Conflict de muncă. Decizia 1190/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1190
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1070 bis/4.10.2007, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 1070 bis/4.10.2007, dată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Arad invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
Pe fond a admis în parte acțiunea civilă formulată și exercitată de reclamanții:, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
A obligat pârâții la plata, în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar pe perioada 1.03.2004 - 1.01.2007.
A obligat pârâtul chemat în garanție, Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților.
A respins capătul de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.01.2007 și în continuare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în speță nu sunt incidente prevederile art. 36 alin. 2 din G nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 iar reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestui drept salarial conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Împotriva hotărârii au exercitat calea extraordinară de atac a recursului pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reiterat excepția necompetenței materiale a instanței în raport de prevederile art. 36 alin. 2 din G nr. 27/2006 aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007 în conformitate cu care personalul salarizat potrivit acestui act normativ, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate contesta la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție, ori după caz, la Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar împotriva hotărârilor pronunțate în rezolvarea contestațiilor se poate face plângere la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cazul hotărârilor Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și la Curtea de Apel București în cazul celorlalte hotărâri.
Critica adusă hotărârii tribunalului a vizat și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligat la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 1.09.2004 - 1.09.2005 în condițiile în care actul normativ ce a prevăzut acordarea acestor drepturi salariale a fost abrogată.
Astfel, tribunalul a dat o greșită interpretare prevederilor art. 62 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât aceste dispoziții se impun a fi interpretate în sensul că "trebuie abrogate prevederi contrare de același nivel sau de nivel superior".
În privința fondului cauzei recurentul a reluat argumentele invocate în sprijinul abrogării textului de lege ce a acordat aceste drepturi salariale, susținând că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost expres abrogate prin art. 1 pct. 42 din G nr. 83/2000, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a G nr. 177/2002.
În fine, s-a susținut că în mod greșit tribunalul a acordat plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, întrucât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru cheltuiala respectivă.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr. 486/2006, care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță.
În privința recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B se cuvine menționat că în motivare s-a invocat excepția vizând lipsa legitimării procesuale pasive ca și chemat în garanție, întrucât acesta nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite ai acestui buget, precum și a bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementată de Legea finanțelor publice.
Totodată, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este ordonator principal de credite, astfel că nu poate fi obligat la plata salariaților altor instituții.
În fine, în cauză nu au fost întrunite nici cerințele prevederile. de art. 60-63 Cod procedură civilă ce reglementează instituția chemării în garanție, întrucât obligația de garanție nu există în sarcina sa, nefiind prevăzută de lege sau de vreun contract încheiat între părți.
Recursurile nu sunt fondate.
Prin acțiunea introductivă reclamanții, și au solicitat ca pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S să fie obligați să îi acorde sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare lunară pentru perioada 1.03.2004 - 1.01.2007, astfel cum a fost prevăzut de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În privința recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se cuvine menționat că legitimarea procesuală pasivă a acestui pârât a fost stabilită corect de instanța de fond, care a avut în vedere nu o obligație legală a acestui minister de a vira din creditele sale bugetare de personal în contul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a fi utilizate la cheltuielile cu personalul acestuia, ci atribuțiile legale care îi revin din actele normative citate în considerentele sentinței.
Într-adevăr, fără avizele Ministerului Economiei și Finanțelor, fapt de notorietate și, deci, foarte bine știut și de acest pârât, nu pot fi luate în discuție de către legiuitor nici proiectele anuale de lege ale bugetului de stat și nici proiectele actelor normative de rectificare periodică ale acestui buget, de la care sunt finanțate și toate cheltuielile pe care le face, inclusiv acelea de personal, în executarea bugetului său, pârâtul Ministerul Justiției.
Or, așa fiind, nu mai încape nici o îndoială că acest pârât recurent are calitate procesuală pasivă, opozabilitatea unui titlu executoriu cum este sentința recurată fiind necesară pe parcursul executării lui, fie benevole, fie silite, acest titlu executoriu referindu-se la realizarea unor creanțe ce se plătesc din bugetul de stat.
Într-o altă ordine de idei, în cauza de față fiind vorba de drepturi salariale restante a căror plată se face din bugetul Statului Român, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor rezidă în dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 25 din Decretul nr. 31 din anul 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, potrivit cărora statul este persoană juridică, și, ca subiect de drepturi și obligații, participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
În legătură cu susținerile formulate în calea extraordinară de atac exercitată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizând necompetența materială a instanței se cuvine menționat că în cauză nu s-a pus problema stabilirii modului de salarizare ci a acordării unor drepturi salariale a căror plată a fost sistată abuziv de angajator, astfel că nu-și regăsesc incidența în speță dispozițiile art. 36 alin. 2 din G nr. 27/2006 așa cum în mod just a apreciat și instanța de fond.
În legătură cu drepturile salariale pretinse prin acțiunea introductivă se impune precizarea că actele normative internaționale, cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ratificate de România, se aplică prioritar față de normele dreptului intern pozitiv și de deciziile Curții Constituționale, cu excepția cazurilor când acestea din urmă conțin dispoziții mai favorabile, potrivit articolului 20 din Constituție. Acest text de constituțional este aplicabil în cauza de față, prima instanță aplicându-l corect și just, deoarece prin acte normative interne succesive, incoerente și confuze, a fost suprimat un drept câștigat de reclamantele și intervenienții intimați, acela al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, prin includerea lui nelegală în salariul lor de bază lunar, cum s-a arătat mai sus; în acest fel a fost încălcat nu numai art. 53 din Constituție, care interzice să se aducă atingere existenței unui astfel de drept, ci și art. 4 al Părții a II-a dinCarta socială europeană revizuită, potrivit cu care exercitarea dreptului la o salarizare echitabilă se asigură și " prinmetode legale de fixare a salariilor. Or, nelegalitatea metodei de includere și fixare a unei părți componente a salariului în altă parte componentă a acestuia, a fost făcută ca urmare a abrogării ilegale a componentei salariului numită spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, printr-un text al unui act normativ abrogator - Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, care a fost declarat neconstituțional (adoptat cu încălcarea legii fundamentale), prin Decizia nr. XXI (21) din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 24/2000, pe durata existenței unui act normativ pot interveni diferite evenimente legislative cum sunt modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior.
În același sens sunt și dispozițiile art. 62, potrivit cărora prevederile cuprinse într-un act normativ contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior trebuie abrogate.
Rezultă deci fără putință de tăgadă că abrogarea totală sau parțială a unui act normativ nu poate avea loc decât printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, motiv pentru care susținerile efectuate în recurs de către pârât nu pot fi primite.
Pentru considerentele expuse se reține că susținerile formulate de pârâți nu se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1070 bis/4.10.2007, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
21 mai 2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflat în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează pentru care semnează
PREȘEDINTE SECȚIE PREȘEDINTE SECȚIE
- - - -
GREFIER
Red. /27.08.-
Tehnored.: M/ 2 ex./27.08. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Maria Ana
| ← Conflict de muncă. Decizia 785/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 407/2008. Curtea de... → |
|---|
