Contestație decizie de sancționare. Decizia 4862/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2807/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4862/
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.1181 din data de 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ARV - SUCURSALA, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 26.06.2009, de către intimata ARV, o cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată de intimata ARV.
Recurentul lasă la aprecierea instanței soluționare cererii.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de ARV și față de împrejurarea că litigiile de muncă sunt considerate pricini urgente, iar intimata a primit citația la data de 18.06.2009, fiind respectat termenul de 5 zile pentru pregătirea apărării, prevăzut de art.114 ind.1 alin.3 teza a II-a Cod procedură civilă, coroborat cu art.286 alin.1 din Codul Muncii.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentului cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, depunând la dosar concluzii scrise și copie acte medicale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B sub nr-, la data de 16.07.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata SC SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea celor două sancțiuni cu avertisment aplicate prin Deciziile nr. 287/14.04.2008 și nr. 369/12.05.2008 de către aceasta.
Prin sentința civilă nr.1181/12.02.2009 pronunțată în dosarul nr.27643/3LM/2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de intimată; a respins contestația împotriva deciziei nr. 287/14.04.2008, ca prescrisă; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la decizia nr. 369/13.05.2008, ca neîntemeiată; a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SA Râmnicu V, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor articolului 283 alineatul 1 litera b din Codul Muncii, contestația împotriva sancțiunilor disciplinare se depune în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei de sancționare.
Așa cum rezultă din dovada de comunicare a deciziei nr.287/14.04.2008, decizia de sancționare a fost comunicată contestatorului la data de 29.04.2008, iar contestația a fost formulată de către acesta la data de 16.07.2008.
Chiar dacă s-ar lua în considerare ca dată a formulării contestației data de 26.06.2008, când contestația a fost înregistrată în Registrul de al Judecătoriei Sectorului 5 și chiar data de pe plicul cu care a fost trimisă acestei instanțe respectiv 10.06.2008, contestația formulată împotriva deciziei de concediere nr. 287/14.04.2008, a fost formulată cu depășirea termenului legal de 30 de zile, motiv pentru care în temeiul articolului 137 și 283 alineatul 1 litera b din Codul Muncii, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins contestația împotriva deciziei nr. 287/14.04.2008 ca prescrisă.
În privința deciziei de sancționare nr. 369/13.05.2008, față de dovada de comunicare existentă la dosar, din care rezultă că salariatul a primit decizia la data de 16.05.2008 și data menționată pe plicul cu care a trimis contestația respectiv 10.06.2008, către Judecătoria Sectorului 5, instanța de fond a constatat că acțiunea a fost formulată în termenul legal de 30 de zile.
Potrivit contractului individual de muncă nr. D 4147/07.11.2005 și actelor adiționale la acesta, contestatorul este salariat al intimatei din data de 2.11.2005, îndeplinind funcția de șofer și având atribuțiile menționate în fișa postului semnată de acesta la data de 01.08.2008.
Prin referatul nr. 8682/16.04.2008 (fila 35) un salariat din cadrul intimatei a sesizat conducerea, întrucât contestatorul conducător al autospecialei nr. B 77 a fost surprins folosind autospeciala la spălarea unui autoturism care nu aparținea intimatei.
Prin convocarea nr.303/23.04.2008, salariatul a fost invitat la data de 07.05.2008, orele 9,00 pentru efectuarea cercetării prealabile, cu privire la fapta constând in folosirea autospecialei în interes personal, în data de 16.04.2008.
Întrucât contestatorul nu a semnat convocatorul, societatea intimată a dispus întocmirea procesului verbal de cercetare disciplinară la data de 08.05.2008, fara efectuarea cercetării prealabile, prin care s-a propus aplicarea sancțiunii avertismentului salariatului în cauză.
In nota explicativă existentă la dosar salariatul se contrazice, afirmând inițial că autoturismul nu a existat și ulterior că ar fi primit dispoziție să iI spele, fără a preciza in ce anume a constat dispoziția și din partea cui a existat o asemenea dispoziție, iar ulterior, recunoaște ca din greșeală a stropit cu furtunul și autoturismul, după care l-a udat cu apă pentru a cădea noroiul de pe acesta.
Din contestația formulata, prima instanta a apreciat ca nu rezulta motivele de nelegalitate sau netemeinicie ale deciziei prin care a fost sancționat cu avertisment, salariatul invocând o serie de neintelegeri avute cu superiorul sau ierarhic sau cu conducerea, aspecte ce exced competentei instanței.
Decizia de sancționare a reclamantului emisă de intimată a fost considerata ca fiind legală si temeinică, sub toate aspectele:
Astfel, decizia a fost emisă cu respectarea condițiilor de validitate prevăzute de lege sub aspectul formei, aceasta îmbrăcând forma scrisă, a cuprinsului( mențiunilor obligatorii) prevăzute de lege, a emiterii acesteia de către persoana competentă să aplice sancțiunea si a fost emisă cu respectarea termenelor prevăzute de art 268 alin. 1 din Codul Muncii.
În ceea ce privește temeinicia măsurii luate tribunalul constatat că din probele administrate în cauză și avute în vedere la emiterea deciziei de sancționare disciplinară s-a făcut dovada săvârșirii de către contestator a abaterii disciplinare prevăzuta de art 30 si sancționată de art 73 din Regulamentul Intern al unității angajatoare, încălcarea obligației de a executa lucrări in interes personal si fara legătura cu activitatea profesionala in timpul si in afara programului de lucru in incinta unității, fiind abatere disciplinara.
În privința individualizării sancțiunii aplicată față de criteriile menționate de art. 266 din Codul Muncii, Tribunalul a constatat că aceasta a fost corect individualizată, făcându-se o corelare justă a sancțiunii aplicate cu gravitatea faptei si cu inexistența unor sancțiuni disciplinare anterioare, de natură sa îndreptățească angajatorul la aplicarea celei mai usoare sancțiuni.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-reclamant, criticând sentința pentru următoarele motive:
Cele relatate în referatul făcut de către șeful de coloană la dispoziția șefului de autobază, nu este numărul de mașină pe care acesta a lucrat, ci cu totul alt număr, și anume, acest număr nici nu există în garajul SC SA.
Semnătura de pe confirmarea de primire nu este a sa sau din familia sa, se folosesc documente false.
Solicită recurentul să fie prezentat tabelul pe care l-a cerut și la termenele anterioare cu cei 140 de șoferi care au semnat acel tabel pentru abuzurile făcute de către șeful de autobază și cererea sa de audiență la directorul general pe care a oprit-o șeful de autobază.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu, conform art. 306 alin. 2 proc.civ. Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins.
Recurentul nu invoca niciun motiv concret de nelegalitate sau netemeinicie a hotararii instantei de fond, ci existenta unor neintelegeri intre el si persoane din conducerea autobazei, care ar fi determinat aplicarea sanctiunilor contestate. Din punct de vedere juridic, astfel de aspecte nu pot fi analizate, intrucat exced competentelor stabilite prin lege atat instantei de fond, cat si instantei de control judiciar.
Imprejurarea ca autospeciala cu nr. de inmatriculare B-77- nici nu ar exista in evidenta intimatei nu prezinta nicio relevanta in solutionarea recursului. Pe de o parte, este in mod evident vorba despre o eroare materiala strecurata in cuprinsul deciziei de sanctionare nr. 287/14.04.2008 (fila 6 dosar de fond), din toate inscrisurile aflate la dosar rezultand cu claritate numarul de inmatriculare al autospecialei conduse de recurent, si anume B-77-. Pe de alta parte, aceasta eroare s-a strecurat numai in cuprinsul deciziei de sanctionare nr. 287/14.04.2008, in privinta careia oricum prima instanta nu a facut o analiza pe fond, ci a respins contestatia impotriva acesteia ca prescris formulata, iar recurentul contestator nu a formulat critici cu privire la modul de solutionare a exceptiei prescriptiei.
In cuprinsul deciziei nr. 369/13.05.2009, in privinta careia prima instanta a facut o analiza pe fond, sub aspectul legalitatii si temeiniciei, numarul de inmatriculare al autospecialei a fost indicat corect, astfel ca nu subzista criticile formulate de recurent.
de considerentele expuse, constatand ca nu exista motive de nelegalitate sau netemeinicie in privinta sentintei recurate si ca nu sunt incidente nici motive de casare sau de modificare a hotararii pe care Curtea sa le retina din oficiu, conform art. 306 proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat, in baza art. 312 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.1181/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27643/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SA R
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
20.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 53/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 1315/2010. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
