Contestație decizie de concediere. Decizia 822/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 822
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1971 din 28.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind ON M Distribuție
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 26 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 3 IULIE 2009. După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr-, contestatoarea chemat în judecată pe intimata "ON DISTRIBUȚIE" solicitând anularea deciziei de concediere nr.306/7.07.2008, repunerea în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă; obligarea unității la plata despăgubirilor cu titlu de drepturi salariale calculate de la data de 07.07.2008 și până la reintegrarea în funcția avută, în cuantum indexat, majorat și actualizat și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, inclusiv tichete de masă; obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că fost angajată în cadrul "ON DISTRIBUȚIE", deținând mai multe funcții de- lungul anilor.
Din anul 2006, în urma publicării în Revista INTERN, posibilității de opta pentru mai multe proiecte în cadrul companiei, hotărât ca în conformitate cu pregătirea sa profesională, să se înscrie la proiectul " bază de date", proiect care se derula pe parcursul doi ani.
La data înscrierii sale la acest proiect, conducerea societății asigurat- ca la expirarea termenului de doi ani al proiectului, acesta se va prelungi, iar în caz contrar se va oferi alte posturi în companie, conform pregătirii profesionale, în data de 02.10.2007, s- adresat cu o cerere de înscriere pentru postul de "Contabil" în cadrul departamentului Finanțe, cerere la care nici în prezent nu primit un răspuns, motiv pentru care s- adresat doamnei șefa departamentului de Resurse Umane din cadrul companiei, care i- răspuns că va fi chemată la interviu, ceea ce nu s- întâmplat.
În data de 06.11.2007 adresat o cerere de înscriere pentru ocuparea unui post în cadrul Departamentului Managementul Creanțelor, iar pregătirea sa profesională îi permitea acest lucru, dar ca și în cazul anterior nu primit nici un răspuns.
În data de 18.02.2008, adresat o cerere de înscriere pentru obținerea unui post în cadrul Departamentului de contabilitate Primară, iar după 33 de ani de muncă la această societate, pârâta înțeles să nu- răspundă la această cerere, în condițiile în care atât colegi de-ai ei din cadrul companiei cât și din afara acesteia, au fost chemați la interviu pentru aceste posturi.
Consideră contestatoarea că încetarea contractului de muncă din inițiativa pârâtei este una nelegală și abuzivă, deoarece în speța de față nu s-au respectat dispozițiile legale ce reglementează această formă de încetare contractului de muncă.
Pârâta arată în cuprinsul nr. 4979/16.05.2008, cât și prin adresa nr. 25.06.2008 faptul că "în această perioadă s-a încercat identificarea în cadrul companiei unor locuri de muncă disponibile și corespunzătoare pregătirii dumneavoastră", "dar nu s- reușit identificarea de soluții și în cazul dumneavoastră".
Ori în condițiile în care are pregătirea necesară pentru ocupa un loc de muncă atât în departamentul contabil cât și în departamentul IT, în condițiile în care în perioada în care trimis mai multe scrisori de înscriere însoțite de, pentru ocuparea unor posturi pentru care avea pregătirea și experiența necesară, în condițiile în care pe acele posturi pârâta făcea angajări, aceasta înțeles să- ignore toate demersurile făcute, iar acum la desfacerea contractului de muncă aceasta motivează că s- încercat identificarea unor locuri de muncă disponibile și conforme cu pregătirea sa.
În aceste condiții în care nu primit nici un răspuns la încercările disperate de a-și păstra locul de muncă în această companie, în condițiile în care lucrează aici de 33 de ani și mai are 2 ani până la pensie, decizia de încetare contractului de muncă este una discriminatorie din cauza handicapului fizic pe care- prezintă.
În al doilea rând, conform art. 65 alin.2 Codul Muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă cauză reală și serioasă.
Desființarea proiectului la care lucrat doi ani, nu are o cauză reală și sinceră. În condițiile în care, la momentul la care s- înscris la acest proiect pârâta i- adus la cunoștință faptul că la expirarea termenului de doi ani pentru care fost conceput proiectul, acesta ori se va prelungi, ori se va oferi un alt loc de muncă în cadrul companiei conform calificării sale.
Intimata formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației. Se arată că în ce privește desființarea locului de muncă ocupat de contestatoare, aceasta fost una efectivă, dat fiind faptul că fost desființat întregul departament în care acest loc de muncă era inclus. Desființarea Departamentului Inventariere - "Proiect Baza de Date" avut loc în temeiul Deciziei Consiliului de Administrație din 25 octombrie 2007, acesta urmând fi suprimat definitiv din organigrama societății începând cu data de 1.04.2008.
De asemenea, desființarea locului de muncă avut o cauză reală și serioasă, fiind motivată de nerentabilitatea și ineficiența departamentului din care făcea parte, astfel cum rezultă din analiza de eficiență ce stat la baza deciziei Consiliului de Administrație din 25 octombrie 2007.
Mai susține intimata că la nivelul societății nu fost posibilă identificarea unor soluții de atenuare impactului social cauzat de desființare departamentului din care făcea parte salariata contestatoare.
Obligativitatea oferirii unui alt loc de muncă sau de cuprindere într- formă de recalificare profesională sunt impuse de art. 69 Codul Muncii - prevederi detaliate în art. 79 și 80 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național - numai în cadrul procedurii concedierilor colective, astfel de măsuri sociale urmând fi luate de către societate în urma consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților din unitate.
Or, în cazul de față nu avut loc concediere colectivă în sensul art. 68 Codul Muncii, societatea disponibilizând un număr de 13 salariați în condițiile în care la data disponibilizării exista un efectiv de 2.207 de angajați.
Prin urmare, nefiind vorba de concediere colectivă, nu sunt incidente prevederile legale sau din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național contractuale în sensul oferirii unui loc de muncă vacant sau de cuprindere într-o formă de recalificare profesională (prevederi la care face referire contestatoarea.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale societății intimate este necesar să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii delictuale, și anume:
- existența unui prejudiciu;
- existența unui fapte ilicite;
- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- existența vinovăției angajatorului, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care acționat acesta.
Dacă cel puțin una dintre condițiile mai sus enumerate nu este îndeplinită, nu poate fi antrenată răspunderea delictuală angajatorului. Pe cale de consecință, nu se pot acorda despăgubiri pentru pretinse prejudicii morale suferite de salariat, atâta vreme cât nu există fapta ilicită angajatorului.
organizatorică angajatorului este un drept recunoscut de lege (art. 40 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii ), iar exercitarea acestui drept nu poate fi, sub nici o formă, asimilată unei fapte ilicite. În consecință, neexistând fapta ilicită angajatorului, nu există nici rațiune pentru acordarea unor despăgubiri cu titlu de daune morale.
Intimata formulat cerere reconvențională prin care solicită ca în cazul în care veți admite acțiunea contestatoarei, să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 11.380 lei, indexată cu rata inflației, precum și dobânda aferentă acestei sume, de la data formulării prezentei cereri reconvenționale.
În motivarea acestei cereri, intimata arată că la data încetării contractului individual de muncă al reclamantei, ca urmare concedierii dispuse în temeiul art. 65 din Codul Muncii, aceasta beneficiat de compensație bănească reprezentând contravaloarea 10 salarii brute corespunzătoare clasei 21 din grila de salarizare, respectiv o sumă de 11.380 lei.
Decizia de concediere fost contestată de către reclamantă prin acțiunea principală, solicitându-se instanței anularea acestei decizii și repunerea părților în situația anterioară concedierii.
Or, repunerea în situația anterioară concedierii, ca urmare anulării deciziei de concediere, presupune nu doar reintegrarea salariatei și plata către aceasta drepturilor bănești pe perioada cât și- produs efectele decizia de concediere, ci și restituirea de către reclamantă compensațiilor bănești primite cu ocazia luării acestei măsuri de către societate.
Astfel, dacă instanța va constata nulitatea deciziei de concediere, atunci plățile compensatorii făcute de către societate în baza acestei decizii vor reprezenta executarea unei obligații lipsite de cauză.
Contestatoarea arătat că este de acord ca în cazul în care instanța va constata nulitatea deciziei de concediere și va dispune reintegrarea să restituie suma primită ca plăți compensatori.
Prin sentința civilă nr.1971 din 28.11.2008 Tribunalul Iași respinge contestația formulată de contestatoarea - intimată în contradictoriu cu intimata - contestatoare "ON DISTRIBUȚIE"
Respinge cererea reconvențională formulată de intimata - contestatoare în contradictoriu cu contestatoarea - intimată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Prin decizia nr. 306/07.07.2008, "ON M" - Sucursala dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei operator calculator în cadrul Proiect Baza de Date în data de 7.07.2008.
La emiterea acestei decizii fost avută în vedere Hotărârea Consiliului de Administrație din 25.10.2007 în care s- hotărât desființarea proiectului.
Potrivit dispozițiilor art. 65(2) Codul Muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În ședința Consiliului de Administrație din data de 25.10.2007 ON DISTRIBUȚIE s- aprobat structura organizatorică unității. Comparând organigramele depuse la filele 84 și 86 dosar, instanța reține că în organigrama aprobată în ședința Consiliului de Administrație, din 29.05.2008, în cadrul Serviciilor tehnice, nu mai figurează Proiect Inventariere. Din departamentul Proiect Inventariere făcea parte Proiectul de date.
Din înscrisurile depuse la filele 102 - 104 dosar rezultă că s- ajuns la concluzia, după ce au fost analizate informările cu privire la stadiul în care se află, că Proiectul de la și Inventarierea Rețelei și noul Proiect de Date nu își mai au justificare.
Față de cele pretinse, instanța reține că desființarea locului de muncă al contestatoarei fost efectivă și avut o cauză reală și serioasă.
În preavizul nr. 4979/16.05.2008, angajatorul menționează că căutat soluții pentru atenua impactul deciziei de concediere, însă nu s- reușit identificarea de soluții în cazul contestatoarei.
La interogatoriu, unitatea arătat că nu fost contactată contestatoarea deoarece nu îndeplinea condițiile din anunț, iar conform politicii de recrutare, numai persoanele care îndeplinesc cerințele minime pentru postul respectiv urmează fi contactate de către companie. Motivul pentru care nu chemat-o pe contestatoare la interviu este, potrivit susținerilor angajatorului, faptul că nu au scos la concurs posturi pentru care să se ceară studii medii economice.
La dosar, au fost depuse la termenul din 26.11.2008 extras din Registrul General al salariaților cuprinzând toate angajările efectuate la nivelul "ON M DISTRIBUTIE ulterior datei concedierii contestatoarei și fișa postului de contabil în care se arată că persoana ce ocupă acest post trebuie să fie economist.
În ceea ce privește cererea privind acordarea de daune morale, instanța reține că există daună morală atunci când sunt atinse valori ce se referă la existența fizică a omului, la sănătate, integritate corporală, sentimente, demnitate, nume, libertate.
În speță, nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că prin fapta angajatorului au fost atinse valori care să necesite repararea lor prin acordarea de daune morale, motiv pentru care se va respinge această cerere.
Având în vedere că prin cererea reconvențională, intimata solicitat ca în cazul admiterii contestației, contestatoarea să fie obligată la restituirea plăților compensatorii, instanța față de cele reținute, respinge ca neîntemeiată această cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta-reclamantă că intimata nu a dovedit desființarea de fapt și de drept a departamentului/ proiectului la care își desfășura activitatea, iar în acest sens nu s-a probat discutarea propunerii de desființare în ședința Consiliului de Administrație. Minuta din data de 05.09.2007 nu constituie o hotărârea a consiliului, ci dor o propunere a directorilor. Mai mult, hotărârea din data de 25.10.2007 nu are număr de identificare, nefiind întocmită conform art.177 al.1 lit.c din legea 31/191 cu modificările ulterioare.
Mai motivează recurenta-reclamantă că desființarea locului de muncă nu a fost efectivă și că nu a avut o cauză reală și serioasă, așa cum cer dispozițiile art. 65 al.2 din Codul Muncii.
În ceea ce privește condiția ca desființarea să fie efectivă, arată că intimata nu a produs dovezi din care să rezulte că locul de muncă suprimat nu se mai găsește în organigrama societății sau în statul de funcții, printr-o analiză comparativă a acestora. În plus, pentru a se considera că desființarea a fost efectivă este necesar ca acel post să nu se regăsească în alt departament sau direcție a societății, ci numărul de posturi de natura celor desființate va trebui să fie în structura societății mai mic cu numărul posturilor desființate, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Din momentul desființării postului, 25.10.2007 și până la până la primirea deciziei de concediere (și chiar mai târziu) angajatorul a operat numeroase recrutări de personal.
Susține, de asemenea, recurenta-reclamantă că nu s-a dovedit cauza reală și serioasă și desființării postului. Din probatoriile administrate la fond nu rezultă existența dificultăților economice traversate de societate și nici măcar existența unor concluzii cu privire la ineficiența proiectului. Cu rea credință angajatorul a dispus catalogarea proiectului ca ineficient, din analiza înscrisurilor depuse rezultă lipsa unui element esențial, anume acela al raportului privind eficiența departamentului pentru activitatea societății. Nu s-a dovedit nici că măsura a fost luată pentru îmbunătățirea activității și nu pentru disimularea activității.
Mai motivează recurenta că nu s-a respectat nici obligația de a i se oferi un alt post conform pregătirii sale, așa cum a susținut intimata. Dimpotrivă, din numeroasele aplicații pe care le-a făcut pentru posturi scoase la concurs din cadrul companiei și pentru care nu a primit nici un răspuns concret, ci numai faptul că s-au primit aplicațiile, rezultă că angajatorul a fost de rea credință. Că s-a încrezut în promisiunile de a-i oferi un loc de muncă, conform dublei sale pregătiri, aceea de contabil și operator pe calculator, posturi pe care a lucrat de-a lungul timpului în diverse departamente ale societății. În perioada 25.10.2007 - 07.07.2008 s-au făcut numeroase angajări atât pe posturi cu atribuții de contabil cât și pe cel de operator de calculator, posturi în privința cărora îndeplinea condițiile pentru a le ocupa.
Mai motivează, recurenta-reclamantă că încetarea raporturilor de muncă constituie o măsură discriminatorie. Este o persoană cu handicap, fiind de altfel singura din societate, motiv pentru care fost repartizată în cadrul proiectului în discuție (conform adresei din 20.08.2007 semnată de ing. ). Conform dispozițiilor art.77 al.2 din Legea 448/2006 angajatorul avea obligația angajării și menținerii ca și salariați a unui procent de 4% dintre persoanele cu handicap. Consideră că măsura a fost luată tocmai pentru că era singura persoană cu handicap.
Intimata "On Distribuție" formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata arată că aspectele de temeinicie ale unei hotărâri a consiliului de administrație al societății, sub aspectul formalităților ce trebuiau îndeplinite potrivit legii comerciale și a oportunității manageriale în luarea unei asemenea decizii, invocate de recurentă, exced obiectului prezentului dosar. Hotărârea consiliului de administrație este un act intern prin care au fost luate măsuri considerate oportune din punct de vedere economic pentru bunul mers al societății, singurii în măsură să o critice fiind acționarii, prin adunarea generală. Ceea ce nu s-a întâmplat, actele consiliului de administrație fiind validate de către adunarea generală, prin descărcarea de gestiune a administratorilor pentru anul 2007.
Mai arată intimata că decizia consiliului de administrație nu a fost luată în mod subiectiv, ci s-a avut în vedere propunerea formulată în cadrul ședinței la nivel de directori din data de 05.09.2007, ședință în care a fost analizat stadiul proiectelor din cadrul societății, pe baza realizărilor efectuate și a proiecțiilor bugetare. Documentele care au stat la baza propunerii de închidere a acestor proiecte atestă că s-a depășit bugetul estimat a fi alocat, cu aproximativ 1.174.00 euro, pentru proiectul Evidență tehnică și alocare consumatori și respectiv cu aproximativ 515.000 euro, pentru proiectul bază de date, în total cu peste 1.689.000 euro pentru întreg Departamentul Inventariere.
Intimata arată că au fost îndeplinite condițiile legale impuse pentru concedierea pentru motive ce nu ține de persona salariatului. Departamentul în cadrul căruia își desfășura activitatea contestatoarea a fost definitiv desființat, fiind radiat din structura organizatorică a societății, așa cum rezultă din decizia Consiliului de administrație din 25.10.2007 și organigrama societății, adoptată prin această decizie, precum și din organigrama adoptată prin decizia Consiliului de administrație din 29.05.2008. Ulterior deciziei de desființare a departamentului nu au fost reînființate locuri de muncă de natura celui desființat. Nu au mai fost făcute angajări în cadrul societății, ulterior concedierii contestatoarei, pe posturi de natura celui desființat sau similare.
Mai arată intimata că desființarea locului de muncă a avut o cauză reală și serioasă, fiind motivat de nerentabilitatea și ineficiența pentru viitor a departamentului din care contestatoarea făcea parte, astfel cum rezultă din analizele economice ce au stat la baza deciziei Consiliului de administrație din 25.10.2007.Că desființarea departamentului a constituit o veritabilă cauză a concedierii, fără a se pute reține vreo disimulare, care să mascheze o concediere cu orice preț salariatei.
În plus, persoana îndreptățită să aprecieze asupra oportunității luării unei asemenea măsuri de desființarea a unor activități, și implicit a locurilor de muncă aferente acesteia, este angajatorul, în temeiul dreptului acestuia de a-și stabili organizarea și funcționarea societății (conform art.40 al.1 lit.a din Codul Muncii ).
Mai arată intimata că la momentul concedierii contestatoarei, în cadrul societății nu existau locuri de muncă vacante, compatibile cu pregătirea profesională a acesteia, care să îi poată fi oferite, aspect menționat expres și în preavizul de concediere. Din răspunsul la interogatoriu (fila 130 fond), precum și din extrasul Registrului de evidență al salariaților și fișele de post depuse la dosar, rezultă că singurele posturi disponibile erau cele de economist, ale căror cerințe minime erau studii superioare economice și cunoștințe de limbă engleză, condiții pe care contestatoarea nu le îndeplinea.
Pe de altă parte, susține intimata că potrivit dispozițiilor art.64 din Codul Muncii nu avea obligația de a-i oferi un loc de muncă, cazurile la care face trimitere acest articol neregăsindu-se în speță.
Intimata arată că sunt total nefondate susținerile recurentei în sensul că decizia de concediere a fost luată pe criterii discriminatorii, dat fiind handicapul de care suferă. P de o parte, arată că a fost disponibilizat întregul personal care lucra în departamentul respectiv, mai puțin persoanele pentru care s-au putut identifica locuri de muncă compatibile cu pregătirea lor profesională. Pe de altă parte, la dosarul de personal al salariatei nu exista nici o informare privitoare la situația de persoană cu handicap a contestatoarei. Aceasta a depus la registratură certificatul de încadrare în grad de handicap la data de 11.06.2008 ulterior preavizării acesteia despre intenția de concediere (16.05.2008). mai mult. Acesta a fost eliberat la data de 10.06.2008.
Recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea intimatei. prin are invocă nulitatea absolută a deciziei de condeiere, din perspectiva dispozițiilor art.74 lit.d coroborat cu art.76 și 77 din Codul Muncii.
Pe fond arată că desființarea postului ascunde în mod evident intenția angajatorului de a disponibiliza o parte din personalul societății de care consideră că nu mai are nevoie, pe criterii discriminatorii. Despre handicapul de care suferă se menționează în dosarul întocmit de medicul de medicina muncii al angajatorului.
În probațiune ambele părți au depus la dosar înscrisuri. Au depus și concluzii scrise.
Examinând probele cauzei administrate în ambele cicluri procesuale, în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul nulității absolute, pe temeiul art.74 combinat cu 76 din Codul Muncii, a deciziei de concediere invocat de recurenta contestatoare, prin răspunsul la întâmpinare, Curtea relevă că acesta a fost adus în discuție peste termenul prevăzut de art.303(1) pr.civ. și prin urmare nu poate constitui subiect al cercetării judecătorești, întrucât nu constituie motiv de ordine publică, în sensul art. 306(2) pr.civ.
Încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei operator calculator în cadrul Proiect Baza de Date s-a dispus de către "On M" - Sucursala B, pe temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii, având ca fundament Hotărârea Consiliului de Administrație din 25.10.2007
Codul Muncii, în scopul asigurării stabilitatii raporturilor de munca, prevede numeroase garanții, menite sa împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantă este stricta reglementare a condițiilor de încetare a contractului individual de munca. Acesta poate înceta și pentru motive legate de funcționarea în bune condiții a unității, și anume "ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității" astfel cum se prevede în art. 65(1).
În această situație al.(2)al aceluiași articol arată că "Desființarea locului de munca trebuie sa fie efectivă și sa aibă o cauza reală și serioasă".
Curtea notează și dispozițiile Curtea art. 24 lit. a) din Carta socială europeană revizuită, dispoziții care prevăd posibilitatea concedierii salariaților pentru "un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției sau a serviciului".
Dacă oportunitatea desființării unor locuri de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, efectivitatea, realitatea și seriozitatea desființării locului de muncă intră în competenta instanțelor judecătorești sesizate prin contestația salariatului concediat.
Curtea reține că pentru a fi efectivă desființarea locului de muncă, este necesară înlăturarea acestuia din structura angajatorului, deci să nu se mai regăsească în organigrama și statul de funcții al angajatorului.
Această verificare trebuie făcută ținând cont de procedura reglementată de Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ( art. 4.109), conform căreia "măsurile de restructurare se analizează în raport cu numărul de personal din toate nivelele "ON M și nu în raport cu numărul de personal din structurile organizatorice componente ale fiecărui nivel. Aceasta deoarece contractul colectiv la nivel de unitate are putere de lege între angajator și salariații acestuia, conform art.241 (1)lit.a combinat cu art.243 (1) din Codul Muncii.
Verificând comparativ organigrama din 25.10.2007 și cea din 29.10.2008 se constată că departamentul Proiect de Inventariere din care făcea parte și Proiectul de Date, unde și-a desfășurat activitatea contestatoarea, a fost suprimat din structura organizatorică a societății.
Intimata nu a depus însă la dosar și statele de funcții pentru a se determina, la toate nivelele societății care sunt posturile și funcțiile înscrise atât în anul 2007 cât și în anul 2008.
Aceasta se impune deoarece, organigrama înseamnă redarea schematică (grafică) a organizării, subordonării și legăturilor dintre compartimentele din cadrul societății, pe când statul de funcții este acel document în care sunt înscrise toate posturile și funcțiile din cadrul unității.
Despre desființarea proiectului și ca atare despre desființarea locurilor de muncă din cadrul Departamentului Proiect de Inventariere se cunoștea cel puțin de la data când s-a discutat organigrama în ședința din 25.10.2007. Prin urmare, de la acel moment, angajatorul avea obligația rezultată din art. 4.109 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, de a dispune mutarea angajaților pe posturi similare vacante în cadrul societății și numai după aceea desființarea locurilor de muncă afectate de cerințele de funcționare ale societății.
Atât prin răspunsurile la interogatoriu cât și prin întâmpinările și concluziile scrise formulate în cele două faze procesuale On M"A, prin reprezentanți legali, a susținut că în privința întregului personal din cadrul compartimentului Proiect de Inventariere s-a încercat redistribuirea pe alte posturi din cadrul companiei, fie au fost ajutați financiar pentru găsirea unui nou loc de muncă, situație în care din 64 de persoane numai 13 au fost concediate. Că în situația recurentei nu s-au identificat soluții, dat fiind că posturile existente în societate la acel moment nu se potriveau sub aspectul cerințelor de studii calificării acesteia.
Este adevărat că recurenta a făcut o serie de aplicații pentru posturi de economist ce se regăseau ca vacante la nivel de unitate, însă angajatorul nu a invitat-o la interviu dată fiind lipsa studiilor superioare necesare accederii la o asemenea funcție.
În cadrul operațiunii de restructurare unitatea avea însă, obligația de a identifica posturi în societate conforme specializării contestatoarei și numai în lipsa acestora a proceda la concediere, lucru ce nu s-a realizat, contrar celor afirmate de intimată.
Astfel după cum rezultă din precizările aduse de intimată la termenul din 29 mai 2009 (filele 99 -100 recurs), în luna martie 2009 fost vacant la nivelul societății un post de operator date (specializarea contestatoarei), post pe care a fost distribuită la data de 24.04.2008 o salariată ce a lucrat în același departament cu contestatoarea, care însă nu avea specializarea necesară, fiind tehnician ( aspect susținut de recurentă și necontestat de intimată). Prin urmare, în condițiile existenței unui post corespunzător specializării sale și a neinformării salariatei despre posibilitatea optării pentru un asemenea post, este evident că aceasta a fost exclusă de plano de la programul de redistribuire a personalului gândit de administrația societății.
În plus, încă de la data de 02.02.2007 contestatoarea a aplicat pentru un post de contabil. Comunicarea cu societatea s-a făcut în format electronic (fila 25 fond).
Curtea nu exclude ideea susținută de contestatoare, în sensul că societatea nu a mai dorit continuarea raporturilor de muncă dat fiind faptul că este o persoană cu dizabilități auditive și motorii, aspect cunoscut de societate, așa cum rezultă din fișele dosarului întocmit de medicul de familie și din sesizarea directorului general de către contestatoare, prin intermediul rețelei de comunicare internă, la data de 18.10.2006 (filele 54, 55 fond), precum și din concluziile scrise ale intimatei.
Atitudinea societății față de salariată este cu atât mai nepotrivită cu cât, în temeiul Legii 448/2006 aceasta beneficia de protecție socială, legiuitorul adoptând, în considerarea exigențelor consfințite la art. 50 din Constituție, măsurile concrete pe care le-a considerat necesare în vederea participării efective a persoanelor cu handicap la viața socială, dar mai ales pentru valorificarea șanselor acestor persoane în exercitarea dreptului la muncă. Este adevărat că aceeași lege acordă angajatorului opțiunea între a angaja persoane cu handicap și a decide să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat. Însă, în condițiile în care angajatorul a optat pentru prima variantă este ținut, în baza principiului bunei credințe și a nediscriminării de a-i oferi șanse egale cu ceilați salariați în păstrarea locului de muncă.
În aceste circumstanțe, Curtea constată că, în lumina dispozițiilor art.65 din Codul Muncii, a jurisprudenței și doctrinei în materie, nici cauza nu a fost serioasă. Aceasta deoarece, seriozitatea cauzei trebuie raportată atât la situația angajatorului, în sensul de a stabili interesul său legitim pentru concedirea contestatoarei ( aspect ce rezultă din faptul că s-a evitat depunerea statului de funcții și din faptul că deși anterior concedirii era un post vacant conform cu pregătirea sale nu i s-a acordat, în condiții de egalitate, dreptul de opțiune) cât și la situația personală a salariatei, pentru a se stabili dacă sunt sau nu posibile și alte soluții în afara concedierii.
Nu în ultimul rand, Curtea are în vedere, în susținerea ideii unei cauze neserioase faptul că din Hotărârea Consiliului de administrație din 25.10.2007 nu rezultă că reprezentanții administrației au luat în discuție eficiența sau ineficiența proiectului de Date și că s-ar fi concluzionat justificat, în sensul desființării acestuia. Numai în condițiile analizării de către forul decizional al societății a pierderilor economice grave cauzate de derularea celor două proiecte, și a oportunității suprimării acestora, s-ar putea concluziona asupra faptului că mijloacele alese de unitate răspund unei nevoi reale a acesteia și că sunt apte să atingă obiectivul urmărit, de eficientizare a activității și sunt necesare în acest scop. Discuția purtată la data de 05.09.2009 între directorii societății, ce se regăsește consemnată în procesul verbal de la fila 102 fond, ce vizează rentabilitatea proiectelor și necesitatea desființării lor, nu constituie decizia organului de conducere, câtă vreme chiar în finalul acestuia se menționează că " propunerea va fi discutată și agreată și cu ". Este, deci doar o propunere și nu o dezbatere finalizată cu o decizie de restructurare.
Pentru aceste considerente, Curtea găsește întemeiat recursul, pentru motivele prevăzute de art.304 ind.1 și 304 pct.9 pr.civ astfel, că în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ îl va admite și va modifica în tot sentința recurată. Pe fond va admite contestația, întrucât desființarea locului de muncă nu este efectivă și nici nu are o cauză reală și serioasă, în sensul art.65 din Codul Muncii.
Prin consecință, în temeiul dispozițiilor art.78 din Codul Muncii Curtea va anula decizia nr.306 din 07.07.2008 emisă de către "On M Distribuție" - Sucursala B și va repune părțile în situația anterioară desfacerii contractului de muncă. Va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data desfacerii contractului de muncă 07.07.2008 și până la reintegrarea sa pe același post sau pe un post similar ( conform pregătirii sale de contabil sau operator date) în cadrul societății.
Sintagma "celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata" include și tichetele de masă, acordate de societățile comerciale în temeiul Legii 142/1998. Faptul că de la data concedierii contestaoarea nu a fost prezentă la locul de muncă nu este de natură să excludă acordarea tichetelor de masă în baza art.78(1) din Codul Muncii. Aceasta deoarece lipsa de la serviciu s-a datorat angajatorului și nu salariatei, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 11 lit.d din Normele din 14.ianuarie 1999 de aplicare a Legii 142/1998.
În temeiul dispozițiilor art.269 muncii Curtea constată că recurenta contestatoare este îndreptățită și la acordarea daunelor morale suferite de aceasta ca urmare a desfacerii nelegale a contractului individual de muncă. Curtea constată că aceasta a trăit stări de supărare și frustrare în legătură cu pierderea calității de salariat și care nu sunt suficint compensate doar prin constatarea încălcării de către angajator a art.65 din Codul Muncii.
Prin urmare, pe o bază echitabilă, Curtea consideră că suma de 1000 lei acoperă prejudicial contestatoarei. În acest sens, Curtea subliniază că o hotărâre constatând o încălcare antrenează pentru angajator obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele astfel încât, în măsura posibilităților, să fie restabilită situația anterioară. ( pentru similitudinecauza Metaxas Greciei, hotărârea din 27 mai 2004 și cauza Ghimbuș României, hotărârea din 12.10.2005).
Repunerea în situația anterioară presupune și restituirea de către contestatoarea a sumei de 11.380 lei primită de la "On M Distribuție ", cu titlu de compensații bănești la care era îndreptățită ca efect al concedierii. Această sumă va fi actualizată cu rata inflației începând cu data formulării cererii reconvenționale (20 august 2008) și până la restituirea integrală. Va fi respinsă cerere de obligare a contestatoarei la plata dobânzilor. Aceasta deoarece nu s-a probat că unitatea bancară, la care a fost virată suma, acordă beneficiarilor dobândă la cardul de salarii, fiind de notorietate faptul că doar o parte din operatorii bancari oferă astfel de beneficii.
Cum intimata se află în culpă procesuală în sensul art.274 pr.civ, Curtea o va obliga la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, către recurenta-contestatoare, în sumă de 4.000 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1971 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata "ON M DISTRIBUȚIE "
Anulează decizia nr.306 din 07.07.2008 emisă de către "On M Distribuție" -Sucursala B și repune părțile în situația anterioară desfacerii contractului de muncă.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe același post avut anterior concedierii sau pe un post similar în cadrul societății.
bligă "On M Distribuție" - Sucursala la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, inclusiv tichete de masă, începând cu data desfacerii contractului de muncă 07.07.2008 și până la reintegrarea sa pe același post sau pe un post similar în cadrul societății.
bligă "On M Distribuție" - Sucursala la plata către contestatoare a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată.
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de "On M Distribuție" -Sucursala B în contradictoriu cu contestatoarea.
Obligă contestatoarea să restituie "On M Distribuție" -Sucursala B suma de 11.380 lei, actualizată cu rata inflației începând cu data formulării cererii reconvenționale (20 august 2008) și până la restituirea integrală.
Respinge cererea de obligare la plata dobânzilor aferente acestei sume.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,03.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Ptr. Jud. în semnează
Președintele instanței
Grefier,
- -
/ - -
10.07.2009, 2 ex
Tribunalul Iași:,
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 962/2009. Curtea de... → |
|---|
