Conflict de muncă. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 443
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Universitatea de Vest T împotriva sentinței civile nr. 3107/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Universitas, reprezentant al reclamantei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent, avocat, iar pentru reclamant, se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei depune la dosar concluzii scrise și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004 nr. 5521/2004, iar apărătorul reclamantului depune la dosar copia minutei deciziei civile nr. 360 din 23.02.2009, pentru a evidenția precedentul judiciar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, arătând că instanța de fond a înlăturat concluziile celor doi experți din primul ciclu procesual, cât și concluziile celor trei experți judiciar din al doilea ciclu procesual, ținând cont numai de concluziile expertei desemnate de reclamantă. De asemenea, a arătat că art. 157 din Codul muncii prevede că salarizarea și sistemul de salarizare se stabilesc prin lege, ceea ce duce la concluzia că salarizarea se face conform dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă, iar art. 33 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004 prevede că Ministerul Educației, Cercetării și T se obligă ca până la data de 31 martie 2004 să inițieze un proiect de lege, prin care să se asigure o majorare a salariilor personalului din învățământ, în medie cu 5%.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate, arătând că Legea nr. 128/1997 este nediscutabilă, iar Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004 nu poate conține dispoziții care să înlăture prevederile legii.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 3107/29.09.2008, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul Universitas împotriva pârâtei Universitatea de Vest T, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite și neachitate aferente perioadelor 01.01.2003-30.09.2003; 01.10.2003-30.09.2004 și 01.10.2004-30.09.2005, cuantificate la nivelul sumei de 38.625 lei, conform expertizei judiciare efectuate în faza de rejudecare a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în rejudecare, a reținut că reclamantei, membră de sindicat, i se cuvin drepturile salariale corespunzătoare funcției de lector la Facultatea de Litere a Universității de Vest T, norma didactică situându-se între 7-9 ore convenționale pe săptămână, însă în realitate norma didactică de predare - curs și seminar a fost de 21 ore pe săptămână pentru anul universitar 2002-2003, 22 ore pe săptămână pentru anul universitar 2003-2004 și respectiv de 24 de ore pe săptămână în anul universitar 2004-2005.
Fișa postului la nivel național pentru învățământul universitar prevede trei categorii de activități, iar în cazul pârâtei s-a procedat la mărirea normei de predare, astfel că pârâta a majorat abuziv norma didactică cu ore suplimentare, ceea ce conduce la necesitatea plății orelor suplimentare cu sporul legal.
Astfel, în speță s-au aplicat dispozițiile art. 81 din Legea nr. 128/1997, iar în ceea ce privește probațiunea au fost luate în considerare concluziile noului raport de expertiză contabilă, fiind înlăturate rapoartele de expertiză efectuate de către experții și, pe considerent că nu au verificat modalitatea de calcul și indicii de multiplicare aferenți privind drepturile salariale revendicate de reclamant, ci s-au limitat la o concluzie superficială, fără motivare cum că pârâta a calculat corect drepturile salariale ce i se cuvin reclamantei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă, critică hotărârea pentru nelegalitate și anume:
Instanța în rejudecare a înlăturat neîntemeiat concluziile celor doi experți judiciari din primul ciclu procesual, cât și concluziile celor trei experți judiciari din al II-a ciclu procesual și a ținut cont numai de concluziile expertei desemnate de reclamantă, expertă care a participat numai la efectuarea expertizei în primul ciclu procesual.
Astfel, motivarea sentinței este contradictorie față de concluziile noii expertize contabile, care precizează că pârâta a respectat prevederile legale în modul de calcul al drepturilor salariale ale reclamantei, iar calculul diferențelor a fost realizat la cererea expresă a reclamantei față de care experții concluzionează că există rezerve referitoare la acordarea drepturilor salariale pentru ore suplimentare aferente depășirii normei didactice.
Procedând astfel, instanța a încălcat normele procedurale privind înlăturarea concluziilor raportului de expertiză, care nu conține o motivare temeinică și, în consecință, a pronunțat o hotărâre nelegală.
Prin concluziile scrise, intimatul s-a opus admiterii recursului, arătând că drepturile salariale pentru reclamanta au fost stabilite eronat de către angajator prin neluarea în calcul a prevederilor art. 81 lit. c din Legea nr. 128/1997, care definesc norma didactică și, de asemenea, prin neaplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți de OUG nr. 196/2002 și OUG nr. 38/2004.
În mod judicios, instanța a înlăturat în totalitate concluziile rapoartelor de expertiză care nu au verificat modalitatea de calcul și indicii de multiplicare aplicați de angajator.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în rejudecare, a administrat legal proba privind efectuarea unei noi expertize judiciare contabile, potrivit obiectivelor care au fost fixate încă în primul ciclu procesual, respectiv verificarea modului de calcul și indicilor de multiplicare aplicabile drepturilor salariale care se cuvin reclamantei.
În speță nu se pune problema aplicării dispozițiilor legale de drept material de către experți, cum eronat susține recurenta, ci verificarea modalităților de calcul, care pot fi valorificate de către un specialist, aceasta fiind pertinența administrării unei astfel de probe.
Reclamanta solicită aplicarea dispozițiilor art. 81 lit. c din Legea nr. 128/1997 și ale OUG nr. 196/2002, OUG nr. 38/2004, respectiv plata drepturilor salariale care i se cuvin pentru norma didactică efectiv prestată, precum și coeficienții de multiplicare aplicați acestei norme.
Concluziile noului raport de expertiză judiciară au fost în sensul că angajatorul nu a respectat norma didactică prevăzută de art. 80, art. 81 din Legea nr. 128/1997, în ceea ce privește activitatea efectiv prestată de către reclamantă și, în consecință, pretențiile formulate de către aceasta sunt întemeiate.
Reținând cele de mai sus, motivele de recurs invocate de către recurentă, cu privire la concluziile primului raport de expertiză sunt neîntemeiate, câtă vreme instanța de rejudecare nu era sesizată a soluționa cauza în raport de acestea, a fost administrată proba privind efectuarea unei noi expertize, iar concluziile expertului asistent, apreciate de către recurentă ca fiind prezumții, nu au fost avute în vedere în rejudecare.
Calculul drepturilor salariale cuvenite reclamantei s-a bazat pe dispozițiile legale invocate ca temei de drept și stabilite de către instanță în cenzurarea obiectivelor expertizei, astfel că aplicarea greșită a legii de către experți reprezintă un motiv neîntemeiat; instanța, soluționând cauza, aplică dispozițiile legale în materie.
În considerarea celor de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursulul, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta să-i plătească intimatului suma de 238 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Universitatea de Vest T împotriva sentinței civile nr. 3107/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Universitas.
Obligă recurenta să-i plătească intimatului suma de 238 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 04.05.2009
TehnoredA./04.05. 2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
| ← Conflict de muncă. Decizia 2664/2008. Curtea de Apel Timisoara | Conflict de muncă. Decizia 1080/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
