional administrativ, auxiliar și operațional din cadrul oficiului județean de poștă.
Prin preluarea atribuțiilor unui post desființat, de către posturile care au rămas în structura de conducere nu face dovada menținerii vechiului loc de muncă, ci reprezintă un mecanism de eficientizare a muncii.
Atribuțiile noului post de șef oficiu județean de poștă sunt mult sporite față de cele ale directorului județean, în sensul în care, pe lângă vechile atribuții au fost stabilite altele noi, cum ar fi: activitatea de control, activitatea de rezolvare a aspectelor în domeniul economic de către oficiile din subordine, activitatea privind transmiterea de informații mass-mediei locale, asigurarea relației de colaborare cu administrația locală, activitatea tehnic-operațională, activitatea organizatorică.
Prin HCA a CNPR SA nr. 31/2012, organele de conducere ale societății au aprobat organigrama noii structuri și desființarea efectivă a posturilor care nu se mai regăsesc în noua structură, potrivit negocierilor cu organizația sindicală reprezentativă. Prin aprobarea organigramei numărul de posturi a fost redus substanțial.
Concedierea reclamantului a fost făcută cu respectarea obligațiilor prevăzute în art. 69-72 și art. 75 din Legea nr. 53/2003.
În noua structură organizatorică a C.N. P. R. SA au fost reduse un nr. de 772 posturi și au fost inițiate procedurile de concediere colectivă, iar măsura reorganizării a vizat, pe lângă alte locuri de muncă, și toate posturile de aceeași natură cu cel al reclamantului, la nivelul tuturor județelor țării. Cu alte cuvinte, nu au fost vizate persoane, așa cum eronat susține reclamantul.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când postul este suprimat din organigrama societății. Coroborând organigramele și statele de funcții rezultă dovada că postul ocupat de reclamant a fost suprimat și acesta nu se mai regăsește la nivelul C.N. Poșta Română SA. Sub acest aspect, caracterul efectiv al desființării a fost dovedit.
În ceea ce privește cauza reală a desființării locului de muncă, recurenta a subliniat că măsurile adoptate sunt obiective și exclusiv de natură economică. Pierderile nete înregistrate la momentul închiderii exercițiului financiar pe anul 2011 au determinat inițierea procedurilor de redresare economică și restructurare a activității în vederea privatizării.
Strategia de restructurare a recurentei, impusă prin hotărâre de guvern a cuprins și reducerea cheltuielilor de salarizare ce reprezentau ponderea cea mai mare din totalul costurilor suportate de C.N. P. R. SA.
Modificarea structurii interne este atributul exclusiv al angajatorului, dacă prin această măsură se urmărește o funcționare eficientă și o utilizare eficientă a resurselor umane și materiale.
Recurenta a mai invocat practica judiciară.
Reclamantul intimat C. E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă.
În considerentele întâmpinării reclamantul a arătat că pârâta recurentă reiterează apărările formulate în fața instanței de fond.
În opinia intimatului, sentința civilă atacată este legală și temeinică, desființarea postului nefiind una reală și serioasă, aspecte ce rezultă din analiza atribuțiilor de serviciu specifice celor două posturi. Reclamantul intimat a învederat instanței că cele două fișe ale postului, de director județean, respectiv șef oficiu județean sunt consemnate sub același cod CNPR, respectiv F-6.2.2-01, cod ediția 1/2009. În opinia intimatului, păstrarea aceluiași cod denotă faptul că postul de director județean a fost transformat în postul de șef oficiu județean, fiind schimbată doar denumirea.
Intimatul reclamant a arătat că este greșită afirmația recurentei pârâte potrivit căreia atribuțiile șefului oficiului sunt atât atribuțiile directorului operațional, cât și cele ale directorului județean. În același context, intimatul a susținut că nu este reală afirmația recurentei privitoare la desființarea ambelor posturi de director și înființarea unui post nou - șef oficiu.
În realitate, a susținut intimatul reclamant, ca urmare a reorganizării companiei, o parte din atribuțiile directorului județean au fost preluate de conducerea la nivel național, astfel a avut loc o diminuare a acestora și nicidecum nu au fost stabilite noi atribuții pentru șeful de oficiu județean. Mai mult, principalele atribuții ale directorului județean, respectiv organizarea, coordonarea și urmărirea realizării activităților din structura subordonată, în condiții de eficiență, sunt similare cu cele ale șefului oficiului județean de poștă.
Documentele comparative depuse la dosar de pârâta recurentă demonstrează, în opinia intimatului, nelegalitatea măsurilor luate împotriva sa, în condițiile în care postul pe care îl ocupa a fost menținut, schimbându-i-se doar denumirea. Măsurile recurentei pârâte au fost abuzive, justificate de rațiuni politice și nicidecum de natură economică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea a reținut următoarele :
Procesul de restructurare/reorganizare a unei entități economice este atributul exclusiv al acesteia.
Legiuitorul a instituit măsuri de protecție a salariaților în aceste situații, măsuri care reglementează competențele instanțelor de judecată de a verifica legalitatea procedurilor de concediere dispuse în cadrul reorganizării, restructurării etc.
În prezenta cauză instanța de fond a verificat respectarea, în ceea ce îl privește pe reclamant, a condițiilor impuse de art. 65 din Codul muncii, de către angajator.
Potrivit textului de lege invocat anterior, concedierea trebuie să fie dispusă din motive ce nu țin de persoana salariatului, iar desființarea postului să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Analizând aceste condiții, Curtea a constatat că sunt îndeplinite.
Măsurile de reorganizare ale unui agent economic sunt impuse de regulă de motive de ordin economic și în egală măsură de rațiuni ce țin de competitivitatea acestuia pe piață. Măsurile globale de reorganizare/restructurare, necesitatea sau oportunitatea lor nu sunt supuse cenzurii instanțelor de judecată, cu alte cuvinte, instanțele pot interveni numai în acele situații în care angajatorul nu respectă condițiile legale privind concedierea individuală sau colectivă.
Concluzia instanței de fond în ceea ce privește caracterul efectiv al desființării postului este cel puțin greșită.
Comparând cele două organigrame rezultă, evident, că la nivelul oficiului județean de poștă existau două posturi de director, respectiv: director județean și director operațional județean. În urma reorganizării, cele două posturi au fost comprimate într-unul singur, respectiv acela de șef oficiu județean de poștă.
Astfel fiind, concluzia potrivit căreia din organigramă a fost suprimat doar postul de director județean, menținându-se în fapt postul reclamantului, dar cu o altă denumire, nu poate fi reținută.
Analiza făcută de instanța de fond privind atribuțiile noii structuri și caracterul nereal al desființării postului reclamantului sunt greșite în sensul în care noul post de conducere are în subordonare directă toate structurile de poștă ale județului. Cu alte cuvinte, atribuțiile de conducere ale noului post vizează, așa cum susține recurenta, acțiuni de conducere operativă directă care, anterior , în vechea structură, erau repartizate ierarhic, fiind în competența directorului operațional județean.
În vechea structură, directorul județean avea în subordonare directă doar directorul operațional, compartimentul funcțional administrativ și punctele județene de poștă rapidă ( filele 214 și 216 fond).
În actuala structură, postul de conducere rămas - șef oficiu, pe lângă structurile subordonate arătate mai sus, presupune exercitarea de activități în conducerea directă a OP, OPDC și OPRM. În atare condiții este evident că fișa postului directorului județean nu poate cuprinde aceleași atribuții cu ale șefului oficiului județean, ci au fost preluate atât atribuții din vechea structură, cât și atribuții privind compartimentele aflate acum în subordonare directă.
Păstrarea aceluiași cod CNPR, respectiv F - 6.2.2 - 01, corespunzător fișei postului de director județean și actualmente de șef oficiu nu poate fi reținută ca argument în dovedirea caracterului nereal al desființării postului, întrucât reclamantul, așa cum s-a arătat, ocupa funcția cea mai înaltă în ierarhia companiei pârâte la nivelul județului, iar noul post are, în mod evident, același statut.
Potrivit actelor aflate la dosarul cauzei și a deciziei de concediere atacate, motivul încetării raportului de muncă al reclamantului l-a constituit desființarea postului deținut de acesta, desființare care a fost efectivă și a avut un caracter real și serios.
Având în vedere cele de mai sus Curtea a admis recursul declarat și, modificând sentința atacată a respins acțiunea reclamantului.
| ← Pensii Militare. Jurisprudență Pensii | Asigurări sociale. Decizie de suspendare a pensiei de... → |
|---|
