Conflict de muncă. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 143
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin I, împotriva sentinței civile nr. 2209 din 28 XI 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind:-, G, MINISTERUL APĂRĂRII și DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că Ministerul Apărării a depus la dosar, prin registratura instanței, întîmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentului.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că recurentul prin cererea de recurs a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamanții, și G au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata primelor de vacanță pentru anii 2005 și 2006, actualizate la zi, în raport de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că dreptul la prima de vacanță prevăzut de art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a fost succesiv suspendat, iar ulterior a fost abrogată Legea nr. 50/1996, dar dreptul la prima de vacanță a fost menținut în continuare prin dispozițiile art. 23 din nr.OG 8/2007.
Ministerul Apărării, prin întâmpinarea formulată în cauză, invocat inadmisibilitatea acțiunii, iar, în ceea ce privește fondul cauzei, solicitat respingerea acțiunii.
Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii.
Reclamanții au depus copii de pe hotărâri judecătorești.
Prin sentința civilă nr. 2209 din 28.11.2007, Tribunalul Iașia respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Apărării, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat primii doi pârâți să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006, conform art. 411din Legea nr. 50/1996, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să includă în buget sumele necesare plății drepturilor bănești la care au fost obligați pârâții.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată. Pârâtul este ordonator principal de credite și are obligația, potrivit art. 2 din nr.OUG 22/2002, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executor, astfel că există identitate între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Apărării, instanța a constatat că aceasta este o excepție de fond, care privește posibilitatea unei persoane de a-și valorifica un drept în justiție, reclamanții având calea formulării unei astfel de acțiuni.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin art. 1 pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate pe baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001, s-a prevăzut că se suspendă până la data de 1.01.2002 aplicarea prevederilor art. 411alin. 1, iar prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, termenele prevăzute la art. III din nr.OUG 33/2001 s-au prelungit până la data de 31 decembrie 2002.
Prin art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut că, pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se abrogă art. 1 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora din Legea nr. 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
Astfel, prevederile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizare și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate au rămas în vigoare.
Ulterior, prin acte normative succesive a fost suspendată aplicarea prevederilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă, până la data de 31 decembrie 2006, dar nu se poate considera că acest drept nu a existat, cât timp abrogarea textului de lege care îl prevedea a intervenit abia la data de 3.02.2007, când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune a se reține că dreptul la prima pentru concediul de odihnă al personalului auxiliar salarizat în baza Legii nr. 50/1990, instituit prin art. 41 alin. 1din legea nr. 50/1996, și-a produs efectele începând de la 1.01.2001 și până la data de 3.02.2007.
În consecință, dreptul la prima de concediu de odihnă acordat personalului auxiliar de specialitate prin art. 411din Legea nr. 50/1996 a existat în perioada 2001-2006. Dispozițiile legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, deci nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența dreptului.
Pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că nu are calitate procesuală pasivă, având răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Mai motivează recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv al angajatorului, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Prin întâmpinările formulate, intimații, G și Ministerul Apărării au solicitat respingerea recursului.
Nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Recurentul nu a fost obligat la plata unor sume către intimații reclamanți, cu care, într-adevăr, nu are raporturi juridice, ci la includerea în bugetul ordonatorului principal de credite, care este intimatul pârât Ministerul Apărării, nu Ministerul Justiției, a acestor sume, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Prin urmare, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.2209 din 28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
01.IV.2008
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1009/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
