Contestație decizie de sancționare. Decizia 1114/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1114
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de NAȚIONALĂ ROMÂNĂ I împotriva sentinței civile nr. 1048 din 03. 06. 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind SINDICATUL JUDEȚEAN FAMILIA CULTURĂ I.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol.
Părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală. Sporul de conducere, de partidă, nu este un drept salarial. A depus acte normative în acest sens și consideră că judecata cauzei este de competența Tribunalului Iași -Secția contencios. Tribunalul Iașia trecut peste apărările sale și admis acțiunea. Solicită admiterea recursului, nu este un litigiu de muncă raportat la solicitările contestatorului. Solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ. Cu cheltuieli de judecată, va depune dovada onorariului de avocat.
Avocat solicită respingerea recursului. Consideră că indemnizația de șef de partidă este un drept salarial, face parte din salariu așa cum este definit de actul normativ care-l reglementează. Sporul de șef de partidă este o componentă a salariului de bază reglementat de dispozițiile art.155 din Codul Muncii și de OG 10/2008. Dacă nu era o componentă a salariului de bază, nu era trecut în carnetul de muncă.
Instanța de fond s-a pronunțat corect, temeinic și legal. Din decizia redactată reiese că este vorba de un litigiu de muncă, de o modificare unilaterală a contractului de muncă.
Pentru aceste considerente precum și pentru cele detaliate în scris, solicită să se constate că sentința este legală, să se respingă recursul, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reprezentantul Sindicatul Județean Familia Cultură I, în numele și pentru membru de sindicat formulat contestație împotriva deciziei nr. 23/23.03.2009 emisă de Națională Română I, solicitând anularea deciziei și acordarea drepturilor salariale de care fost privat începând cu data de 01.04.2009.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin Decizia nr. 65/2007 s- acordat spor șef partidă.
La data de 23.III.2009, angajatorul, netemeinic și nelegal emis Decizia nr. 23 prin care i se "suspendă acordarea sporului de șef partidă".
Dacă decizia contestată reprezintă decizie de sancționare invocă pe cale de excepție nulitatea absolută deciziei întrucât angajatorul nu respectat dispozițiile art. 267 și 268 (2) și (5) din Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 267 din Codul Muncii, angajatorul avea obligația, sub sancțiunea nulității absolute, să efectueze înainte de dispune măsura, cercetarea disciplinară prealabilă.
Referitor la eventuală modificare unilaterală contractului individual de muncă prin Decizia nr. 23/23.03.2009 a invocat nulitatea acestei decizii pentru următoarele motive: decizia nr. 23/2009 de modificare unilaterală contractului individual de muncă în ceea ce privește unul din elementele esențiale, respectiv salariul, este lovită de nulitate absolută; nu fost motivată în fapt și în drept; nu au fost respectate dispozițiile art. 17 alin. 1, 2 și 4 și de art. 19 Codul Muncii, angajatorul având obligația de informa salariatul cu privire la clauzele care urmează fi modificate; nu s- prevăzut termenul și instanța, când și unde poate fi contestată decizia.
Intimata formulat întâmpinare susținând că indemnizația de șef partidă acordată în anul 2007 contestatorului reprezintă indemnizație de conducere, în temeiul OG 10/2007 și OG 10/2008 privind stabilirea nivelului salariilor de bază și altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 și Legea 154/1998.
În conformitate cu art. 29 din ordonanța aferentă anului 2008 și a art. 31 din aceeași ordonanță care stabilește modalitatea de acordare acestor sporuri de conducere aferente anului 2008, indemnizația de conducere pretinsă de către contestator (cuprinsă în anexele acestor ordonanțe) este stabilită și acordată persoanelor îndreptățite "în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile cu salarii".
Pe fond, intimata a solicitat să se constate că indemnizația acordată nu este un drept salarial și nu este reglementat pe cale de consecință de reglementările dreptului muncii.
Textele legale invocate demonstrează facultatea ordonatorului de credite de acorda astfel de indemnizații.
Indemnizația de șef partidă fost suspendată de către instituție în temeiul unui referat al concert - maestrului care considerat, motivat, că d-nul nu poate îndeplini funcția de șef partidă motivat de prestațiile sale, căror calitate insuficientă din punct de vedere al actului artistic nu îl califică în acest post de responsabilitate al instrumentului.
Prin sentința civilă nr.1048/03.06.2009, Tribunalul Iașia dispus respins excepția nulității absolute invocate de contestator; a admis contestația formulată de Sindicatul Județean Familia Cultură I, în numele membrului de sindicat în contradictoriu cu intimata Națională Română și, în consecință:
A anulat decizia nr. 23/23.03.2009 emisă de intimată.
A obligat intimata să plătească drepturile salariale de care fost privat prin decizia nr. 23/2009 pentru perioada 01.04.2009 - 3.06.2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 23/23.03.2009, Națională Română dispus suspendarea acordării sporului de șef partidă salariatului, începând cu data de 1.04.2009.
La emiterea deciziei fost avut în vedere referatul întocmit de d-na concert - maestru Bîrgu, înregistrat sub nr. 649/14.03.2009, reținându-se că salariatul nu-și îndeplinește atribuțiile conform fișei postului și că dovada nerespectării acestor atribuții sunt înregistrările spectacolelor:, și.
Potrivit dispozițiilor art. 263(1) Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară având dreptul de aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
În speță, deși în decizia contestată se reține nerespectarea atribuțiilor din fișa postului, intimata nu dispune aplicarea nici uneia din sancțiunile disciplinare expres prevăzute de art. 264 Codul muncii, nefăcând trimitere la dispozițiile privind răspunderea disciplinară.
Prin urmare, având în vedere că angajatorul nu și- întemeiat decizia pe dispozițiile art. 263 - 268 Codul Muncii, instanța respins excepția nulității absolute invocată de contestator în ce privește nerespectarea acestor prevederi legale la emiterea deciziei nr. 23/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 41 (3) Codul muncii modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare din elementele: durată, locul muncii, felul muncii, condiții de muncă, salariu, timp de muncă și de odihnă.
Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Prin decizia contestată, angajatorul a dispus suspendarea sporului de șef partidă, modificând astfel salariul contestatorului.
Pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la modificarea contractului individual de muncă nu se prevede sancțiunea nulității absolute, motiv pentru care nu este întemeiată excepția invocată de contestator.
Având în vedere că modificările contractului individual de muncă pot fi făcute numai prin acordul părților și că, în speță, angajatorul nu făcut dovada că salariatul și- dat acordul anterior emiterii deciziei nr. 23/2009, instanța dispus anularea deciziei contestate și obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de care fost privat prin emiterea deciziei nr. 23/2009 în perioada 01.04.2009 - 3.06.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Națională Română I, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri de către instanța de fond a excepției necompetenței materiale a secției conflicte de muncă.
Susține recurenta că litigiul nu este unul de muncă, ci de contencios administrativ.
Consideră că sporul de șef partidă reprezintă o indemnizație de conducere, acordată în temeiul art.29 din OG 10/2007 și art.31 din OG 10/2008, iar modul de contestare al celor nemulțumiți de acordarea acestuia este prevăzut expres de art. 30 din OG 10/2007 și art.32 din OG 10/2008, respectiv prin contestație adresată instanței de contencios administrativ.
Mai arată recurenta că în mod greșit s-a considerat că sporul este unul de natură salarială, în condițiile în care legiuitorul, prin OG 10/2007 și OG 10/2008, face distincție între indemnizații și drepturi salariale, iar raportarea celei dintâi la cele din urmă se face doar pentru stabilirea cuantumului.
În consecință, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Iași - secția de contencios administrativ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.3 Cod proc.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.29 din OG 10/2007 și art.31 din OG 10/2008,(1) Gestiunea sistemului de salarizare se asigură de către fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în numărul maxim de posturi și în bugetele aprobate potrivit legii.(2) de bază și indemnizațiile de conducere se stabilesc astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, pentru cheltuielile cu salariile".
Pe de altă parte, potrivit art. 30 din OG 10/2007 și art.32 din OG 10/2008,(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile, cu avizul organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, al reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației".
În speță, nu este vorba de o contestație privind stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi acordate în baza actelor normative menționate, salariatul fiind nemulțumit nu de modul de stabilire a sporului de șef partidă, ci de modalitatea suspendării acordării acestui spor.
Potrivit art.281 din Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale/colective de muncă, potrivit art.44 alin.3 din Codul muncii salariul este un element esențial al contractului individual de muncă, iar potrivit art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Față de aceste dispoziții legale, în mod corect a concluzionat prima instanță că litigiul privește - în lipsa temeiului de drept al luării măsurii suspendării acordării sporului de șef partidă - modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al salariatului, fiind așadar un conflict de muncă, iar competența de soluționare nu aparține instanței de contencios administrativ.
În consecință, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul declarat de Națională Română I și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Națională Română I împotriva sentinței civile nr. 1048 din 03. 06. 2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
26.11.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Georgeta
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1069/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
