Conflict de muncă. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 155
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta România împotriva sentinței civile nr. 679/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul SINDICATUL "FRĂȚIA 2002", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă România, avocat, lipsă fiind reclamantul intimat Sindicatul "Frăția 2002".
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei recurente, întrebat fiind, arată că nu are cunoștință dacă mai există sau nu acest sindicat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului și în principal, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea lui, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii. Arată că, deși pentru primul termen de judecată recurenta de azi solicitase amânarea cauzei atât pentru pregătirea apărării cât și pentru angajarea unui avocat, prima instanță a respins-o și a procedat la soluționarea cauzei, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, și totodată, nesocotit principiul contradictorialității, deoarece deși în timpul ședinței de judecată au fost depuse două înscrisuri acestea nu au fost comunicate. A invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantului, susținând că parte în proces nu poate fi decât salariatul sau sindicatul din care acesta face parte, or, din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că la data depunerii cererii sindicatul intimat mai exista, că este reprezentativ la nivel de unitate, care sunt membrii acestuia și în numele cărora s-a formulat cererea. De asemenea, a invocat și excepția prematurității introducerii cererii, deoarece au fost încălcate prevederile alin.2-3 ale art. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Pe fond, arată că cererea este neîntemeiată, întrucât prevederile art.59 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, au fost negociate de către părți și inserate în art.165 alin.2 din Contractul colectiv de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 679 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul "Frăția 2002" împotriva pârâtei România, s-a constatat nulitatea absolută a prevederilor art.165 alin.2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate România, înregistrat la Direcția și Protecției Sociale A sub nr.4869/5.08.2008 și s-a dispus aplicarea art.59 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, încheiat pentru perioada anilor 2007-2010.
Tribunalul a reținut că între reclamant și pârâtă s-a încheiat Contractul colectiv de muncă pentru anul 2008, fără a fi respectate prevederile art.8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, iar art.59 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național încheiat pe anii 2007 - 2010, arată că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
S-a mai reținut că în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pentru anii 2007-2010, la calcularea valorii indemnizației de concediu de odihnă se iau în calcul veniturile din ultimele trei luni și nu doar salariul și anumite indemnizații și sporuri, iar pentru funcția de conducere indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime și indemnizația pentru funcția de conducere respectivă, luate împreună, corespunzător numărului de zile de concediu.
Având în vedere această neconcordanță între prevederile art.165 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și prevederile art.59 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național încheiat pentru perioada 2007-2010, prima instanță a admis acțiunea reclamantului Sindicatul "Frăția 2002", a constatat nulitatea absolută a prevederilor art.165 alin.2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate România, înregistrat la Direcția și Protecției Sociale A sub nr.4869/5.08.2008 și a dispus aplicarea art.59 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, încheiat pentru perioada anilor 2007-2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta România, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că sentința este nelegală, întrucât s-a respins cererea de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării și angajării unui apărător și s-au încălcat astfel prevederile art.156 Cod procedură civilă și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
S-a mai invocat că prima instanță a încălcat principiul contradictorialității.
De asemenea, prin motivele de recurs s-a invocat și lipsa calității procesuale active a reclamantului Sindicatul "Frăția 2002", din acțiune nerezultând care sunt membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea și nici că reclamantul a formulat-o în calitate de reprezentant al membrilor săi.
S-au depus în recurs declarațiile a patru membri de sindicat care nu sunt de acord cu admiterea acțiunii formulată și s-a invocat incidența dispozițiilor art.28 alin.2 din Legea nr. 54/2003, potrivit cărora acțiunea în justiție nu ar putea fi continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune s-au renunță la judecată.
Recurenta a invocat și prematuritatea cererii, întrucât nu s-a făcut nicio negociere între părți, conform dispozițiilor art.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, potrivit cărora orice modificare, suspendare s-au completare a contractului se face în acest mod, respectiv prin negociere.
S-a susținut că art.165 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a stabilit prin negociere, fără ca reclamantul să declanșeze un conflict de muncă pentru a fi obligată pârâta la inserarea art.59 din Contractul colectiv de muncă la nivel național și că anularea art.165 alin.2 din contractul colectiv ar crea confuzie între cele două prevederi (art.165 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și art.59 din Contractul colectiv de muncă la nivel național).
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, neexistând nici un motiv pentru casarea sau modificarea sentinței.
Dispozițiile art.286 Codul muncii și art.75 din Legea nr. 168/1999 prevăd că soluționarea litigiilor de muncă se face în regim de urgență, iar dispozițiile art.286 alin.3 Codul muncii și ale art.74 alin.1 pct.3 din Legea nr. 168/1999 prevăd că procedura de citare a părților se consideră îndeplinită dacă se realizează cu cel puțin 24 de ore înainte de termenul de judecată.
Art.287 Codul muncii impune obligația angajatorului de a depune dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Aceste dispoziții au caracter special în raport cu dispozițiile Codului d e procedură civilă și se aplică cu prioritate ( specialia generalibus derogant ).
În cauză procedura de citare s-a îndeplinit la data de 24.09.2008, termenul de judecată fiind stabilit la 14.10.2008, iar intervalul scurs de la citare până la termen a fost de trei săptămâni.
Pârâta a formulat cerere la data de 14.10.2008 pentru amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării și angajării unui apărător, fără a motiva în vreun fel această cerere.
În raport de dispozițiile speciale ale Codului muncii, această cerere apare nejustificată și în contradicție cu prevederile arătate mai sus, iar instanța de fond a respins-o în mod legal, pârâta recurentă neputându-se prevala de propria culpă ( nemo propriam turpitudinem alegans ) pentru a invoca încălcarea dreptului la apărare, astfel că acest motiv de casare nu este fondat.
Art.28 alin.2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, conferă dreptul organizațiilor sindicale de a formula acțiune în justiție în numele membrilor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Din analiza acestui text se desprinde concluzia că aceste acțiuni pot viza un interes general al tuturor membrilor de sindicat, fiind introduse în nume colectiv, sau unul particular care să vizeze un interes limitat al unui grup de membri sau chiar al unui singur membru, fiind introduse în nume individual.
Dispozițiile art.28 alin.2, teza a II-a din Legea nr. 54/2003, care prevăd că acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată, sunt incidente numai în situația în care acțiunea nu vizează interesul general al tuturor membrilor de sindicat și nu este o acțiune în nume colectiv.
În cauză, acțiunea a fost introdusă în mod evident în numele tuturor membrilor de sindicat, ori, în această situație, sunt incidente dispozițiile art.28 alin.1 și alin.2 teza I, neavând relevanță faptul că patru membri nu sunt de acord cu acțiunea formulată.
Pentru aceleași motive nu se poate reține lipsa calității procesuale active a sindicatului invocată în mod nefondat de către recurentă.
Faptul că în acțiune nu se menționează expres că aceasta a fost introdusă în numele salariaților, nu poate conduce la ideea că ar lipsi calitatea de reprezentant legal al membrilor, întrucât această calitate este de esența atribuțiilor organizației sindicale și este conferită de art.28 din Legea nr. 54/2003, iar acțiunea este evident introdusă în numele tuturor membrilor de sindicat.
Lipsa calității procesuale pasive a sindicatului nu poate fi reținută nici din perspectiva dispozițiilor art.24 din Legea 130/1996, care nu exclud sindicatul de la dreptul de a cere constatarea nulității unei clauze contractuale chiar dacă a participat la negocierea contractului colectiv, fiind parte interesată în sensul prevederilor acestui text, interesul fiind determinat de atribuțiile legale ale organizației. Recurenta, care are sarcina probei, nu a făcut dovada că sindicatul nu ar mai fi existat la data introducerii acțiunii, astfel că și această critică este nefondată.
În ce privește fondul cauzei, se constată că într-adevăr drepturile prevăzute de art.165 (2) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, sunt inferioare celor prevăzute de art.59 (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și s-au încălcat prevederile art.8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, astfel în mod corect s-a admis acțiunea.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta România împotriva sentinței civile nr. 679/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./4.03.2009
Thred./5.03.2009
Ex.2
Prima inst. - și - Tribunalul Arad
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1024/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 822/2009. Curtea de... → |
|---|
