Conflict de muncă. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 215
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de împotriva sentinței civile nr. 2179 din 23.11.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind SC -TRANS SRL.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 8 aprilie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 10 aprilie 2008.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința 2179/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă acțiunea formulată de reclamanta "-Trans" I în contradictoriu cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4594 RON reprezentând prejudiciu produs reclamantei și 750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta să plătească suma de 450 lei reprezentând diferența onorariu expert la Biroul Expertize judiciare tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul Iași, în contul d-lui. expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Astfel, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului. Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții poate atrage răspunderea patrimonială, lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlăturând răspunderea.
Conform contractului individual de muncă înregistrat la. I, sub nr.-/17.11.2004, pârâtul a fost angajat la societatea reclamantă, în funcția de conducător auto, începând cu data de 05.11.2004. Acest contract a încetat la data de 01.02.2006 conform notificării nr.15 din data de 01.02.2006.
În fișa postului pârâtului se prevede că acesta, în calitate de conducător auto, are atribuția de a încasa contravaloarea biletelor de călătorie de la toți călătorii și de a depune contravaloarea biletelor la casieria societății pe bază de chitanță, monetar.
Angajatorul a depus la dosar copii de pe borderourile biletelor vândute, ale căror mențiuni nu au fost contestate de către pârât.
După examinarea carnetelor cuprinzând cotoarele de la bilete și fișele analitice, d-nul. expert a stabilit că pârâtul, conform semnăturilor de primire, a ridicat de la societatea reclamantă 10 chitanțiere a 100 bilete de călătorie fiecare. Se arată că suma maximă pentru care se putea elibera oricare din bilete era de 10 RON, iar în situația în care biletul de călătorie se emitea pentru o sumă mai mică, la cotorul carnetului rămânea și fragmentul cuprinzând restul neîncasat de până la 10 RON.
Conform raportului de expertiză, suma provenită din vânzarea biletelor din cele 10 carnete de bilete de călătorie expertizate, ridicate de șoferul înscrise în cele 10 borderouri privind biletele vândute, semnate de către acesta este de 4617 lei, sumă ce a fost încasată fără a fi depusă la casierul societății.
Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.270(1) din Codul muncii, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4594 RON, așa cum a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat pârâtul că nu a produs nici un prejudiciu unității, așa cum greșit s-a reținut la fond, fapt ce rezultă din aceea că la data demisiei, 01.02.2006, unitatea nu i-a comunicat că ar avea vreo datorie.
A mai susținut pârâtul că nu recunoaște semnăturile din anexele 1-3 la raportul de expertiză și că nici nu ar fi avut posibilitatea să semneze de primirea biletelor în lunile octombrie - decembrie 2005 și ianuarie 2006 întrucât nu a lucrat deloc la unitate în această perioadă, împrejurare recunoscută chiar de angajator în cererea de recurs la dosarul 4797/2006.
Ca atare, susține pârâtul-recurent, nu este răspunzător de prejudiciul stabilit de unitate, nefiind îndeplinite în cauză nici condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art.270 Codul muncii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
În recurs s-a depus adresa nr.232/26.05.2006 a "" I referitoare la mențiunile registrului plecări - sosiri în perioada noiembrie 2004 - ianuarie 2006.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurent, apărările intimatei și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, recurentul a fost angajatul "-Trans" I pe post de șofer în perioada 17.11.2004 - 01.02.2006. Conform fișei postului, acesta primea înainte de plecarea în cursă un număr de bilete conform borderoului de predare-primire și semna pentru primire, fiind obligat ca la întoarcere să predea biletele nevândute și încasările.
Din anexele 3-14 la raportul de expertiză efectuat la fond rezultă că recurentul nu a predat unității încasările pe care le-a realizat în baza vânzării biletelor. Nu poate fi primită susținerea acestuia că nu ar fi semnat în registrul de distribuire bilete și reîntregire carnete bilete sau în borderouri întrucât simpla invocare a acestei împrejurări nu poate conduce la concluzia că semnăturile nu-i aparțin. Dacă ar fi considerat că semnătura i-a fost falsificată în toate aceste evidențe, pârâtul avea calea înscrierii în fals împotriva persoanei pe care o consideră vinovată, iar instanța de fond avea posibilitatea aplicării dispozițiilor art.183 raportat la art.244(2) Cod procedură civilă.
Nici împrejurarea că unitatea ar fi recunoscut, în altă cauză, că recurentul nu ar fi desfășurat activitate în perioada în care s-a produs prejudiciul nu poate fi luată în considerare. Cererea aflată la fila 8 recurs se referă la perioada septembrie - noiembrie 2005, în timp ce prejudiciul a fost produs în perioada decembrie 2005 - februarie 2006.
Nu are relevanță nici faptul că la data demisiei (01.02.2006) unitatea nu i-a comunicat că ar avea vreo datorie întrucât termenul în care poate fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului conform art.270(1) Codul muncii este de 3 ani, așa cum prevăd dispozițiile art.283(1) lit. c Codul muncii.
Față de aceste considerente, apreciind că tribunalul a constatat corect ca fiind îndeplinite în cauză, cumulativ, condițiile răspunderii patrimoniale și văzând că nu sunt incidente alte motive de casare ori modificare, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința recurată.
Văzând și dispozițiile art.274(1) Cod procedură civilă;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței 2179/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei " Trans" I suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
08.2008.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
16 Aprilie 2008
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de pensionare. Decizia 1380/2008. Curtea... → |
|---|
