Conflict de muncă. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 102
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulate de MINISTERUL APĂRĂRII (FOST AP.) și DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE - PRIN MINISTERUL APĂRĂRII împotriva sentinței civile nr. 1292 din 8.11.2007 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind, G și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenții MINISTERUL APĂRĂRII (FOST AP.) și DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE - PRIN MINISTERUL APĂRĂRII, lipsă fiind celelalte părți
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Consilierul juridic pentru recurenții MINISTERUL APĂRĂRII (FOST AP.) și DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE - PRIN MINISTERUL APĂRĂRII depune delegație la dosar. Arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenții MINISTERUL APĂRĂRII (FOST AP.) și DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE - PRIN MINISTERUL APĂRĂRII arată că nu mai susține punctul unu al recursului având în vedere nr.OUG146/2007, normă apărută după formularea recursului. Solicită admiterea punctului doi din recurs deoarece MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost chemat ca și administrator al bugetului de stat. Acesta trebuie să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de OG22/2002, în sensul că trebuie să le pună la dispoziție sumele necesare și nu consideră că este normal să fie scutit de această obligație.
Declarând dezbaterile închise,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1292/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuenții, și G, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Militar Iași, din mun. I,--7, județul I, împotriva sentinței civile nr. 1319 din 22 iunie 2006 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, sentință care a fost modificată în parte, în sensul că:
Au fost obligați pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare B să plătească reclamanților-revizuenți prima de vacanță pe anii 2003-2004, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței revizuite.
A fost respinsă cererea de revizuire în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 1319 din 22 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vaslui, soluționând pe fond cererea reclamanților, și G, a respins cererea acestora privind obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare la plata primelor de concediu aferente anilor 2003-2004.
În motivarea soluției respingerii acestui capăt de cerere, instanța de fond a avut în vedere Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit în interesul legii că prima de concediu se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate doar pentru anii 2001-2002.
Sentința civilă avută în vedere a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului, în acest sens, pronunțându-se Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 678 din 31 octombrie 2006.
Împotriva hotărârii primei instanțe, rămasă irevocabilă, s-a formulat de către reclamanții mai sus menționați cerere de revizuire, motivat de faptul că, prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 mai 2007 s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare- din 12.12.2005, în sensul că se înlătură mențiunea "și personalului auxiliar de specialitate", considerând astfel că pretențiile bănești, reprezentând primele de concediu pe anii 2003-2004, sunt întemeiate, acest drept existând și în prezent.
Astfel, instanța a reținut că, în esență, temeiul respingerii acțiunii reclamanților îl reprezintă Hotărârea nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care la data pronunțării ei cuprindea o eroare și, mai mult, chiar pe această eroare s-a fundamentat hotărârea Tribunalului.
Având în vedere că, prin Încheierea din 21 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a dispus îndreptarea acestei erori materiale în sensul că a fost înlăturată mențiunea privind acordarea primei de concediu personalului auxiliar de specialitate numai pentru anii 2001-2002, instanța a considerat că această încheiere poate fi asimilată unui act nou determinant, de natură să influențeze hotărârea atacată.
În cauză, nu pot fi incidente dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă, întrucât încheierea de îndreptare a erorii materiale nu este în sine o hotărâre a cărei efecte să se producă doar pentru viitor, ci aceste efecte trebuind a fi considerate că se pot produce de la data hotărârii îndreptate.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire și, trecând la analiza fondului cauzei, a reținut că, stabilind în principiu atât acele categorii de personal care beneficiază de indemnizația de concediu, cât și perioada pentru care pot beneficia de aceasta, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în primă fază, că aceștia sunt magistrați și personal auxiliar de specialitate, însă, ulterior, s-a constatat că din eroare s-a tehnoredactat "și personalului auxiliar de specialitate", mențiune ce a fost înlăturată prin Încheierea din 21 mai 2007.
În aceste condiții, această categorie de personal - personal auxiliar de specialitate, din care fac parte și revizuenții, nu a fost exceptată de la drepturile solicitate în acțiunea principală.
De altfel, instanța a mai reținut că, în privința personalului auxiliar de specialitate, dreptul privind prima de vacanță a fost suspendat succesiv până la data de 31.05.2005, iar Legea nr. 50/1996, cu privire la salarizarea acestui personal, nu a modificat drepturile salariale și nici dreptul la prima de vacanță.
În consecință, capătul de cerere privind acordarea primei de concediu, revizuenților, pentru anii 2003-2004 fost considerat întemeiat, admițându-se astfel cererea de revizuire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul apărării, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, considerând că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
1. Se susține că, prin acordarea dreptului la prima de concediu pentru anii 2003 și 2004, instanța de fond a încălcat principiul separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Astfel, instanța nu a avut în vedere că dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin acte normative succesive, iar prin dispozițiile care au reglementat ulterior salarizarea personalului auxiliar nu s-a mai prevăzut un astfel de drept, astfel încât nu poate fi extinsă interpretarea legii și asupra unor situații nereglementate.
2. Încheierea dată de nu poate fi un înscris nou, descoperit de părți, ci doar face îndreptarea erorii materiale din conținutul Deciziei nr. XXIII/2005, care are relevanță, pentru corecta interpretare a legii în ce privește magistrații militari, nu și personalul auxiliar de specialitate.
3. Greșit a fost admisă excepția legii calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, fără a se avea în vedere că acesta coordonează activitățile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, astfel încât trebuia obligat să includă în bugetul Ministerului apărării sumele de bani care acoperă plățile reținute în sarcina sa.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea cererii de revizuire.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului. Susțin aceștia că un drept suspendat nu este pierdut, ci doar este amânată acordarea lui, iar după încetarea suspendării poate fi acordat fără a mai fi necesare alte reglementări. Mai mult, invocă intimații și prevederile nr.OUG 146/2007 prin care li se recunoaște dreptul la primele de vacanță pentru anii 2003-2006.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, conform art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere dacă, după darea hotărârii s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Ori, prin sentința civilă nr. 1319/22.06.2006 a Tribunalului Vaslui, a fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea primei de concediu aferente anilor 2003-2004 în temeiul Deciziei XXIII/12.12.2005 a, prin care s-a stabilit în interesul legii că prima de concediu se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate doar pentru anii 2001-2002.
Ulterior, prin Încheierea din 21.05.007 a s-a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare, în sensul că se înlătură mențiunea "și personalului auxiliar de specialitate".
Ori, în art. 411din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritățile judecătorești, introdus prin art. I pct. 38 din nr.OG 83/2000, s-a prevăzut că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate pe baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ulterior, prin art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001 s-a prevăzut că se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 411alin. 1 care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă, iar prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, termenele prevăzute la art. III din nr.OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată și modificată prin Legea nr. 386/2001, s-au prelungit până la data de 31 decembrie 2002.
Prin art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002, intrată în vigoare la data de 01.01.2003, s-a prevăzut că pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare. Astfel, instanța a reținut că prin nr.OUG 177/2002 au fost abrogate doar dispozițiile referitoare la salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților și personalului asimilat acestora, rămânând în vigoare însă prevederile din Legea nr. 50/1996 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate.
Ulterior, în art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, s-a prevăzut că termenele prevăzute la art. III din nr.OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003, iar potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2004.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul legal de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2005, respectiv până la data de 31.12.2006.
Mai reține instanța de control judiciar că, deși prin acte normative succesive au fost suspendate până la data de 31.12.2006 dispozițiile referitoare la acordarea primelor de concediu personalului auxiliar de specialitate, nu se poate considera că acest drept nu ar fi existat, cât timp abrogarea textului de lege care îl prevedea a intervenit abia la data de 3.02.2007, când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007. Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune concluzia că dreptul la prima pentru concediul de odihnă al personalului auxiliar de specialitate instituit prin art. 411din Legea nr. 50/1996 și-a produs efecte începând cu data de 01.01.2001 și până la data de 3.02.2007, când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007, prin care a fost abrogată Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare. În consecință, instanța reține că dreptul la prima pentru concediul de odihnă acordat personalului auxiliar de specialitate prin art. 411din Legea nr. 50/1996, a existat în perioada anilor 2001 - 2006.
Cât privește dispozițiile art. III alin. 2 din nr.OUG 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența dreptului. Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 -2006.
Mai reține instanța că, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, nu poate fi considerat că un atare drept nu a existat în perioada în care exercițiului lui a fost doar suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare. De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În consecință, în mod corect a interpretat instanța de fond dispozițiile incidente în cauză, concluzionând că cererea de revizuire este întemeiată.
Mai mult, prin nr.OUG 146/2007 a fost recunoscut dreptul și a fost reglementată modalitatea de plată a primelor de concediu în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive în perioada 2001-2006.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în mod corect a fost admisă de către instanța de fond, având în vedere că reclamanții - revizuenți au solicitat obligarea acestuia, alături de ceilalți pârâți, la plata primelor de concediu și nu la alocarea sumelor necesare plății.
Pârâtul-recurent Ministerul Apărării nu a formulat cerere de chemare în garanție în cauză, astfel încât nu poate fi admis motivul său de recurs vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și neobligarea acestuia la includerea în buget a sumelor de bani care acoperă plățile stabilite în sarcina sa.
Pentru toate considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de Ministerul Apărării și va menține ca fiind legală sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1292 din 08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
13.03.2008
2 ex.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
| ← Conflict de muncă. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Iasi | Conflict de muncă. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
