Conflict de muncă. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 13
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind contestația în anulare formulată de SC SA P împotriva deciziei civile nr.581/5.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, intimat fiind SINDICATUL CFR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este la prim termen, că s-a atașat dosarul nr- al Curții de Apel Iași și că s-au depus precizări de către contestatoarea SC SA P prin care se solicită și judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată contestația în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe aceasta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
La data de 5.12.2007, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași contestația în anulare formulată de contestatoarea P împotriva deciziei nr. 581 din 5.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
În motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 Cod proc. civilă, precum și art. 318 Cod proc. civilă, contestatoarea susține, în primul rând, că instanța de recurs persistă în soluționarea primului capăt de cerere a cauzei cu care a fost investită cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența materială, motiv care, deși a fost invocat în cererea de recurs, a fost respins deoarece avea nevoie de verificări de fapt.
Contestatoarea reia, în motivarea contestației în anulare, atât obiectul cererii introductive și dispozitivul sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, cât și motivele sale de recurs, concluzionând că instanța de recurs, analizând primul motiv de recurs, face aprecieri și motivează respingerea acestuia cu nesocotirea excepției privitoare la competența de ordine publică în ceea ce privește soluționarea litigiului de muncă cu care a fost investită și persistă în contradictorialitatea deciziei, incident fiind motivul de contestație în anulare prevăzut de art.317 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civilă.
Mai arată contestatoarea că încălcarea legii și aplicarea greșită a prevederilor legale referitoare la competența instanței de judecată derivă din greșita calificare a conflictului de muncă, acesta nefiind un conflict de drepturi, ci un evident conflict de interese, așa încât decizia instanței de recurs, prin care angajatorul a fost obligat la o majorare a salariilor, este nelegală și trebuie anulată sub acest aspect.
În al doilea rând, contestatoarea susține că, deși a analizat al doilea motiv de recurs, prin care se critica admiterea primului capăt din cererea de chemare în judecată, instanța de recurs a motivat că respingerea acestui motiv de recurs se bazează pe faptul că trebuiau efectuate verificări de fapt.
În motivarea sa, reluată de contestatoare, instanța a făcut trimitere la necesitatea unor verificări de fapt pentru a constata dacă sunt respectate sau nu prevederile art. 40 din CCM aplicabil la nivel național. Și această motivare este neîntemeiată, instanța având posibilitatea verificării înscrisurilor depuse de angajator. Intervenind în negocierea părților, instanța de judecată a pronunțat decizii cu greșita aplicare și interpretare a prevederilor legale, sens în care trebuia să dispună verificări de fapt.
Intimatul Sindicatul CFR P nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi, fiind atașat dosarul nr-.
Cu privire la contestația în anulare formulată de contestatoarea P, se reține că, prin decizia nr. 581 din 5.10.2007, Curtea de Apel Iașia admis recursul formulat de reclamantul Sindicatul P, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1057 din 25.05.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință care a fost modificată în parte, în sensul că:
"Obligă pârâta să aplice coeficienții de ierarhizare a claselor de salarizare de la 1 la 40, cuprinși în Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate, la salariul de bază minim brut stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 începând cu data de 01.01.2007.
Obligă pârâta să calculeze și să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare de la 1 la 40 cuprinși în Anexa 1 din CCM la nivel de unitate la salariul de bază minim stabilit prin CCM la nivel național pentru perioada 01.01.2007-28.02. 2007".
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, iar intimata recurentă a fost obligată să plătească recurentului-intimat Sindicatul, suma de 700 lei cheltuieli de judecată pentru recurs.
A fost respins recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1057/25.05.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, cu privire la recursul formulat de P, următoarele:
Excepția prematurității cererii de chemare în judecată a fost corect respinsă de instanța de fond.
Recurenta-pârâtă "" SA și-a fundamentat excepția pe dispozițiile art. 50 al. 8 din CCM la nivel de unitate pe anii 2006 -2007, înregistrat sub nr. 302/19.12.2006 la. Conform acestui articol " de salarizare se va modifica prin negociere ori de câte ori apare prin lege sau hotărâre de guvern precizări privind stabilirea salariului minim brut pe economie, salariu ce se va aplica și în societate".
Curtea a reținut că în cadrul SC "" SA s-a declanșat un conflict legat de aplicarea la nivel de unitate a dispozițiilor art. 40 al. 4 din CCM unic la nivel național în serviciul cărora "salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în materie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007".
Din momentul în care premisele declanșării conflictului s-au ivit, Sindicatul CFR a sesizat în scris conducerea la data de 06.02.2007 (6 dosar) despre această situație. Ca urmare, au avut loc negocieri ce au fost materializate prin procesul -verbal din 20.02.2007 (filele 7 -11 dosar fond).
S-au purtat negocieri și la data de 30.03.2007 (77); 03.04.2007 (75), la data de 11.04.2007, 16.04.2007 și 18.04.2007(filele 89 -98 dosar fond).
În contextul în care au avut loc întâlniri între patronat și sindicat, iar acesta din urmă nu a fost de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de drepturi s-a declanșat.
Prin urmare, nu se poate vorbi de prematuritatea introducerii acțiunii, Sindicatul având deplin acces la judecată conform art. 21 din Constituția României.
Excepția necompetenței materiale se vădește a fi, de asemenea, nefondată.
Cadrul procesual fixat de Sindicatul CFR, în privința obiectului, îl constituie aplicarea de către patronat a dispozițiilor art. 40 din CCM la nivel național, obligarea la actualizarea primei de vacanță egală cu echivalentul valoric al unui salariu minim pe economie de 440 lei, începând cu 1.07.2007 și la plata sporului de toxicitate de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate de 440 lei.
Obiectul dedus judecății este, prin raportare la dispozițiile art. 248(1) și (3) Codul muncii, un conflict de muncă deoarece se prezintă ca un "dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă".
Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă (art. 248 (1) Codul muncii ). Potrivit disp. art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă competența soluționării conflictelor de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, revine tribunalului, ca instanță de fond. S-a constatat astfel, că în mod legal tribunalul a soluționat în fond cauza cu care a fost investit de către Sindicatul CFR,
În ceea ce privește criticile formulate pe fondul cauzei, Curtea a reținut că și acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii și art. 49(2) din CCM la nivel de unitate pentru anii 2006 -2007 salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. Calculul salariului de bază (Sb) se face după formula prezentată în art. 50(5) din CCM la nivel de unitate, acesta fiind format din salariul minim de bază negociat pe societate () înmulțit cu coeficientul de ierarhizare dintre clase (k) - Sb = xk).
La nivel național salariul de bază minim brut negociat este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007 (art. 40(4) din CCM la nivel național). În atare situație, coeficienții de ierarhizare la nivel de unitate trebuie aplicați la salariul de bază minim brut de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007, în considerarea dispozițiilor art. 238(1) din Codul muncii potrivit cărora "Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior" și a art. 41 al. 5 din Constituția României.
Nu se poate reține, cu temei, că au fost respectate aceste dispoziții de către angajator, astfel cum arată acesta în motivarea cererii de recurs.
Anexa 1 la CCM la nivel de unitate (fila 25 dosar fond) cuprinde coeficienții de ierarhizare a claselor de salarizare. de salarizare menționată în anexa 9 (fila 34) cuprinde clasa de salarizare și salariul de bază brut. Prin raportare la dispozițiile art. 50(5) din CCM la nivel de unitate, salariul de bază brut menționat în anexa 9 pentru fiecare clasă de salarizare este format din aplicarea coeficienților de ierarhizare din anexa 1 la salariul minim de bază negociat pe societate.
Nu există elemente care să conducă la concluzia că acești coeficienți de salarizare au fost aplicați unui salariu minim brut de 440 lei, statele de plată prezentate de "" SA la dosar indicând la fiecare salariat salariul tarifar de.
Nici anexa nr. 15 la CCM și nici structura salariaților pe funcție, clase de încadrare și coeficienți de ierarhizare la data de 31.08.2007 (60 -61 recurs) nu sunt de natură să concluzioneze în sensul arătat anterior.
În lipsa unei expertize de specialitate care să stabilească dacă salariul tarifar luat în calcul de unitate a fost determinat corect în sensul art. 50(5) din CCM, adică a raportării coeficienților la salariul de bază de 440 lei, Curtea a reținut că dispozițiile art. 40 din CCM la nivel național nu au fost aplicate de către unitate.
Împrejurarea că, la data soluționării cauzei, în unitate nu exista nici un salariat care să fie încadrat în clasele de salarizare de la 1 la 12 este strict o problemă de executare a dispozițiilor art. 40 din CCM la nivel național cu referire la situația de fapt din societate.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat nefondat recursul declarat de SC "" SA și, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, l-a respins.
Potrivit art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civilă, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Or, necompetența materială în ceea ce privește primul capăt al cererii introductive nu numai că a putut fi invocată de către contestatoare pe calea recursului, ci a și fost invocată de către aceasta. În motivele de recurs, s-a susținut că prima instanță nu a motivat pe ce temeiuri de drept sau de fapt a respins această excepție și nici nu s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței, în sensul respingerii excepției.
În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 317 alin. 2 Cod proc. civilă, conform cărora contestația poate fi primită, pentru motivul prevăzut de art. 317 alin. pct. 2 Cod proc. civilă, în cazul în care acest motiv a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Examinând decizia nr. 581 din 5.10.2007 a Curții de Apel Iași, se constată că recursul formulat de Paf ost judecat în fond, iar motivul de recurs vizând necompetența materială nu a fost respins pe considerentul că era nevoie de verificări de fapt, ci pentru considerentele menționate anterior, instanța de recurs constatând că excepția necompetenței materiale este nefondată.
Potrivit art. 318 Cod proc. civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din motivarea contestației în anulare nu rezultă care a fost motivul de recurs omis din greșeală a fi cercetat de către instanță. De altfel, chiar contestatoarea menționează că instanța de recurs a analizat cel de-al doilea motiv, prin care critica admiterea primului capăt din cererea de chemare în judecată, cu încălcarea dispozițiilor de ordine de publică referitoare la competență, deoarece instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cererii de chemare în judecată, însă și respingerea acestui motiv de recurs se bazează pe faptul că trebuiau efectuate verificări de fapt pentru a se constata dacă au fost respectate prevederile art. 40 din CCM la nivel național.
Rezultă, așadar, că prin contestația în anulare formulată în condițiile art. 318 Cod proc. civilă, se contestă modul în care instanța de recurs a soluționat cel de-al doilea motiv de recurs, ceea ce nu echivalează cu omisiunea instanței de a cerceta motivul de casare sau de modificare.
Mai mult, în cazul contestației în anulare speciale, prevăzută de art. 318 Cod proc. civilă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 317 alin. 2 Cod proc. civilă, neavând relevanță împrejurarea că instanța de recurs a respins un motiv invocat prin cererea de recurs pentru că avea nevoie de verificări de fapt.
În consecință, față de considerentele expuse, constatându-se că nu subzistă nici motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civilă și nici motivul prevăzut de art. 318 Cod proc. civilă, se va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de P împotriva deciziei nr. 581 din 5.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de "" P, prin reprezentanți legali, împotriva deciziei civile nr.581/05.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
25.2008.-
2 ex.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
16 Ianuarie 2008
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1036/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
