Conflict de muncă. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 104
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr. 2316 din 12.12.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, INALTA C DE CASATIE ȘI JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și CURTEA DE APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe acestea.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea în solidar a primilor trei pârâți la plata unei despăgubiri, actualizată la data plății, egale cu suma primită de colegii magistrați cu titlu de stimulente în baza Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că dispozițiile Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției referitoare la acordarea de stimulente numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime de 0-3 ani, au instituit un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecători. Consideră reclamanta că prevederile ordinului sunt vădit discriminatorii întrucât nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a scopului urmărit este inadecvată, subiectivă, arbitrară și nepertinentă, pârâtul Ministerul Justiției ignorând faptul că, la colectarea sumelor ce constituie acest fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, au contribuit toți judecătorii, indiferent de vechime în funcția de judecător și instanțele în care își desfășoară activitatea.
La acordarea stimulentelor din acest fond nu pot fi avute în vedere nu pot fi avute în vedere decât criterii obiective, profesionale, în corelare directă cu activitatea desfășurată, așa cum au fost exemplificativ menționate în Ordinul nr. 2404/C/2004 al Ministerului Justiției. Situația de discriminare a fost constatată și de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, art. 1 alin. 2 și 3 din nr.OG 137/2000.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că reclamanta a solicitat drepturi bănești reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu luna septembrie 2004, până la data hotărârii definitive și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, înscrierea în carnetul de muncă a sporului și alocarea fondurilor necesare plății.
Pârâtul a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Iași și a menționat că judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului pentru Combaterea Discriminării.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii.
La primul termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, aceeași excepție fiind invocată și de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 2316 din 12.12.2007, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâții Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției au fost obligați să achite reclamantei o despăgubire bănească egală cu suma primită de colegii magistrați, în cuantum de 1.700 RON net, cu titlu de stimulente în baza Ordinului nr. 1291/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției, actualizată la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plății.
A respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este neîntemeiată. Conform art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din nr.HG 386/2007 și art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, să dispună toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plăților stabilite prin titluri executorii.
De asemenea, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aceasta este neîntemeiată avându-se în vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta este întemeiată având în vedere faptul că la data acordării stimulentelor reclamanta era judecător în cadrul Curții de APEL IAȘI.
Pe fond, s-a reținut că reclamanta are calitatea de judecător în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în luna decembrie 2005 fiind judecător în cadrul Curții de APEL IAȘI.
Prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției a fost aprobat un fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, fiind acordat numai judecătorilor cu o vechime în funcție de 0-3 ani, deși acest criteriu nu se regăsește printre criteriile de evaluare pentru acordarea stimulentelor, în nici unul dintre actele normative ce stau la baza acordării lor.
Din adresa nr. 2595/A/15.12.2005, comunicată curților de apel, rezultă că s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, judecători din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 lei.
Tribunalul a mai constatat că pentru judecătorii de la judecătorii, cu o vechime în funcție cuprinsă între 0-3 ani, s-a hotărât acordarea de stimulente în sumă de 1.700 RON, conform adresei nr. 2595/A/2005. În acest context, s-a considerat că, în lipsa unei justificări rezonabile și obiective, diferența de tratament între judecătorii cu vechime în funcție cuprinsă între 0-3 ani ce își desfășoară activitatea la judecătorii și judecătorii cu vechime mai mare de 3 ani și de la instanțe superioare constituie o evidentă discriminare.
S-a mai reținut că, prin acordarea stimulentelor financiare în funcție de vechimea în funcția de judecător și gradul instanței, Ministerul Justiției a încălcat principiul egalității între cetățeni în exercitarea drepturilor economice și dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, astfel cum prevede art. 1 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin acest ordin au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor ce aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în toate cazurile de discriminare prevăzute de ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, acțiunea formulată fiind întemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, pârâtul va fi obligat să includă în buget sumele necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 Cod proc. civilă, Ministerul Justiției susține că reclamanta a solicitat instanței plata în mod actualizat a sporului de confidențialitate de până la 15%, începând cu luna septembrie 2004, cererea sa fiind înregistrată cu nr-.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a analizat o cerere cu un alt obiect decât cel dedus judecății, respectiv stimulente în valoare de 1700 lei, motivând întreaga sentință cu argumente străine de natura pricinii și obligând pârâții la unor drepturi care nu au fost solicitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că nu are calitate procesuală pasivă, având răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Mai motivează recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv al angajatorului, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de Ministerul Justiției este nefondat.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 26.09.2007, cu nr-, reclamanta intimată nu a solicitat plata sporului de confidențialitate de până la 15% începând cu luna septembrie 2004, așa cum susține recurentul, ci plata unei despăgubiri, actualizată la data plății, egale cu suma primită de colegii magistrați cu titlu de stimulente în baza Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției. Această cerere a fost examinată de către instanța de fond, care a pronunțat sentința civilă nr. 2316 din 12.12.2007 prin care pârâții, inclusiv recurentul, au fost obligați la plata drepturilor bănești care au fost solicitate de intimată, așa încât nu se poate reține că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut sau că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.
Nefondat este și recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Recurentul nu a fost obligat la plata unor sume către intimată, cu care, într-adevăr, nu are raporturi juridice, ci la includerea în buget a acestor sume, în condițiile în care printre atribuțiile sale, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Prin urmare, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se vor respinge cele două recursuri și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin I împotriva sentinței civile nr.2316/12.12.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
- -
-
17.III.2008.-
2 ex.-
Asupra cauzei recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
03 Martie 2008
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 610/2008. Curtea de... → |
|---|
