Conflict de muncă. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 113
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1145 din 11.10.2007 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-),intimați fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurent.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe acesta.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1145 din 11 oct. 2007 TRIBUNALUL VASLUI respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că reclamantul este judecător în cadrul Judecătoriei Bârlad, județul V, iar, prin Hotărârea nr. 1/2007 a Colegiului de Conducere al instanței (7 din dosarul cauzei) a fost desemnat să răspundă de compartimentul executări penale, motiv pentru care a solicitat obligarea pârâților să-i plătească sporul de 10%, începând cu data de 01 ianuarie 2007 și în viitor, până la eliminarea discriminării, actualizat cu indicele inflației la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul său de muncă.
Potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, modificată și completată prin nr.OG 83/2000, prevede acordarea acestui spor de 10%, din indemnizația de încadrare lunară, numai pentru grefierii care "participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare a celor de executări penale", dispoziție ce a fost preluată și prin nr.OG 8/2007.
Acest spor nefiind prevăzut pentru magistrații (judecătorii) ce răspund de compartimentul de executări nici prin Legea nr. 50/1996 și nici prin nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Întrucât între reclamant, în calitate de judecător, și grefier nu există nici o similitudine de atribuții, astfel nu se poate reține o situație discriminatorie, deoarece nu se poate vorbi de existența unor persoane plasate în situații analoage și comparabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că în mod greșit s-a reținut că în calitate de judecător delegat la Biroul executări penale nu se află într-o situație analogică și comparabilă cu cea a grefierului delegat la Biroul executări penale.
Starea de analogie este dată de mai multe aspecte: ambii în calitate de salariați își desfășoară activitatea la biroul executări penale efectuând acte de executare penală. Aceste acte nu pot fi executate doar de grefier fără autoritatea și implicarea judecătorului delegat. Este adevărat că, prin natura funcțiilor, atribuțiile și responsabilitățile sunt diferite, atât ca dimensiune cât și ca și conținut, însă activitatea judecătorului o înglobează pe cea a grefierului. Sporul de 10% din salariul de bază acordat grefierilor care participă la efectuarea actelor de executare penală nu este un spor a cărui acordare este condiționată de anumite criterii cu caracter personal ale salariatului ci este un spor salarial ce își are izvorul în specificul, condițiile și atribuțiile locului de muncă unde își desfășoară activitatea salariatul respectiv.
Motivează, de asemenea, recurentul că judecătorul și grefierul se află într-o situație similară, corespondentă, rezultă din faptul că atribuțiile acestora, deși nu sunt identice, se împletesc și se completează pentru efectuarea oricărui act în activitatea instanței.
Analizând principiile care stau la baza reglementării salarizării celor două categorii profesionale rezultă că legiuitorul a recunoscut aceleași drepturi salariale grefierilor și magistraților fără a distinge între aceștia prin prisma funcției deținute, cum greșit a făcut instanța de fond. Este evident că acordarea unui drept salarial rezultă din natura și condițiile generale ale unui loc de muncă și nu din condițiile specifice, de ordin personal ale salariatului.
Motivează recurentul că instanța de fond a căutat a găsi o identitate între situația judecătorului și cea a grefierului de la biroul executări penale și nu a avut în vedere reținerea doar a unei situații asemănătoare, analoage între cele două, concluzionând greșit că acestea nu se află niciodată în situații comparabile. Or, instanța trebuia să analizeze soluționarea cererii din punctul general și comun, acela al salariatului, făcând abstracție de gradul, funcția, gradația acestuia. Solicită să se aibă în vedere argumentarea în decizia nr. 36/07.05.2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Invocă recurentul în susținerea cererii de recurs jurisprudența CEDO (cazul Marks contra Belgiei 1979) a Curții Constituționale și dispozițiile art. 2 al. 2 din OG137/2000 precum și dispozițiile art. 14 al. 2 din OUG27/2007 referitoare la salarizarea judecătorului delegat la penitenciar.
Ministrul Justiției formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul arată că modul de stabilire a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de stadiul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG137/2000.
Intimatul, mai arată reclamantul, nu este victimă a discriminării deoarece în cadrul fiecărei funcții sau meserii salarizarea se diferențiază în raport de treapta profesională, gradul profesional, gradația, clasa de salarizare conform Legii 567/2004 și OG8/2007.
Recurentul arată că apărările formulate sunt neîntemeiate.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale speciale, Curtea reține următoarele:
După cum relevă recurentul în motivele de recurs, într-adevăr Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauza Marks contra Belgiei).
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit ca persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Astfel, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (vezi, 18 februarie 1991, Fredin c/Suedia, parag.60, 23 iunie 1993 Hoffam c/, parag.31, 28 sept. 1995, Scalambrino c/Italie, 22 oct. 1996 autres c/-, parag.75, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".
Jurisprudența CEDO și doctrina au statuat că pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții ce vor fi analizate în cele ce urmează:
- Existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile.
În cazul de față, tratamentul diferențiat aplicat reclamantului constă în deosebirea ce s-a realizat între acesta - judecător delegat la compartimentul executări penale și personalul auxiliar de specialitate de la executări penale (care beneficiază de o indemnizație de 10% corespunzătoare timpului efectiv lucrat în aceste activități.
- Existența unui criteriu de discriminare potrivit art. 2, alin. 1 din nr.OG 137/2000 republicată.
Potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu. În cazul de față, un criteriu ce a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat poate fi considerată categoria profesională.
- Tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Prin această măsură nu sunt încălcate prevederile art. 6 alin.2 din Codul muncii ce consacră principiul "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații să fie retribuiți în mod egal".
- Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
În analizarea speței trebuie avut în vedere dacă diferențierea celor două categorii: judecători delegați la compartimentul executări penale - cu grefierii delegași la compartimentul executări penale, este justificată obiectiv, sau dacă activitatea celor două categorii profesionale este asemănătoare și atunci trebuie aplicat principiul prevăzut de art. 6 alin. 2 din Codul muncii "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații să fie retribuiți în mod egal".
Curtea constată că aplicarea un ui tratament diferențiat judecătorilor delegați la compartimentul executări penale și grefierilor delegați la compartimentul executări penale, este justificată obiectiv. Aceasta deoarece, chiar dacă ambele categorii au calitatea de salariați și efectuează acte de executare penală, judecătorul având responsabilitate și pentru actele întocmite de grefier, legiuitorul induce distincții în ceea ce privește salarizarea celor două categorii profesionale, tocmai avându-se în vedere pregătirea profesională și rolul acestora în actul de justiție, salarizarea acestora făcându-se prin acte normative separate. OG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției prevăd fiecare în parte sporuri specifice fiecărei categorii profesionale căreia i se adresează, neputând exista uniformitate salarială pentru toți salariații sistemului judiciar, tocmai datorită pregătirii profesionale și funcției deținute. Prin urmare în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt fapte generatoare de discriminări în sensul art. 2 din OG137/2000.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1145 din 11.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.04.2008
TRIBUNALUL VASLUI:
-
-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
10 Martie 2008
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Daniela
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1379/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 806/2008. Curtea... → |
|---|
