Conflict de muncă. Decizia 1110/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1110/2008
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - - președinte secție
- - -JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta Compania Națională a - P împotriva sentinței civile numărul 544/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamanta recurentă, pârâtul intimat asistat de av. și av. pentru intimatul, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se comunică un exemplar din întâmpinare cu av. care nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului,modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
Mandatara intimatului solicită respingerea recursului,menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. Depune concluzii scrise și chitanța privind onorariu de avocat.
Mandatarul intimaților solicită respingerea în totalitatea a recursului reclamantei, menținerea hotărârii atacate.Cu cheltuieli de judecată ce reprezintă onorariu de avocat.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față,
Constată ca prin acțiune in conflict de muncă inregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamanta Compania Națională a - P i-a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând ca pe calea hotărârii judecătorești să se dispună obligarea pârâților la repararea prejudiciului în sumă totală de 4.617.090 lei RON după cum urmează:
la plata sumei de 71.010,41 lei;
la plata sumei de 53.200,5 lei
la plata sumei de 136.634,12 lei
la plata sumei de 84.360,71 lei
la plata sumei de 116.503,26 lei.
In motivarea acțiunii sale reclamanta susține că pârâții în cadrul funcțiilor pe care le-au deținut la P, au creat unității prejudiciul pretins prin achiziționarea a nouă motoare electrice de la UM T, motoare care nu erau necesare și nici nu au putut fi folosite în cadrul societății, aspect constatat de către organul de control intern.
În drept, se invocă art. 270, alin. 1, art. 271, alin. 1 și 2 din Legea 53/2003.
Pârâții au depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii invocând, în primul rând, prescripția dreptului la acțiune față de data nașterii dreptului care corespunde cu cea a achitării motoarelor, respectiv 6.07.1999, iar pe fond netemeinicia acțiunii nefiind indeplinite condițiile răspunderii patrimoniale întrucât cele nouă motoare electrice au fost achiziționate cu respectarea condițiilor legale și ele există la societate, unele fiind utilizate iar altele fiind transferate la alte subunități.
Prin sentința civilă nr. 544/LM/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în cauză s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta P în contradictoriu cu pârâții, și.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar pârâților, câte 3.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului că acțiunea este inadmisibilă deoarece raportat atât la data producerii prejudiciului cât și la data constatării unitatea păgubită avea posibilitatea recuperării pagubei doar in modalitățile și termenele cuprinse in art. 103-108 din Legea nr. 10/1972 (vechiul Cod al ). Se reține totodată că nu a operat o suspendare a cursului prescripției conform susținerilor reclamantei deoarece termenul de 3 ani de la data constatării pagubei este calificat ca și un termen de decădere.
Și pe fondul cauzei, tribunalul a reținut netemeinicia acțiunii cu motivarea ca nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, unitatea neînregistrând un prejudiciu și nici nu au fost produse dovezi din care să rezulte încălcarea de către fiecare dintre pârâți a atribuțiilor de serviciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta - P solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale și obligării pârâților la repararea prejudiciului în sumă totală de 4.617.090 lei RON, respectiv obligarea acestora la plata sumelor individualizate in conținutul acțiunii conform dispozițiilor art. 271, alin. 2 din Legea nr. 53/2003.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată ca sentința atacată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, drept pentru care înțelege să o critice sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a considera în mod greșit acțiunea ca fiind inadmisibilă deoarece dreptul la acțiune a luat naștere în luna septembrie 2004 când reprezentantul legal al unității a luat cunoștință prin nota transmisă de către corpul de control cu adresa nr. 3608.3.09.2004 de prejudiciul cauzat societății, așa încât sunt aplicabile prevederile Legii nr. 53/2003 și nicidecum ale Legii nr. 10/1972.
2. Instanța de fond a reținut în mod eronat că - Pai ndicat data finalizării cercetărilor penale (10.03.2005) ca dată a nașterii dreptului la acțiune al unității deoarece dreptul la acțiune a luat naștere în luna septembrie 2004 (23.09.2004) dată la care reprezentantul legal al unității a luat la cunoștință atât despre producerea prejudiciului cât și despre persoanele răspunzătoare de el, așa încât acțiunea înregistrată la data de 31.07.2007 s-a formulat în cadrul termenului general de prescripție, nefiind tardivă.
3. Instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată fără a analiza temeinic probatoriul administrat și fără a avea în vedere argumentele invocate de către reclamantă în ce privește calitatea de salariați a pârâților, fapta ilicită săvârșită de aceștia prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu prevăzute in fișa posturilor, caracterul material, cert și real al prejudiciului cauzat unității, existența legăturii de cauzalitate între faptele pârâților si prejudiciul produs unității, vinovăția pârâților.
4. Sentința atacată este nelegală și sub aspectul cheltuielilor de judecată, deoarece onorariul perceput pentru fiecare dintre pârâți este nepotrivit de mare și ca atare, în mod greșit instanța de fond nu a procedat la micșorarea acestuia conform art. 274 alin. 3 Cod pr. civilă.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304, pct. 9 și 304 indice 1. pr. civilă, art. 270, alin. 1 și art. 271, alin1 și 2 din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii.
Prin întâmpinările depuse de către intimați în această fază procesuală se solicită respingerea recursului ca nefondat; menținerea sentinței civile ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată în recurs motivând, în esență, faptul că instanța de fond a făcut o apreciere justă a probelor din dosar, o corecta aplicare a textelor legale în materie.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304, indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306, alin 2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 108 din Legea nr. 10/1972-vechiul Cod al
(1)Răspunderea materială pentru paguba cauzată unității poate fi stabilită numai în cazurile în care aceasta a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii ei, iar în cazul restituirii sumelor sau a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, în cel mult 1 an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de cînd a beneficiat de servicii nedatorate.
(2) Termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data cînd cel în drept să emită decizia a luat cunoștință de producerea pagubei.
Așa cum rezultă expres din textul de legetermenul de 3 ani curge de la data producerii prejudiciuluiși dacă termenul de 60 de zile-de la data la care este încunoștiințat conducatorul unității de producerea unei daune- pentru emiterea unei decizii de imputare este susceptibil de suspendare sau întrerupere, termenele de 3 ani și respectiv 1 an sunt termene obiective, de decădere, excluzând posibilitatea suspendării sau întreruperii curgerii lor.
În speță, este de necontestat faptul că data producerii prejudiciului a fost data de 10.06.1999-data achiziționării celor 9 motoare electrice în cadrul - P, conducerea societății reclamante fiind informată în urma controlului efectuat de corpul de control-control financiar de gestiune al - P prin informarea /115.03.2002 că aceste motoare achiziționate nu au fost înregistrate corect în gestiune (filele 11-23).
Faptul că în urma acestei informări recurenta reclamantă a înțeles să sesizeze organele de poliție și să aștepte finalizarea cercetărilor penale efectuate in cauză, fără ca în același timp, să urmeze procedura legala de recuperare a pagubei, în vigoare la momentul respectiv nu o îndreptățește să formuleze acțiunea de față intemeiată pe noul Cod al -Legea nr. 53/2003 intrat in vigoare la 1.03.2003. Astfel noul Cod al nu confera nicidecum angajatorului care a pierdut termenul pentru recuperarea unor prejudicii produse anterior, beneficiul unui nou termen de prescripție deoarece într-un atare caz s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
Susținerile recurentei în sensul aplicării Legii nr. 53/2003 deoarece doar prin adresa nr. 3608.3.09.2004 reprezentantul legal al unitații a luat cunoștință de faptul că s-a produs un prejudiciu nu pot fi primite. Astfel, informarea inițială nr. 1165/15.03.2002 întocmită de corpul de control intern al societății a vizat, tocmai achiziția celor nouă motoare în discuție și înregistrarea acestora în gestiune, iar- așa cum reiese din textul de lege enunțat mai sus- data la care este încunoștiințat conducatorul unității de producerea unei daune interesează la calcularea termenului de emitere a deciziei de imputare, termen care la rândul său trebuia,însă, să se încadreze în termenul de 3 ani, calculat de la data producerii prejudiciului.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a reținut ca dată a nașterii dreptului la acțiune data localizării in patrimoniul unității a eventualului prejudiciului-în speța 10.06.1999 data achiziționării celor nouă motoare electrice și plata acestora către furnizorul - precum și faptul că valorificarea acestuia era guvernată de dispozițiile legii nr. 10/1972 în vigoare la data producerii prejudiciului.În acest sens este de menționat, principiul de drepttempus regit actum, care presupune că o situație determinată produce acele efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare la data producerii ei.
În concordanță cu principiul aplicării legii civile în timp- susenunțat- în situația în care salariatul a cauzat prejudicii angajatorului sub imperiul vechiului cod al care reglementa răspunderea materială a salariatului atunci angajatorul trebuia să urmeze această procedură pentru recuperarea prezudiciului. Lipsa de diligență a acestuia nu poate fi înlăturată, prin intentarea unei acțiunii în responsabilitate patrimonială, în temeiul noului Cod al.
Așadar, în raport data producerii prejudiciului în cauză (10.06.1999) introducerea unei actiuni în răspundere patrimonială la data de 27.08.2007 chiar în condițiile desfășurării unor cercetări penale pe perioada 15.03.2002-10.03.2005 este tardivă, atât sub vechile reglementări cât și sub noile reglementări ale raspunderii salariatului din Codul Muncii.
Și sub aspectul fondului cauzei, soluția primei instanțe este legală și temeinică deoarece numai întrunireacumulativăa condițiilor reieșite din art. 270 alin. 1 Codul Muncii (calitatea de salariat, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului) atrage răspunderea patrimonială.
Ori, în speță recurenta reclamantă avea obligația potrivit art. 287 Codul Munciia dovedirii acestor condiții. Dimpotrivă, în Ordonanța dată în 10.03.2005, in dosar nr. 206/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a invinuiților-intimații în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 Cod penal s-a reținut că paguba este incertă. Totodată din probele administrate în mod justificat prima instanță a reținut că nici în prezent prejudiciul nu este evidențiat în contabilitate, cele nouă motoare a căror contravaloare se solicită au fost achiziționate de societate, sunt în patrimoniul acesteia, o parte din ele fiind efectiv utilizate iar alta parte fiind transferate la o altă exploatare minieră din cadrul companiei. În acest context probatoriu în niciun caz nu se poate reține existența unui prejudiciu material cert și real în sensul celor pretinse de către recurenta reclamantă, în măsură să justifice antrenarea răspunderii patrimoniale.
În fine, criticile vizând cheltuielile de judecată sunt de asemenea nefondate deoarece urmare respingerii actiunii reclamanta s-a aflat in culpă procesuală, așa încât instanța de fond a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
Trimiterea făcută de recurentă la alin. 3 al acestui articol de lege este nefondată deoarece cuantumul acestor cheltuieli au fost stabilite de instanță pe baza dovezii achitării onorariului de avocat, cuantum considerat proporțional cu valoarea pricinii, complexitatea cauzei, derularea litigiului pe opt termene de judecată, administrarea unui amplu probatoriu.
Față de cele ce preced, constatand că solutia primei instanțe este legală și temeinica, nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare a hotarârii expres și limitativ prevăzute de legiuitor în conținutul art. 304, pct. 1-9 Cod procedură civilă, Curtea în conformitate cu art. 312, alin. 1 Cod procedură cu aplicarea art. 80 din Legea nr. 169/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamantă.
Văzând si prevederile art. 274 Cod procedura civilă va fi obligată recurenta să plătească intimațiilor suma de câte 1.900 lei fiecăruia cu titlu cheltuieli de judecată în recurs constând în onorar avocațial probat cu chitanțele depuse la filele 37-41.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Compania Națională a - P, împotriva sentinței civile nr.544/LM/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurenta a - P să plătească intimatului suma de 1500 lei, iar în favoarea intimaților, câte 1900 lei fiecăruia, cu titlu de cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red. DA
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 40/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 196/2009. Curtea... → |
|---|
