Contestație decizie de concediere. Decizia 610/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 610
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta -. împotriva sentinței civile nr.1051 din 11 iulie 2008, pronunțată de tribunalul Iași, în contradictoriu cu, având ca obiect contestație decizie de concediere;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la primul n de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, nu s-a depus întâmpinare și nu se solicită judecata în lipsă.
Președintele completului de judecată, s-a dat citire raportului, potrivit căruia recursul este declarat și motivat în termen.
Recursul fiind în stare de judecată, s- dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, întrucât instanța de fond nu a soluționat, din oficiu, excepția tardivității emiterii deciziei de modificare a funcției.Decizia a fost emisă în iulie 2007 iar contestația a fost formulată în martie 2008. S-a primit de către intimat notificarea privind schimbarea funcției în iulie 2007, care, în fapt era o deciziei de modificare a contractului individual de muncă, în condițiile în care contractul de muncă nu prevedea o formă a unei decizii de modificare. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 1082/99/10.03.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata "", solicitând constatarea nulității deciziei nr. 20/26.06.2007 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că este salariatul pârâtei, iar în ultima perioadă a deținut funcția de șef birou mecano - energetic, având un salariu de 2180 lei. În urma unor discuții contradictorii cu conducerea societății, a observat că începând cu luna iulie a primit un salariu mult diminuat, respectiv de 1200 lei. Pentru acest motiv, a acționat în judecată societatea, iar prin sentința civilă pronunțată de tribunalul Iași în dosarul nr- a fost repus în drepturile sale salariale. La acea dată, singurul document primit de la societate a fost adresa nr. 1647/02.07.2007 prin care i s-au comunicat schimbările intervenite în raporturile sale de muncă, respectiv schimbarea din funcția deținută și diminuarea salariului. La scurt timp după primirea acestei adrese, i s-a înmânat un duplicat după un act adițional la contractul de muncă, semnat de conducerea unității, act pe care însă nu l-a semnat. Reclamantul mai susține că a solicitat pârâtei rezolvarea amiabilă a acestui litigiu, însă demersurile sale au rămas fără răspuns. Din acest motiv, a solicitat de la ITM o copie după carnetul de muncă, observând astfel că ultima modificare apare la data de 01.01.2006 când a fost numit ca șef birou mecano - energetic, păstrându-și salariul de 2180 lei.
Reclamantul mai precizează faptul că decizia contestată i-a fost comunicată la data de 22.02.2008, la unul din termenele de judecată din dosarul nr-.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 20/26.06.2007 și a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei.
Intimata "" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că decizia nr. 23/07.02.2008 i-a fost comunicată contestatorului la data de 08.02.2008 și produce efecte la data de 09.02.2008, dată la care expiră termenul de preaviz. Mai mult, reclamantul nu poate susține că nu s-ar fi respectat termenul de preaviz atât timp cât a primit drepturile salariale pentru întreaga perioadă, respectiv până la data de 09.02.2008. Mai susține intimata că reclamantul a deținut funcția de tehnician, funcție care a fost desființată, motiv pentru care a intervenit și concedierea în condițiile art. 65 alin. 1 Codul muncii. De asemenea, intimata precizează că și-a îndeplinit toate obligațiile anterioare și ulterioare încetării raportului de muncă, adresându-se AJOFM I, respectând întreaga perioadă de preaviz și achitându-i reclamantului drepturile salariale cuvenite până la data de 09.02.2008.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia de concediere nr. 23/07.02.2008, notificarea nr. 168/18.01.2008, adresa nr. 715/23.01.2008, invitația nr. 715/23.01.2008.
Prin sentința civilă nr.1051/11.07.2008 pronunțată de tribunalul Iași,s- admis în parte contestația formulată de contestatorul, s-a anulat decizia nr. 20/26.06.2007 emisă de intimată și s-a respins cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei "" pe postul de șef birou mecano - energetic. Prin decizia nr. 20/26.06.2007 emisă de intimată s-a dispus schimbarea funcției contestatorului începând cu data de 02.07.2007, acesta fiind trecut de pe postul de șef birou mecano - energetic pe postul de tehnician. De asemenea, prin aceeași decizie s-a hotărât și modificarea salariului contestatorului, fiindu-i stabilit începând cu aceeași dată un salariu de 1200 lei, corespunzător postului de tehnician. În cuprinsul deciziei nr. 20/26.06.2007 se precizează faptul că modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatorului este o consecință a sancționării salariatului, ca urmare a modului defectuos de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. Având în vedere aceste mențiuni, precum și temeiurile de drept invocate în decizie (art. 48, art. 267 alin. 3 și art. 266 Codul muncii ), prima instanță a reținut că, prin decizia contestată, intimata a dispus modificarea felului muncii și a salariului cu titlu de sancțiune disciplinară.
Potrivit disp. art. 48 Codul muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, cu titlu de sancțiune disciplinară. Aceste dispoziții legale trebuie însă coroborate cu prevederile art. 264 alin. 1 lit. c Codul muncii, prevederi potrivit cărora una dintre sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul o constituie retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile. Astfel, textul de lege prevede ca sancțiune disciplinară retrogradarea din funcție, însă această măsură poate fi dispusă pentru o perioadă de maxim 60 de zile. Or, în speță, instanța de fond a constatat că intimata, prin decizia contestată, a modificat unilateral felul muncii contestatorului, cu titlu de sancțiune disciplinară, însă această măsură a fost luată pe perioadă nedeterminată, contrar prevederilor art. 264 alin. 1 lit. c Codul muncii care precizează că sancțiunea poate fi aplicată pe o perioadă de maxim 60 zile.
În consecință, nefiind respectate dispozițiile legale menționate, instanța de fond a constatat că decizia nr. 20/26.06.2007 este nelegală.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că în speță nu s-a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs "", prin reprezentanți legali, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță nu a analizat termenul de formulare a contestației raportat la prevederile art.283 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
Astfel, recurenta susține că prezenta contestație ar fi fost tardiv formulată de către contestator, care a primit sub semnătură, la data de 06.07.2007, notificarea nr.1647/02.07.2008, prin care i se aduce la cunoștință că, potrivit deciziei nr.20/26.06.2007 i se schimbă postul în acela de tehnician, începând cu data de 02.07.2007. Se susține că această notificare cuprinde toate elementele deciziei contestate, fiind în fapt o decizie simplificată de modificare a contractului de muncă.
În raport cu data la care această notificare a fost primită de către contestator, se invocă tardivitatea introducerii contestației.
Se mai invocă faptul că această excepție trebuia analizată chiar din oficiu de către instanța de fond.
În drept, recurenta își motivează recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod.proc.civ.
Recursul formulat de "" I, prin reprezentanți legali, este nefondat, pentru următoarele considerente:
Practic, societatea recurentă a criticat sentința pronunțată de către prima instanță sub un singur aspect, cel al termenului în care contestatorul a formulat contestația împotriva deciziei nr.20/26.06.2007.
Prin această decizie i s-a modificat contestatorului contractul de muncă, începând cu data de 25.06.2007, cu titlu de sancțiune disciplinară, sub aspectul funcției îndeplinite, din cea de șef birou mecano-energetic, în cea de tehnician și a salariului acestuia.
Potrivit disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, contestatorul avea posibilitatea de a formula contestație în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Conform disp.art.283 alin.1 lit.b) din Codul muncii, decizia de sancționare disciplinară poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data la care s-a comunicat această decizie.
În temeiul disp.art.268 alin.5 din Codul muncii, decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
În speță, decizia unilaterală de modificare a contractului individual de muncă, începând cu o anumită dată, cu privire la o anumită funcție și un anumit salariu, precum și decizia de sancționare disciplinară pentru o anumită faptă nu poate fi decât una singură.
Modificarea contractului de muncă este guvernată de principiul legalității, esențial pentru garantarea stabilității în muncă, astfel încât motivele de fapt și de drept pentru care s-a dispus această măsură trebuie să fie consemnate într-o decizie, care să fie comunicată salariatului, în condițiile legii, pentru ca acestuia să-i fie asigurat dreptul la apărare.
Nu se poate reține astfel că ar putea coexista o decizie propriu-zisă de modificare unilaterală a contractului de muncă și o "decizie simplificată", privind modificarea acelorași elemente, astfel cum recurenta denumește notificarea ce i-ar fi fost comunicată contestatorului.
Întrucât în cauză recurenta susține că a modificat unilateral contractul individual de muncă al recurentului cu titlu de sancțiune disciplinară, se reține că, potrivit disp.art.268 din Codul muncii, pentru aplicarea acesteia angajatorul este obligat să emită o decizie scrisă, care să cuprindă, sub sancțiunea nulității, toate elementele prevăzute la alin.2 al aceluiași articol.
Prin urmare, nu se poate susține că notificarea nr.1647/02.07.2008 ar putea fi asimilată deciziei de modificare unilaterală a contractului individual de muncă sau de sancționare disciplinară, cu atât mai mult cu cât angajatorul a emis anterior,în acest sens, decizia nr.20/26.06.2007, pe care avea obligația, potrivit disp.art.268 alin.3 și 4 Codul muncii, să o comunice salariatului în termen de cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii, comunicare care se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința acestuia.
Angajatorul nu-și poate invoca în cauză propria culpă de a nu-i fi comunicat salariatului decizia nr.20/26.06.2007, obligație ce-i revenea prin dispoziții imperative ale legii, dispoziții cu caracter de protecție a salariatului, care trebuie informat în cel mai scurt timp și în condițiile stabilite de lege asupra măsurii luate de către angajator.
Toate dispozițiile legale enunțate anterior prevăd că termenul de contestare a măsurii luate de către angajator curge de la comunicarea deciziei și nu de la data la care contestatorul a luat cunoștință de măsura luată de către angajator, astfel încât se reține ca fiind nefondat motivul de recurs invocat de angajator privind tardivitatea formulării contestației, excepție care de altfel nu a fost invocată înaintea instanței de fond, deși ar fi trebuit să fie soluționată, potrivit disp.art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă, înainte de soluționarea cauzei pe fond.
Se mai reține că, având în vedere dispozițiile legale enunțate anterior și faptul că decizia nr. 20/26.06.2007 nu a fost comunicată contestatorului de către angajator, în mod legal prima instanță, verificând cu certitudine înainte de primul termen de judecată introducerea contestației în termenele prevăzute de Codul muncii, a considerat că intimatul a formulat contestația înlăuntrul acestora.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Cod.proc.civ. să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de către "" și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata "" I împotriva sentinței civile nr.1051 din 11 iulie 2008 pronunțată de către tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 30.10.2008.
Jud.fond: tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de pensionare. Decizia 9203/2008. Curtea... → |
|---|
