Conflict de muncă. Decizia 785/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 785
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1242 din 5.09.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind SPITALUL CLINIC DE URGENȚE PENTRU COPII "SF. "
La apelul nominal făcut în ședința publică recurenta asistată de avocat,lipsă fiind reprezentantul intimatului SPITALUL CLINIC DE URGENȚE PENTRU COPII "SF. "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta depune la dosar un act adițional ca contractul de muncă cu privire la sorul de 75%. Arată că prin hotărârea Tribunalului Iașis -a stabilit un spor de 100%. Precizează că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată că nu este necesară comunicarea actului adițional la contractul de muncă către intimatul SPITALUL CLINIC DE URGENȚE PENTRU COPII "SF. " Mai constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe și să fie obligat intimatul la plata diferențelor salariale reprezentând diferenta dintre sporul de 100% și 75%. Arată că din decembrie 2007 și până în prezent nu au apărut modificări legislative. Precizează că își menține apărările formulate pe larg în scris. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la nr. 2140/99/05.05.2008, contestatoarea formulat contestație împotriva deciziilor de modificare contractului individual de muncă nr. 41/3.01. 2006 și nr. 2/3.01.2007 emise de Spitalul Clinic de Urgență pentru copii "Sf. " solicitând anularea parțială acestor decizii și anume în ceea ce privește efectele asupra contractului său individual de muncă și obligarea unității la plata în continuare salariului, deci implicit componentelor acestuia, respectiv sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 100% prevăzut în clauzele corespunzătoare din contractul individual de muncă anterior emiterii deciziilor, obligarea unității la plata diferențelor de bani cuvenite și neplătite ca urmare efectului acestor decizii, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective acestora, a cheltuielilor de judecată și dobânzilor legale corespunzătoare sumelor susmenționate, calculate de la data când erau datorate până la data plății lor efective.
În motivarea contestației, reclamanta arătat următoarele:
În perioada 01.12.1988 și până în prezent fost salariata Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. " I, fiind încadrată cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, conform art. 12(1) Codul muncii, în funcția de medic anatomopatolog în cadrul laboratorului de anatomie patologică al spitalului. Ca urmare 281/1993, unitatea considerat îndreptățită cererea de acordare sporului pentru condiții deosebit de periculoase în proporție de 100% din salariul de bază, și dispus, cu respectarea procedurii stabilite de Regulamentul de aplicare 281/93, modificarea contractului individual de muncă, respectiv clauzei salariale prin majorarea salariului corespunzător acordării acestui spor în procent de 100%, spor care este parte componentă salariului conform art. 155 Codul muncii. Prin cele două decizii susmenționate, unitatea a modificat contractul individual de muncă, respectiv clauza referitoare la componentă salariului, micșorând astfel un drept câștigat, respectiv sporul, de la 100% la 75%, în mod unilateral, neexistând acordul părților cerut în mod imperativ de art. 41(1) din Codul muncii și pe cale de consecință, nelegal deoarece modificarea unilaterală unui contract individual de muncă nu poate avea loc decât cu titlu de excepție în condițiile strict și limitativ prevăzute de Codul muncii, conform art. 41(2). În speță, fiind vorba de unitate bugetară, salariul angajaților acesteia nu poate fi modificat altfel decât este stabilit, respectiv prin lege sau în cazul spitalelor și prin hotărâre de guvern, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, conform art. 157(2) Codul muncii.
S-a mai arătat că temeiurile legale invocate de unitate în emiterea acestor două decizii, respectiv OUG 115/2004 aprobată cu modificări și completări de Legea 125/2005, prin art. 13 lit. e) menține aceleași limite ale sporului, așa cum au fost introduse prin 281/1993 și în care se încadra sporul de 100%. Regulamentul aprobat prin 721/2005 de aplicare art. 13 din OUG115/2004 modifică doar procedura de acordare acestor sporuri pentru eventualele noi contracte individuale de muncă ce vor fi fost încheiate după intrarea în vigoare acestor acte normative. Ar fi și de neconceput în lumina art. 41(1) și (2) din Codul muncii ca un element esențial al contractului individual de muncă pe durata nedeterminată cum este salariul stabilit în condițiile legii, să poată fi modificat unilateral printr-un act administrativ.
Reclamanta a mai arătat că nu s-au respectat criteriile științifice de acordare sporurilor prevăzute de art. 5, art. 6, că nu s-au respectat dispozițiile art. 40(2) lit. e) din Codul muncii și ale art. 30 din Legea 54/2003, că nu existat informarea prealabilă și nici deciziile de modificare contractelor individuale de muncă nu respectă condițiile de formă prevăzute imperativ de Codul muncii sub sancțiunea nulității lor.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "Sf. " formulat întâmpinare și invocat excepția tardivității introducerii contestației, arătând că salariata contestat 2 decizii emise în anii 2006 și 2007, deși au trecut mai mult de 30 zile de la data luării la cunoștință de conținutul acestor decizii și de efectele lor.
S-a mai arătat că deciziile criticate au ca fundament juridic nr. 721/2005 cu Anexa nr. 2 din Regulamentul de aplicare unde se precizează fără dubii sporul de 50 - 100% ce poate fi aplicat pentru categoria de personal din care face parte și salariata (nu doar de 100%) și OUG nr. 115/2004.
Dacă modificarea s- făcut urmare acestor acte normative și nu ca urmare manifestării de voință unilaterale angajatorului, nu apare și cerința obligatorie consultării salariatului și încheierii actului adițional subsecvent.
Mai mult, salariata acceptat în mod tacit efectele acestor decizii din momentul încasării salariilor începând cu lunile următoare emiterii acestora, deși avea posibilitatea contestării lor.
De altfel, s-a mai arătat că, pe parcursul derulării litigiului anterior, mai exact la termenul din 11.02.2008, la Judecătoria Iași, contestatoarei i-au fost înmânate prin apărător cele 2 decizii, lucru recunoscut chiar de contestatoare în prezenta acțiune.
Pe fondul cauzei, intimata solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, precizând că modificarea salariului contestatoarei nu s- făcut printr- decizie individuală, ci vizat o categorie mai amplă de salariați, din mai multe compartimente, ca urmare emiterii nr. 721/2005 și OUG nr. 115/2004.
Prin sentința civilă nr.1242/05.09.2008, Tribunalul Iașia respins excepția tardivității introducerii contestației, a admis în parte contestația formulată de contestatoarea, a anulat parțial deciziile nr. 41/03.01.2006 și nr. 2/03.01.2007 emise de intimat și anume în ceea ce privește efectele acestora asupra contractului individual de muncă al contestatoarei, intimatul fiind obligat să plătească contestatoarei diferențele de drepturi salariale dintre salariul efectiv încasat și cel calculat cu includerea sporului de 100% pentru condiții deosebit de periculoase, aferente perioadei ianuarie 2006 - decembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin aceeași hotărâre, s-au respins cererile privind obligarea intimatului la plata și în continuare sporului de 100% pentru condiții deosebit de periculoase precum și cea privind obligarea intimatului la plata dobânzilor legale.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii contestației, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea formulat contestație împotriva deciziilor nr. 41/3.01.2006 și 2/3.01.2007 emise de Spitalul Clinic de Urgență, decizii prin care se aprobă acordarea sporurilor în conformitate cu art. 13 din OUG 115/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 283(1) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care fost comunicată decizia unilaterală angajatorului, referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
În speță, unitatea nu făcut dovada comunicării către contestatoare deciziilor contestate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea este angajata intimatului Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii "Sf. " în baza contractului individual de muncă nr. 47 din 01.12.1988, ocupând funcția de medic anatomopatolog în cadrul laboratorului de anatomie patologică spitalului intimat.
Potrivit dispozițiilor art. 13, alin.1, lit. din Ordonanța de Urgență nr. 115/2004 privind salarizarea personalului contractual din unitățile sanitare publice, astfel cum fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005, activitatea din cadrul instituțiilor medicale cu secții de anatomie patologică este încadrată ca fiind desfășurată în condiții deosebit de periculoase, acordându-se un spor între 50 și 100% din salariul de bază.
Prin sentința civilă nr. 1100/10.05.2006 Tribunalului Iași, irevocabilă prin decizia civilă nr. 707/7.11.2006 Curții de Apel Iași, s- acordat reclamantei sporul pentru condiții deosebite de periculoase în cuantum de 100% începând cu luna august 2005.
Odată cu emiterea deciziilor 41/3.01.2006 și 2/3.01.2007, unitatea angajatoare modificat cuantumul sporului pentru condiții periculoase de la 100% la 75% din salariul de bază, așa cum rezultă din referatele nr. -/30.12.2005 și nr. 12910/28.12.2006. Deși noul cuantum se încadrează în limitele prevăzute de nr. 115/2004, legalitatea stabilirii acestuia fiind doar aparentă, fiind încălcate dispozițiile art. 41 din Codul muncii referitoare la modificarea contractului individual de muncă.
Atât timp cât până la emiterea deciziei nr. 41 din 03.01.2006 contestatoarei s- acordat sporul pentru condiții periculoase în cuantum de 100% din salariul de bază, modificarea ulterioară a acestui cuantum constituie o modificare unilaterală de către angajator unui element al contractului individual de muncă și anume, salariul.
Față de aceste considerente, instanța de fond anulat parțial deciziile nr. 41/03.01.2006 și nr. 2/03.01.2007 emise de intimat și anume în ceea ce privește efectele acestora asupra contractului individual de muncă al contestatoarei.
În consecință, instanța a obligat intimatul să plătească contestatoarei diferențele de drepturi salariale dintre salariul efectiv încasat și cel calculat cu includerea sporului de 100% pentru condiții deosebit de periculoase, aferente perioadei ianuarie 2006 - decembrie 2007. Având în vedere devalorizarea în timp sumelor pretinse de contestatoare, prima instanță obligat intimatul la actualizarea acestor drepturi bănești cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare intimatului la plata în continuare sporului de 100% pentru condiții deosebit de periculoase, instanța a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că în prezent nu se pot cunoaște condițiile sau împrejurările din viitor referitoare la acordarea sau neacordarea acestui spor de către unitatea intimată sau referitoare la reglementările legale privitoare la cuantumul sporurilor în unitățile sanitare, putând interveni modificări legislative în acest sens.
De asemenea, instanța de fond respins și cererea contestatoarei de obligare intimatului la plata dobânzilor legale, având în vedere că în speță nu s-au făcut dovezi în ceea ce privește existența unui prejudiciu cert produs salariatului pentru ca instanța să poată face aplicabilitatea dispozițiilor art. 161 alin.4 Codul muncii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă instanța a obliga intimatul să plătească contestatoarei și cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins cererea acesteia privind plata sporului de 100% și în continuare, pentru viitor, întrucât în perioada decembrie 2007 și până în prezent nu au apărut acte normative noi, care să modifice cuantumul acestui spor.
Se mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță nu a acordat reclamantei și dobânzile legale solicitate, deși aceasta era îndreptățită la acestea în temeiul disp.art.1088 alin.2 din Codul civil.
Analizând recursul formulat de către reclamanta, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși instanța de fond anulat parțial deciziile nr. 41/03.01.2006 și nr. 2/03.01.2007 emise de intimat și anume în ceea ce privește efectele acestora asupra contractului individual de muncă al contestatoarei, constatând că acesteia i se cuvine sporul de 100% pentru condiții deosebit de periculoase și după emiterea acestor decizii, în mod corect a respins cererea acesteia de obligare intimatului la plata pe viitor sporului în acest cuantum, având în vedere faptul că, pe de o parte, nu se poate cunoaște că angajatorul va persista în fapta sa de prejudiciere a recurentei prin acordarea a acestui spor într-un cuantum diminuat, iar, pe de altă parte, astfel cum a reținut și prima instanță nu se poate cunoaște evoluția în timp a legislației care reglementează această categorie de sporuri.
Se mai reține că daunele-interese prevăzute de disp.art.161 alin.4 din Codul muncii, acordate sub forma actualizării sumelor datorate de către intimat cu rata inflației la data plății efective, sunt în măsură să acopere integral suferit de către recurentă prin plata sporul pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum diminuat, astfel încât în mod corect prima instanță nu a mai acordat acesteia și dobânzile legale aferente sumelor datorate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Cod.proc.civ. urmează să se respingă recursul formulat de reclamanta și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1242/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 16.12.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 8453/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 1190/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
