Conflict de muncă. Decizia 1080/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1080
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta SC SA Reșița împotriva sentinței civile nr. 446/25.04.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea reclamantului recurent mandatar și pentru pârâta recurentă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reprezentanții părților depun la dosar procură de reprezentare și concluzii scrise, respectiv împuternicire avocațială și concluzii scrise și factură fiscală reprezentând cheltuieli cu onorariu de avocat.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursului formulat de reclamant.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată că prin sentința civilă nr. 446/28.04.2009, Tribunalul C - Saa dmis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA Reșița, a dispus anularea deciziei de concediere nr. 956/RU 0100/27.06.2007, a obligat pârâta la despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate la data plății, de care ar fi beneficiat reclamantul pe perioada de la data concedierii până la pronunțarea hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că decizia nr. 854/31.05.2007 și adresa nr. 3157/RU 0110 /01.06.2007 i-au fost comunicate reclamantului, cea din urmă adresă a fost predată soției acestuia la data de 06.06.2007.
Față de data introducerii acțiunii în raport de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a Codul munciis -a constatat că este tardivă contestația formulată împotriva deciziei nr. 854/31.05.2007.
Referitor la excepția de nulitate absolută a deciziei de concediere nr. 965/RU 0100/27.06.2007, instanța a reținut că reclamantul a fost convocat pentru data de 26.06.2007 la Comisia Unică de Disciplină din cadrul societății pârâte prin adresa nr. 3706/20.06.2007, acesta confirmând primirea prin semnătură în data de 22.06.2007.
Astfel, pârâta nu a respectat termenul legal de 5 zile pentru convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, fiind incidente dispozițiile art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, precum și dispozițiile art. 76 din Codul muncii drept pentru care s-a aplicat sancțiunea nulității absolute a deciziei contestate.
Pretențiile vizând plata drepturilor salariale reactualizate cu dobânda legală până la obținerea drepturilor de șomaj, achitarea dreptului de preaviz și drepturile corelative izvorâte din contractul colectiv de muncă au fost apreciate ca neîntemeiate în raport de dispozițiile art. 1169 Cod civil, iar plata daunelor morale în sumă de 30.000 lei a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părțile solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pentru următoarele motive:
Reclamantul a criticat hotărârea pentru nelegalitate în temeiul art. 3041Cod procedură civilă, arătând că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 998, 999 cod civil în ceea ce privește perioada acordării despăgubirilor față de "precizarea și completarea de acțiune" referitoare la dezdăunarea în întregime.
Se invocă culpa pârâtei în aplicarea măsurii concedierii astfel că se impune restabilirea situației anterioare inclusiv prin repararea prejudiciului.
De asemenea, recurentul menționează că cererea privind plata daunelor morale este dovedită în baza probelor din care rezultă că concedierea ilegală la adus în situația de a fi în imposibilitate să achite ratele lunare contractate în baza unui împrumut bancar.
Excepția tardivității contestației având ca obiect detașarea, a fost soluționată greșit întrucât instanța nu a avut în vedere împrejurarea că pârâta a formulat o astfel de excepție ulterior întâmpinării, iar detașarea a fost nelegală astfel cum rezultă din depoziția martorilor.
Pârâta prin recursul declarat critică hotărârea pentru încălcarea dispozițiilor art. 969 Cod civil raportat la art. 3 alin. 1 lit. b și art. 100 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, în sensul că în speță este aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de ramură care nu are nicio prevedere referitoare la termenul de 5 zile reținut de instanța de fond pentru convocare.
Pe de altă parte se menționează că termenul de 5 zile anterior cercetării disciplinare este un termen de recomandare și nu un termen imperativ al cărui nerespectare ar echivala cu lipsa cercetării disciplinare.
Mai mult, motivarea lipsei salariatului de la locul de muncă care a constituit obiectul cercetării disciplinare conduce la ideea că acestuia nu i s-a produs nici un prejudiciu câtă vreme chiar dacă cercetarea disciplinară ar fi avut loc după o perioadă mai îndelungată (însă în interiorul termenului de 30 de zile de la data săvârșiri faptei)apărarea sa ar fi fost aceeași.
Recurenta pârâtă arată că hotărârea este nelegală și prin aceea că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv instanța a acordat drepturile salariale până la data pronunțării hotărârii cu toate că reclamantul a solicitat până la obținerea drepturilor de șomaj, fiind incident prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Hotărâre este nelegală și prin aceea că se dispune anularea deciziei de concediere nr. 956/27.06.2007 dar nu se precizează care este temeiul de drept care va sta la baza încetării raportului de muncă, intimatul nesolicitând reîncadrarea în muncă.
În concluzie, se solicită casarea în parte a hotărârii în ceea ce privește soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de concediere prin admiterea excepției invocate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
Examinând recursul declarat de către reclamant, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 854/31.05.2007 și adresa nr. 3157/RU 0110/31.05.2007 i-au fost comunicate reclamantului, anexate fiind la adresa nr. 3235/RU 0110/01.06.2007, adresă care a fost predată soției reclamantului la data de 06.06.2007, dovada comunicării fiind confirmată prin semnătura de primire, împrejurări de fapt recunoscute de reclamant pe parcursul judecății și prin concluziile scrise astfel că în mod temeinic instanța de fond a admis excepția tardivității introduceri contestație nerespectarea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii.
Referitor la temeiul de drept al despăgubirilor solicitate de către reclamant se constată că instanța de fond a apreciat corect natura acestora ca reprezentând contravaloarea drepturilor salariale indexate majorate și reactualizate începând de la data emiterii deciziei de concediere, anulată ca nelegală astfel cum prevăd dispozițiile art. 269 Codul muncii.
Restabilirea situației anterioare concedierii nelegale presupune repararea prejudiciului, în speță reprezentând plata despăgubirilor mai sus menționate iar contravaloarea "drepturilor corelative" solicitate de către reclamant sunt nejustificate întrucât pe de o parte acestea nu au făcut întrutotul obiectul acțiunii și sunt inadmisibile în recurs, iar pe de altă parte sunt neîntemeiate deoarece prejudiciul moral în sensul celor invocate de către reclamant nu a fost dovedit prin prisma prevederile art. 998, 999 Cod civil - temei de drept menționat în motivele de recurs.
Motivele de recurs invocate de către pârâtă sunt nefondate pentru următoarele aspecte:
Prin soluția pronunțată instanța nu a încălcat legea întrucât fiind contestată decizia de concediere aplicabile sunt dispozițiile art. 76 Codul muncii în sensul celor reținute de către prima instanță raportat la prevederile art. 236 alin. 4 Codul muncii, și art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, și nu art. 969 Cod civil raportat la art. 3 alin. 1 lit. b, art. 100 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură.
Termenul de 5 zile pentru convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare nu a fost respectat de către angajator ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere astfel cum prevăd dispozițiile art. 76 Codul muncii.
Reținând acestea, Curtea va înlătura susținerile recurentei referitoare la natura termenului de convocare, constatând astfel că dispozițiile art. 76 Codul muncii sunt imperative în ceea ce privește sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea procedurii iar aplicarea clauzelor contractuale nu determină felul nulități, ca sancțiune legală.
Motivul de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă este neîntemeiat întrucât instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, dispoziția fiind clară și constând în constatarea nulității absolute a deciziei de concediere cu consecința restabilirii situației anterioare constând în repararea prejudiciului - drepturile salariale cuvenite.
În considerarea celor de mai sus potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează ase respinge recursurile declarate de către reclamant și de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâta SC SA Reșița împotriva sentinței civile nr. 446/25.04.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red../ 10.07.2009
Tehnored. /2 ex/ 10.07.2009
Prima instanță: Tribunalul C - S
Jud. jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2356/2008. Curtea... → |
|---|
