Conflict de muncă. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1121
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.1134 din 10.06.2009 a Tribunalului Iași, intimata fiind SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata SC SRL, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar un memoriu și concluzii scrise de către recurenta. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța comunică un exemplar de pe memoriu formulat de recurenta apărătorului intimatei SC SRL.
Avocat pentru intimata SC SRL depune la dosar împuternicire avocațială și o copie după factura fiscală nr.1230 din 18.11.2009. Arată că nu solicită termen pentru studiul memoriului ce i-a fost comunicat la acest termen și că intimata a invocat pentru prima data în recurs nulitatea absolută a clauzelor din contractul colectiv de muncă. Mai arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata SC SRL solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Arată că nu poate fi primita acum, în recurs, excepția de nulitate absolută a clauzelor din contractul colectiv de muncă invocată de recurentă. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, contestatoarea chemat în judecată pe intimata "" solicitând constatarea nulității absolute deciziei nr. -/25.02.2009 privind desfacerea contractului de muncă conform art. 61 lit. a, raportat la art. 264/1 lit. din Codul Muncii și pe cale de consecință reîncadrarea în funcție și plata salariului aferent până în momentul rămânerii definitive și irevocabile sentinței pronunțate în prezenta cauză, plata concediului de odihnă pentru anul 2008, plata sumelor reprezentând contravaloarea muncii prestate în folosul societății pentru perioada 26 - 28.02.2009 si plata sumelor ce i se cuvin cu titlu de diferență de diurnă, avându-se în vedere suma efectiv primită și cuantumul diurnei stabilit de lege, plata sumei de 10.000 lei,daune morale.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că în data de 28.02.2009 aflat că s- desfăcut disciplinar contractul de muncă. Apreciază că decizia este nulă absolut, încălcându-se dispozițiile art. 267 alin. 2 și 4 Codul Muncii.
A arătat contestatoarea că în decizia de desfacere contractului de muncă sunt amintite niște declarații pe care le-ar fi dat cu ocazia unei presupuse cercetări prealabile; de fapt, aceste declarații le- dat cu ocazia efectuării controlului auto. Mai mult decât atât, decizia prin care i- fost desfăcut contractul de muncă fost comunicată la sediul agenției din I, deși era evident că la momentul expedierii acesteia - 26.02.2009 dânsa se afla la Agenția - Spania. În data de 28.02.2009 colegii din agenția i-au trimis prin fax această decizie.Deoarece din data de 25.02.2008 i s- desfăcut contractul de muncă, evident nu mai fost plătită pentru activitatea pe care a prestat- în perioada 26 - 28.02.2009.
În data de 28.02.2009 predat agenția colegului -. Ulterior predării încercat să intre în apartamentul de serviciu pentru a-și lua lucrurile personale, însă fost împiedicată de directorul zonal, care precizat organelor de poliție - venite la fața locului în urma solicitării sale - că nu este angajata firmei și nu locuiește în apartament. Cu ajutorul forțelor de poliție, în jurul orei 3 noaptea, reușit să-și recupereze lucrurile.
și starea de stres resimțite cu ocazia incidentului amintit au dus la pierderea unei sarcini pe care și-o dorea foarte mult, acesta fiind motivul pentru care solicită daune morale.
În ceea ce privește diferența de diurnă pe care solicită invoca dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar - actualizată - care stabilește nivelul diurnei pentru detașări în Italia și Spania, în cuantum de 35 euro/zi, precum și tabelul anexă care arată sumele primite în mod efectiv. Din acest tabel rezultă că diferența ce se cuvine este de 8618 euro.
Intimata formulat întâmpinare solicitând respingerea excepției nulității absolute și contestației formulate.
În cauză, au fost administrate la fond probele cu acte și interogatoriul intimatei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă înregistrat la. sub nr. -/13.03.2007, contestatoarea fost angajată la "" în funcția de agent turism începând cu data de 26.02.2007.
Prin decizia nr. -/25.02.2009, angajatorul dispus desfacerea disciplinară contractului individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. și 264(1) lit. f Codul Muncii.
La data de 16.03.2009, unitatea, prin decizia nr. -/16.03.2009, anulează decizia de desfacere contractului individual de muncă al salariatei și dispune încetarea contractului începând cu data de 26.02.2009 în temeiul art. 55 lit. Codul Muncii.
Această decizie este anulată de către angajator prin decizia nr. -/16.03.2009, dispunându-se încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 26.02.2009 în temeiul art. 61 lit. Codul Muncii.
Prin urmare, decizia pentru care se solicită constatarea nulității de către contestatoare fost anulată de emitent, nemaifiind în vigoare.
Unitatea nu făcut dovada că a acordat concediu de odihnă salariatei în anul 2008 și i- achitat indemnizația cuvenită. Pentru aceasta, în temeiul art. 141 Codul Muncii, s- dispus compensarea în bani concediului de odihnă și a fost obligata intimata să plătească contestatoarei drepturile bănești corespunzătoare.
Din probele administrate nu rezultă că în perioada 26 - 28.02.2009 reclamanta prestat muncă în folosul angajatorului, considerent pentru care a fost respinsă cererea privind plata drepturilor salariale pentru această perioadă.
Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 se aplică, potrivit dispozițiilor art. 1, personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar reprezentând: vizite oficiale, tratative, consultări, participări la târguri și expoziții, documentare, cursuri și stagii de practica și specializare sau perfecționare, primiri de titluri, grade profesionale, distincții sau premii, desfășurarea unei activități științifice, control și îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare, executări de lucrări de construcții, reparații și amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, asigurarea protecției demnitarilor români pe timpul cât aceștia se deplasează în străinătate.
Prin urmare, văzând funcția deținută de contestatoare, reținându-se că dispozițiile HG 518/1995 nu îi sunt aplicabile, instanța a respins cererea privind plata diferenței de diurnă.
Potrivit dispozițiilor art. 270 Codul Muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Prin urmare, salariatul trebuie să dovedească legătura de cauzalitate între prejudiciul suferit și fapta angajatorului.
În speță, nefiind făcută această dovadă, instanța de fond a respins cererea privind plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, considerând-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurenta ca in mod greșit tribunalul a reținut ca modalitatea de încetare a contractului de munca acordul parților, atât timp cat ea a refuzat sa semneze decizia nr. -/16.03.2009. Cu toate ca angajatorul a anulat decizia din 25.02.2009 prin cea emisa la data de 16.03.2009,aceasta din urma nu putea produce efecte juridice si se impunea constatarea nulității absolute a deciziei nr. -/25.02.2009 privind desfacerea contractului de muncă.
A mai criticat recurenta neacordarea drepturilor salariale pentru perioada 26 - 28.02.2009,susținând ca la dosar exista înscrisuri ce dovedesc prestarea muncii in aceste zile, si a diferenței de diurna, arătând ca temeiul nu era HG 518/1995 ci art.45 lit.b din pe anii 2007-2010.
In drept, recursul nu a fost motivat insa criticile formulate se circumscriu disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Intimata "" nu a formulat întâmpinare.
In recurs s-au depus, la solicitarea Curții, CCM la nivelul SC pe perioada 2003- 2011 si actele adiționale.
Recurenta a depus la data de 19.11.2009, prin registratura instanței, concluzii scrise prin care a invocat excepția nulității absolute a clauzei privind diurna de deplasare din CCM la nivel de unitate.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de motivele invocate, probatoriul administrat si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel, prin decizia nr. -/25.02.2009, angajatorul dispus desfacerea disciplinară contractului individual de muncă al salariatei începând cu data de 26.02.2009, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. și 264(1) lit. f Codul Muncii.
La data de 16.03.2009, unitatea, prin decizia nr. -, anulează decizia nr. -/25.02.2009 de desfacere contractului individual de muncă și dispune încetarea contractului începând cu aceeași data, 26.02.2009, însa in temeiul art. 55 lit. Codul Muncii, in baza cererii salariatei (fila 105 dosar fond). Ulterior, prin decizia -(fila 102 dosar fond), se anulează si decizia -,dispunându-se concedierea disciplinara începând cu data de 26.02.2009.
In aceste condiții, este fara echivoc faptul ca tribunalul nu s-a pronunțat pe decizia nr.-, capăt de cerere cu care de altfel nu fusese investit, si deci nu a reținut ca modalitate de încetare a contractului de munca acordul parților, așa cum eronat susține recurenta.
Curtea mai constata totodată ca in mod corect a reținut prima instanța faptul ca decizia pentru care s-a solicitat prin acțiunea introductiva constatarea nulității absolute, respectiv decizia
nr. -/25.02.2009, fusese anulata/revocata de emitent, astfel ca nu se mai impunea analiza legalității si temeiniciei acestui act unilateral al angajatorului ci, eventual, al ultimului act de concediere emis de intimata, decizia -/16.03.2009, act ce nu a fost insa contestat de salariata.
Pentru aceleași argumente, nici motivul de recurs referitor la plata drepturilor salariale pentru perioada 26-28.02.2009 nu este întemeiat. Atât timp cat prin ultima decizie, necontestata, se dispune încetarea contractului individual de munca cu data de 26.02.2009, se prezuma ca salariatul nu mai avea obligația de a presta activitate si nici angajatorul, pe cea corelativa,de plata a salariului.
In ceea ce privește diferența de diurna, Curtea apreciază ca si sub acest aspect instanța de fond a constatat corect faptul ca reclamanta a invocat niște dispoziții legale ce nu-i sunt aplicabile, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, formularea din cererea de chemare in judecata fiind.
Chiar daca ar putea fi primite argumentele din recurs, in sensul ca salariatei i-ar fi aplicabil CCM, coroborând dispozițiile acestui contract la nivel de unitate cu sumele indicate de reclamanta recurenta ca fiind încasate la fila 6 dosar fond, se observa ca a primit chiar mai mult decât se prevedea. Nu poate fi analizata insa, pentru prima data in acest cadru procesual, excepția de nulitate a clauzelor privind diurna de deplasare din CCM la nivel de unitate in raport de disp.art 316 raportat la art.294(1) pr.civ. aceasta nefiind o excepție de procedura ci una de fond.
de cele reținute, in baza disp.art.312 pr.civ. se va respinge recursul si se va menține sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1134/10.06.2009 pronunțata de Tribunalul Iași, sentința pe care o menține.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
11.12.2009- 2 ex.-
Tribunalul Iași:;
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Carmen Bancu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1114/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 45/2010. Curtea de... → |
|---|
