Conflict de muncă. Decizia 1315/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1315
Ședința din Camera de Consiliu din 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
***************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 15.02.2010, privind recursul declarat de pârâta Universitatea din B,împotriva sentinței civile nr.874 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâta Facultatea de, având ca obiect conflict de muncă.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.02.2010, care fac parte integrantă din prezenta decizie și instanța în conformitate cu prevederile art 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 22 februarie 2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr.874 din 18 mai 2009 respins excepția tardivității invocată de Universitatea din
A obligat pârâtele Facultatea de B și Universitatea să-l încadreze pe reclamantul pe postul de asistent cercetări începând cu data de 4.01.2002.
A obligat pârâtele să plătească reclamantului suma netă actualizată la data de 29.II.2008 în cuantum de 48.408 lei reprezentând diferențe salariale dintre salariul cuvenit reclamantului pentru funcția de referent și salariul cuvenit pentru funcția de asistent cercetare,
A obligat pârâtele la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările cauzei se constată următoarele:
Excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată formulată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât instanța a apreciat această cerere ca o precizare a acțiunii inițiale formulată în dosarul nr- și nu ca pe o cerere distinctă.
Reclamantul a fost angajat al Stațiunii Didactice O din subordinea Universității din B în funcția de geograf cu începere din 5.06.1979.
La 1.12.1995, în temeiul Deciziei nr.25/1995, postul acestuia, urmare a promovării sale se transformă în post de referent cu studii superioare, post ce va fi ocupat până la data de 4.01.2002, când, prin Decizia nr.7/2002 i-a fost desfăcut contractul de muncă.
Prin SC nr. 740 din 17 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr.4415/2003, instanța a admis contestația formulată și a anulat decizia de concediere și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul anterior deținut.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că, în cauză nu a avut loc o restructurare reală și efectivă a postului, și că, deși Consiliul Facultății de B hotărât în data de 3.04.2001 transformarea posturilor de referent existente la nivelul Stațiunii O în posturi de asistent cercetare, cerințele pentru ocuparea acestor posturi au fost identice cu cele pentru ocuparea posturilor de referent, existând aceiași salarizare, aceleași atribuții, și că în fapt a avut loc o transformare a posturilor de referent superior în asistent cercetare.
Prin aceeași sentință civilă, irevocabilă prin decizia nr.5/12.03.2004 a Curții de APEL CRAIOVA, instanța a statuat că, reclamantul ar fi trebuit să ocupe postul de asistent cercetător urmare a transformării posturilor așa cum mai sus a fost prezentat.
Cu toate acestea, pârâtele nu au dispus reintegrarea reclamantului în postul de asistent cercetare, așa cum acesta devenise prin transformare în cursul judecării dosarului nr.4415/2003, ci s-a dispus reintegrarea sa pe postul de referent, post ce la acest moment nu mai avea atribuții didactice, ci numai atribuții pur administrative.
Instanța a constatat astfel că, în cauză nu a avut loc reintegrare efectivă a reclamantului și că pârâtele, profitând de transformarea posturilor de-a lungul timpului, l-au reintegrat pe reclamant pe o funcție ce nu era identică cu cea deținută anterior concedierii sale.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că, reclamantului i se cuvine postul de asistent de cercetare, urmând a obliga pârâtele să-l încadreze pe acest post cu începere din data de 4.01.2002, dată la care acesta fusese concediat prin Decizia nr.7/2002.
Urmare a încadrării pe o altă funcție decât cea anterior deținută, pe tot acest interval, salarizarea reclamantului s-a făcut conform încadrării pentru funcția de referent, și în funcție de calificativul avut de salariat în anul 2000, înainte de desfacerea contractului său de muncă, salarizare stabilită la limita minimă.
Această salarizare a fost apreciată de către instanță ca nelegală, reclamantul trebuind a fi salarizat potrivit postului de asistent, astfel încât, analizând cuprinsul raportului de expertiză, precum și a suplimentului acestuia și constatând că, nivelul de salarizare s-a făcut cu încălcarea art.19 din Metodologia de aplicare a HG nr. 749/1998, a dispus obligarea pârâtelor la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite și stabilite de raportul de expertiză la 48.408 RON, sumă actualizată la data de 29.02.2008.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea, a obliga pârâtele să-l încadreze pe reclamant în postul de asistent cercetare cu începere de la 4.01.2002, precum și să-i plătească acestuia diferențele dintre salariul oferit pentru funcția de referent și cel cuvenit pentru funcția de asistent de cercetare în sumă de 48.408 lei.
Văzând și dispozițiile art. 274.civ Cod Penal a obligat pârâtele la suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Universitatea din B, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că nu a fost avută în vedere de către instanța de fond, Decizia nr. 2570/2005, irevocabilă, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului intimat pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă, acela de referent cu studii superioare.
Că, instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 78 din Codul muncii, precum și faptul că postul de asistent de cercetare nu este sinonim cu postul de referent.
Examinând sentința în raport de criticile formulate în recurs cât și sub toate aspectele potrivit cerințelor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele;
Contestatorul a fost angajat al Stațiunii Didactice rșova din subordinea Universității din B în funcția de geograf, începând cu data de 05.06.1979.
La data de 01.12.1995, în temeiul Deciziei nr. 25/1995, postul pe care funcționează contestatorul se transformă în post de referent cu studii superioare.
Prin decizia nr. 7/04.01.2002 intimata a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art. 130 alin. 1 lit. a din vechiul Cod al muncii.
Contestația formulată împotriva deciziei prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă a fost admisă de Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 740/17.06.2003, pronunțată în dosarul nr. 4415/2003 și s-a dispus anularea acesteia și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă.
Intimata a dispus reintegrarea contestatorului pe postul de referent cu studii superioare, prin decizia emisă la data de 22.05.2007.
Prin sentința civilă nr. 1427/27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinția fost admisă contestația formulată împotriva deciziei emise de intimată la data de 22.05.2007, pe care a anulat-o și a stabilit că postul pe care va fi încadrat contestatorul, începând cu data de 04.01.2002, dată la care fusese concediat prin decizia nr. 7/2002 este de asistent de cercetare și nu acela de referent cu studii superioare, așa cum a procedat intimata.
În considerentele sentinței instanța de fond reține că, în cauză nu a avut loc o reintegrare efectivă a reclamantului și că pârâtele profitând de transformarea posturilor au reintegrat pe contestator pe o funcție ce nu era identică cu cea deținută anterior concedierii sale.
Or, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, la data concedierii contestatorul era încadrat pe postul de referent cu studii superioare ( referent S II) funcție pe care o ocupa din data de 01.12.1998, poziția nr. 71.
Până la data de 01.07.2002, când s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă, prin decizia contestată, în carnetul de muncă al contestatorului, aflat la fila 56 în dosarul instanței de recurs, nu se face nici o mențiune cu privire la modificarea funcției acestuia.
Așa fiind, soluția instanței de fond prin care s-a dispus încadrarea contestatorului pe postul de asistent cercetare și plata diferențelor salariale, este în totală contradicție cu mențiunile făcute în carnetul de muncă al acestuia, poziția 78, din care rezultă că la data emiterii deciziei nr.7/04.01.2002 era încadrat pe postul de referent (S) II.
Postul de asistent cercetare este superior celui de referent (S) II astfel încât ocuparea acestuia se poate face numai prin concurs, în condițiile existenței în ștatele de funcțiuni a unui asemenea post, pârâta având calitatea de instituție publică.
În considerarea celor prezentate, Curtea constată că reîncadrarea contestatorului s-a făcut de recurenta intimată în conformitate cu dispozițiile legale, pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă, respectiv acela de referent cu studii superioare, astfel încât în temeiul art. 304 ind.9 Cod procedură civilă va admite recursul, și în temeiul art. 312 din același act normativ, va modifica sentința în sensul că respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Universitatea din B,împotriva sentinței civile nr.874 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâta Facultatea de, având ca obiect conflict de muncă.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud. /03.03.2010.
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Lucian Bunea, Marin
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 4862/2009. Curtea... | Completare carnet de muncă. Decizia 223/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
