Asigurări sociale. Decizie de suspendare a pensiei de invaliditate. Decizie de recuperare a pensiei încasate necuvenit.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 773/R din data de 23.05.2013
În condițiile în care decizia de suspendare a fost comunicată anterior reclamantului, dar acesta a ales să nu o atace, aceasta era definitivă și, prin urmare, putea constitui, în mod legal, temei pentru emiterea deciziei de recuperare a debitului rezultat în urma suspendării, cu atât mai mult cu cât decizia de recuperare constituie titlu executoriu.
Criticile referitoare la motivele pentru care s-a suspendat pensia nu pot fi invocate în această contestație, întrucât vizează legalitatea deciziei de suspendare, care nu face obiectul prezentei analize.
Prin sentința civilă nr. 236 din 17 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 4277/102/2012, Tribunalul Mureș a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul D. A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că decizia contestată de reclamant a fost emisă în baza art.179 din Legea nr.263/2010 și a deciziei de suspendare a pensiei de invaliditate nr. 216412/7 februarie 2012, prima având caracter accesoriu față de decizia de suspendare a pensiei.
Tribunalul a mai reținut faptul că reclamantul nu a contestat decizia de suspendare a pensiei, aceasta fiind definitivă la momentul comunicării cu reclamantul a deciziei de recuperare, iar aspectele invocate de reclamant în susținerea contestației nu sunt de natură a susține vreun motiv de nelegalitate a deciziei de recuperare a debitului. Argumentele reclamantului în sensul că nu ar fi incidente prevederile art. 114, alin. 1, lit. e) din Legea nr. 263/2010, deoarece venitul realizat de el nu este echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, puteau constitui critici referitoare la decizia de suspendare a pensiei, însă reclamantul nu a înțeles să o conteste.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că venitul realizat din arendare se situează sub nivelul prevăzut de lege, astfel că nu erau aplicabile în cauză dispozițiile referitoare la suspendarea pensiei.
Recurentul a mai arătat că nu există nici un text legal care să condiționeze admisibilitatea acțiunii în anularea deciziei de debit de atacarea deciziei de suspendare a pensiei.
S-a mai subliniat faptul că reclamantul a obținut venituri în baza unui contract de arendare, iar nu din activități profesionale.
Recursul a fost susținut în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 din Cod procedură civilă.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru considerentele relevate în continuare:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate stabilită prin decizia nr. 216412/2001, iar prin decizia nr. 216412 emisă la data de 7 februarie 2012 de Casa Județeană de Pensii Mureș s-a decis suspendarea limitată a pensiei de invaliditate pentru perioada 13.06.2009-14.07.2011, în baza art. 92 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 19/2000, reținându-se că potrivit datelor transmise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș reclamantul realizează venituri din activități independente.
Această decizie a fost comunicată reclamantului la data de 15 martie 2012, însă acesta nu a înțeles să o conteste.
Ca urmare a deciziei de suspendare a pensiei de invaliditate, pârâta a emis decizia nr. 216412/23 februarie 2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, prin care reclamantul a fost declarat debitor pentru suma de 19.743 lei, reprezentând pensia aferentă perioadei 13.06.2009-14.07.2011, pentru care s-a dispus suspendarea, reținându-se că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de faptul că titularul pensiei de invaliditate, D.A., conform datelor transmise de Direcția Generală a Finanțelor Publice, a realizat în perioada menționată venituri din activități independente,
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că nu există nici un motiv de nelegalitate a deciziei contestate. Motivele invocate de recurent sunt argumente referitoare la nelegalitatea deciziei de suspendare a pensiei, decizie pe care însă reclamantul nu a contestat-o.
Susținerile recurentului în sensul că nu are relevanță faptul că nu a atacat decizia de suspendare a pensiei nu pot fi primite, întrucât criticile formulate vizează tocmai nelegalitatea deciziei de suspendare, critici care nu pot fi primite pentru a anula decizia de recuperare a debitului.
În cadrul prezentei analize, fiind în discuție exclusiv decizia nr. 216412 din 23.02.2012 instanța nu poate analiza decât legalitatea acesteia. În acest sens a reținut că pentru perioada 13.06.2009-14.07.2011 reclamantului i-a fost suspendată pensia prin decizia nr. 216412 din 07.02.2012, titularul încasând necuvenit pensie pentru acea perioadă.
Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. 1-2 din Legea nr. 263/2010 în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
De asemenea, potrivit art. 179 alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 263/2010, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Prin urmare, așa cum rezultă din coroborarea textelor legale menționate anterior, în măsura în care se impune revizuirea sau modificarea drepturilor de pensie stabilite și aflate în plată, casa de pensii are obligația să procedeze la reevaluarea drepturilor prin emiterea unei noi decizii care se comunică asiguratului, pentru ca acesta să dispună de posibilitatea de a contesta modul de revizuire sau modificare, în speță suspendarea acordării acestora. Decizia, așa cum dispun prevederile art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, devine definitivă numai în urma necontestării sale în termen. Prin urmare, după rămânerea definitivă a deciziei prin care s-a dispus suspendarea pensiei, se poate proceda la recuperarea sumelor încasate necuvenit de asigurat, deciziile de recuperare a pensiilor plătite necuvenit, având caracter accesoriu față de deciziile de modificare a pensiei. Altfel, s-ar aduce atingere și îngrădire dreptului constând în accesul liber la justiție, deopotrivă garantat de art. 21 din Constituție și de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin urmare, în condițiile în care decizia de suspendare a fost comunicată anterior reclamantului, dar acesta a ales să nu o atace, aceasta era definitivă și, prin urmare, putea constitui, în mod legal, temei pentru emiterea deciziei de recuperare a debitului rezultat în urma suspendării, cu atât mai mult cu cât decizia de recuperare constituie titlu executoriu.
Criticile referitoare la motivele pentru care s-a suspendat pensia nu pot fi invocate în această contestație, întrucât vizează legalitatea deciziei de suspendare, care nu face obiectul prezentei analize.
Având în vedere motivele arătate și neidentificând în cauză aspectele de nelegalitate invocate, Curtea a constatat că recursul dedus judecății este nefondat, astfel că a fost respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
| ← Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.... | Legea nr. 221/ 2008. Cerere de reîncadrare a personalului din... → |
|---|
