Conflict de muncă. Decizia 1108/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1108/2008
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Nicoleta Vesa vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Guvernul României -Ministerul Internelor și Reformei Administrative -Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice împotriva sentinței civile nr.888/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că pârâta recurentă a înregistrat la dosar la data de 18.11.2008 concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 13 noiembrie 2008 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, solicitând
-anularea deciziei nr.22/20.02.2008 emisă de conducerea pârâtei;
-să se dispună reintegrarea sa în postul deținut anterior emiterii deciziei atacate și anume de director-expert gradul I A la Agenția Teritorială D, din cadrul Direcției generale de monitorizare piață și consultanță în teritoriu;
- să i se plătească o despăgubire echivalentă cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.04.2008 și până la reintegrarea efectivă.
S-au cerut și cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că prin decizia contestată sunt încălcate mai multe texte legale obligatorii care prevăd sancțiunea nulității absolute și totodată există și motive de nelegalitate și netemeinicie. Astfel, arată că nu au fost respectate prevederile art.62 din Codul muncii care prevăd obligativitatea emiterii deciziei în termen de 30 de zile de la data constatării cauzei concedierii, decizia fiind tardiv emisă, nu are o cauză concretă, respectiv nu a stabilit o situație concretă în care a avut un rezultat slab; i s-a încălcat dreptul la apărare și acela de a fi asistat de un avocat, iar evaluarea profesională efectuată de pârâtă, nu a respectat prevederile Regulamentului Intern al Contractului Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010 și că, prin această decizie, s-a urmărit doar înlăturarea sa, în mod abuziv, din instituție.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.53/2003 și ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007-2010.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, iar cu privire la excepțiile invocate de reclamant, precizează că excepția tardivității emiterii deciziei de concediere este neîntemeiată, deoarece după evaluarea profesională efectuată, conform prevederilor art.63 al.2 din Codul muncii, reclamantul a efectuat contestație împotriva hotărârii comisiei, solicitând reexaminarea acesteia, astfel că data la care se constată necorespunderea profesională este 29.01.2008, iar decizia de concediere a fost emisă la data de 22.02.2008, încadrându-se astfel în termenul de 30 de zile calendaristice prevăzute de art.62 al.1 din Codul muncii.
Cu privire la nulitatea absolută invocată, arată că disp.art.76 din Codul muncii nu-și găsesc aplicabilitate în speța de față, întrucât, din actele anexate la dosar rezultă că procedura pentru necorespundere profesională a fost respectată, respectiv a fost numită comisia de evaluare, a fost convocat reclamantul la evaluare, i s-a comunicat rezultatul evaluării, i-a fost soluționată contestația depusă împotriva rezultatului evaluării și totodată i s-a propus trecerea pe funcția de expert gradul I A, pe care să o îndeplinească la alte agenții teritoriale.
Referitor la necorespunderea profesională se precizează că reclamantul a săvârșit fapte repetate în timp, care au pus în lumină necunoașterea atribuțiilor de serviciu, specifice postului pe care îl ocupa.
Prin sentința nr.888/LM/2007 a fost admisă acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul împotriva pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, anulată decizia nr.22 din 20.02.2008 emisă de conducerea pârâtei și s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei atacate, acela de director-expert gradul I A, la Agenția Teritorială
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului o despăgubire echivalentă cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.04.2008 și până la reintegrarea efectivă, precum și suma de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin decizia nr.22/20.02.2008 emisă de conducerea pârâtei (5-17 dos.), începând cu data de 11.04.2008 contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, prin concediere, în temeiul art.61 lit.d din Codul muncii, fiindu-i acordat un termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare, calculat de la data aducerii la cunoștință a acestei decizii.
Conform prevederilor art.62 al.1 Codul muncii "În cazul în care concedierea intervine pentru unul din motivele prevăzute de art.61 lit.b, d, angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii".
În cuprinsul deciziei nr.22/20.02.2008, la motivarea în fapt, se precizează că prin referatul nr.1191/2007 al Direcției generale de monitorizare piață și consultanță în teritoriu, aprobat de conducerea acestei direcții și înregistrat cu nr.1071//2007, s-a analizat activitatea Agenției Teritoriale D și s-a constatat că, în perioada mai-octombrie 2007, reclamantul a avut rezultate slabe, mai precis, analizând fișa de post a acestuia, rezultă că nu și-a îndeplinit cea mai mare parte din atribuții și ca urmare a acestor rezultate slabe în executarea contractului individual de muncă, întrucât nu corespunde profesional locului de muncă pe care este încadrat, conform art.61 lit.d din Codul muncii, propune demararea procedurii de constituire a comisie pentru efectuarea evaluării acestuia.
Prin urmare, data la care pârâta a constatat cauza concedierii, respectiv necorespunderea profesională, este data întocmirii referatului nr.1191/2007, respectiv 15.10.2007, aprobat de conducerea, la data de 16.10.2007 (43) și nu data la care a finalizat evaluarea profesională, și anume data de 29.01.2008, întrucât evaluarea profesională este o etapă ulterioară constatării necorespunderii profesionale și, această evaluare, pârâta trebuia să o efectueze în termenul de 30 de zile calendaristice, calculat de la data când a constatat cauza concedierii și anume de la 16.10.2007.-
Raportat la data de 16.10.2007, data aprobării referatului privind necorespunderea profesională, de către conducerea pârâtei, se constată că decizia nr.22/20.02.2008 este tardiv emisă și, pe cale de consecință, se va admite excepția tardivității emiterii deciziei invocată de reclamant ca fiind întemeiată și, totodată, va fi admisă și contestația astfel cum a fost formulată împotriva pârâtei.
Este adevărat că, de la data de la care pârâta a contestat cauza concedierii, respectiv 16.10.2007, s-a efectuat evaluarea profesională prevăzută de art.62 al.3 din Codul muncii, conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și Regulamentul Intern, precum și faptul că anumite perioade de timp reclamantul a fost în concediu medical, însă termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art.62 din Codul muncii este un termen de prescripție extinctivă, putând fi întrerupt sau suspendat conform prevederilor art.13 și 16 din Decretul nr.167/1958.-
Din conținutul deciziei nr.22/20.02.2008 rezultă că prin adresa nr.1133/2007, transmisă prin fax reclamantului la data de 19.10.2007, acesta a fost convocat pentru evaluarea profesională la data de 7.11.2007.
Deci, de la data de 16.10.2007 și până la data de 7.11.2007 au trecut 21 zile, din cele 30 de zile calendaristice.
Deoarece în perioada 6 - 10.11.2007 reclamantul a fost în concediu medical și a comunicat pârâtei reluarea activității începând cu data de 28.11.2007, pârâta stabilește o altă dată pentru efectuarea evaluării la data de 3.12.2007, dată la care însă nu se efectuează evaluarea deoarece membrii comisiei nu se aflau în instituție, deci nu din culpa reclamantului, fiind stabilit un nou termen la data de 10.12.2007.
Calculând de la data de la care reclamantul și-a reluat activitatea și anume 28.11.2007 și până la data evaluării - 10.12.2007, se constată că au mai trecut încă 11 zile, care adunate cu cele 21 zile totalizează 32 zile calendaristice.
După evaluarea profesională, la data de 12.12.2007, se încheie de către comisia de evaluare un proces verbal care se comunică la data de 13.12.2007 reclamantului, precizându-i-se că poate să-l conteste în termen de 10 zile.
Într-adevăr, reclamantul contestă la data de 21.12.2007 procesul verbal, iar în perioada 7 - 16.01.2008 a fost în concediu medical, reluându-și activitatea începând cu data de 17.01.2008, iar pentru reexaminare s-a stabilit data de 30.01.2008.-
Reclamantul fiind în B în data de 29.01.2008, a solicitat ca reexaminarea să aibă loc la acea dată, ceea ce s-a și întâmplat.
După reexaminarea hotărârii comisiei de evaluare s-a întocmit un proces verbal la data de 29.01.2008, prin care i s-a oferit reclamantului un alt post asupra căruia să-și dea consimțământul în termen de 3 zile și întrucât nu a acceptat postul oferit, prin decizia nr.22/20.02.2008 s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.61 lit.d din Codul muncii.
Dacă pe perioadele în care reclamantul a fost în concediu medical a fost evaluat și reevaluat, a avut un termen de 3 zile ca să-și manifeste consimțământul pentru un alt post oferit, termenul de 30 de zile calendaristice a fost suspendat, se constată că de la data de 17.01.2008 la 29.01.2008 și de la 5.02.2008 și până la data emiterii deciziei de concediere au mai trecut încă 25 zile, care se adaugă la cele 32 de zile anterioare, totalizând 57 zile calendaristice, deci cu mult peste termenul prevăzut în mod imperativ de art.62 al.1 din Codul muncii.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că, la data de 1.04.2008, dată de la care s-a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului, ca urmare a preavizului de 20 zile acordat de pârâtă începând cu data comunicării deciziei, reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă, dovedită cu certificat medical, motiv pentru care, pârâta emite decizia nr.48/8.05.2008 prin care, începând cu data de 8.05.2008, încetează contractul individual de muncă al reclamantului, conform art.61 lit.d din Codul muncii.
În decizia nr.48/8.05.2008 nu se face nici o mențiune cu privire la decizia nr.22/20.02.2008, însă prin decizia nr.76/31.03.2008 emisă de conducerea pârâtei, s-a dispus că data încetării contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv 1.04.2008, se modifică, deoarece începând cu data de 25.03.2008, contractul individual de muncă este suspendat, iar termenul de preaviz se suspendă în mod corespunzător.
Prin urmare, dacă prin decizia nr.36/31.03.2008 s-a modificat data încetării contractului individual de muncă al reclamantului, stabilită prin decizia nr.22/20.02.2008, iar prin decizia nr.48/8.05.2008 contractul individual de muncă al reclamantului încetează, în baza aceluiași temei legal, respectiv art.61 lit.d din Codul muncii, începând cu data de 8.05.2008, se poate deduce că decizia nr.22/20.02.2008, care face obiectul prezentului dosar, chiar dacă nu fost anulată explicit, dar nu se menționează nici că restul dispozițiilor rămân în vigoare, nu-și mai poate produce efectele, cel puțin cu privire la data încetării contractului individual de muncă.
Cu privire la celelalte excepții invocate de către reclamant, respectiv că decizia nu are o cauză concretă, că nu au fost menționate în decizie toate locurile de muncă disponibile, că decizia nu este motivată, se constată că privesc fondul cauzei, iar față de faptul că în speță s-a acordat cuvântul pe excepția tardivității emiterii deciziei, instanța nu s-a mai pronunțat pe aceste excepții.
Referitor la încălcarea prevederilor art.60 lit.a din Codul muncii, s-a constatat că pârâta, ca urmare a depunerii certificatelor medicale de către reclamant, a revenit asupra datei la care urma că înceteze contractul individual de muncă, astfel că a fost respinsă această excepție.
În baza art.274 Cod proc.civ. pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 595 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susține că instanța de fond a apreciat eronat că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă tardiv. În acest sens se arată că instanța de fond a considerat greșit că termenul de 30 de zile curge de la data întocmirii referatului 1191/2007, deoarece prin acest act a fost doar propusă demararea procedurii de verificare a evaluării profesionale a reclamantului. S-a arătat că potrivit dispozițiilor contractului colectiv de muncă necorespunderea profesională se constată de o comisie constituită de angajator, iar potrivit codului muncii concedierea pentru motivul prevăzut de art.61 litera d poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea recursului susținând în esență că argumentele pentru care instanța de fond a reținut tardivitatea emiterii deciziei sunt întemeiate.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzut de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor codului muncii:
Art. 61 - Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:
.
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat;
Art. 62 - (1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
Art. 63
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități, precum și prin regulamentul intern.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.2895/21/29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial, partea a V-a, nr. 5 din 29 ianuarie 2007.
Art. 77:
"(1) Salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesională, cu respectarea procedurii de evaluare prealabilă, stabilită prin prezentul contract colectiv de muncă.
(2) Evaluarea salariatului pentru necorespundere profesională se face de către o comisie numită de către angajator. Din comisie va face parte și un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al cărui membru este salariatul în cauză.
(3) Comisia va convoca salariatul și îi va comunica acestuia în scris, cu cel puțin 15 zile înainte:
a) data, ora exactă și locul întrunirii comisiei;
b) modalitatea în care se va desfășura examinarea.
(4) Examinarea va avea ca obiect activitățile prevăzute în fișa postului salariatului în cauză.
(5) În cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai în măsura în care salariatul în cauză a făcut obiectul formării profesionale în respectiva materie.
(6) profesională poate fi susținută de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisă, orală, practică și alte probe.
(7) În cazul în care salariatul își pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul îi va asigura, în limitele disponibile, un alt loc de muncă. În situația în care nu dispune de astfel de posibilități, angajatorul va apela la autoritatea publică locală pentru ocuparea forței de muncă, în vederea soluționării.
(8) În cazul în care, în urma examinării, salariatul este considerat necorespunzător profesional de către comisie, acesta are dreptul de a contesta hotărârea comisiei în termen de 10 zile de la comunicare.
(9) Dacă salariatul nu a formulat contestația în termenul prevăzut la alin. (8) sau dacă după formularea contestației și reexaminarea hotărârii comisiei, aceasta este menținută, angajatorul poate emite și comunica decizia de desfacere a contractului individual de muncă al salariatului, pentru motive de necorespundere profesională. Decizia astfel emisă va conține rezultatul cercetării prealabile a salariatului în cauză."
Termenul de 30 de zile pentru concedierea salariatului prevăzut de art.62 alin1 din Codul muncii, în cazul necorespunderii profesionale a salariatului, începe să curgă la data la care angajatorul a luat act de fapta salariatului ce reflectă necorespunderea profesională.
Având în vedere dispozițiile art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010,care prevăd o procedură obligatorie de determinare a necorespunderii profesionale,rezultă că termenul de emitere a deciziei de concediere curge doar de la data la care prin finalizarea acestei proceduri angajatorul a luat la cunoștință de decizia definitivă a comisiei de evaluare profesională referitoare la cunoștințele profesionale ale celui evaluat.
În consecință termenul de 30 de zile prevăzut de art. 62 alin. (1) din Codul muncii începe să curgă de la data expirării termenului în care salariatul putea să conteste decizia prin care a fost considerat necorespunzător profesional, în cazul în care nu a formulat contestație, respectiv, de la data menținerii deciziei de către comisie în urma reexaminării acesteia, dacă a formulat contestație. Această concluzie rezultă atât din interpretarea gramaticală a dispozițiilor alin. (9) al art. 77 menționat mai sus, care se referă expres la posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea salariatului după momentele menționate mai sus, cât și din argumentul ce rezultă din interpretarea art. 62 din Codul muncii. Acest articol vorbește despre " data constatării data constatării cauzei concedierii" ori această dată este aceea a finalizării actelor de cercetare de către comisia special desemnată. Constatările prealabile, în temeiul cărora se dispune efectuarea verificării profesionale, nu au caracterul unui act de constatare a necorespunderii profesionale care să determine începerea curgerii termenului de 30 de zile prevăzut de lege. Aceste constatări reprezintă indiciile unei necorespunderi profesionale, care fundamentează măsura de declanșare a procedurii prev. de art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, în urmă căreia se constată existența sau inexistența necorespunderii profesionale.
În aceste condiții susținerea recurentei în sensul că decizia de concediere a fost emisă în termen, respectiv la 20 02 2008 în condițiile în care concluziile cercetării au fost menținute de către comisie în urma reexaminării la data de 29 01 2008 este fondată.
Față de cele ce preced Curtea constată că în mod nelegal instanța de fond a soluționat cauza reținând excepția tardivității emiterii deciziei de concediere, motiv pentru care, în temeiul art. 312 cod de procedură civilă, va casa sentința recurată și va trimite cauza sper rejudecare instanței de fond. Cu ocazia rejudecării instanța de fond va verifica celelalte excepții de nulitate invocate de pârât, precum și, în măsura în care se impune fondul cauzei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - B împotriva sentinței civile nr.888/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
(continuarea deciziei civile nr.1108/2008).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- ---
Red.
Tehnored. 3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Alina Lodoabă Nicoleta VesaJudecători:Alina Lodoabă Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Ioana Cibu Mirea
| ← Conflict de muncă. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Alba Iulia | Conflict de muncă. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
