Conflict de muncă. Decizia 168/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 168/2010
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.397/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantul recurent, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate INTERNATIONAL " FOSTĂ SC A TRANS SRL B întâmpinare și concluzii scrise.
S-a comunicat un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar cu reprezentantul reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța, constată cauza în stare de soluționare, o lasă în pronunțare șui acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și rejudecând admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 15.000 lei cu titlu despăgubiri.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, și precizată, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtele SC A TRANS SRL și SC SRL solicitând obligarea la plata sumei de 15.000 lei reprezentând despăgubiri și la ridicarea garanției ipotecare asupra imobilului pârâtului.
Reclamantul, prezent în instanță la termenul din data de 8.10.2008 a declarat că renunță la judecată cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtei SC TRNS SRL.
In motivarea acțiunii sale reclamantul a susținut, în esență, că, pârâta SC A TRANS SRL în mod netemeinic a refuzat să-i acorde transferul și să-i radieze garanția ipotecară, fapt ce l-a împiedicat să se angajeze la o altă unitate.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta au încetat în temeiul art.55 lit.b fiindu-i restituit și carnetul de muncă.
Cu privire la garanția imobiliară pârâta a arătat că reclamantul, ulterior încetării contractului de muncă nu s-a prezentat la unitate pentru întocmirea notei de lichidare, ridicarea inscripției ipotecare asupra imobilului reclamantului urmând să aibă loc ulterior întocmirii notei de lichidare în condițiile în care nu s-ar fi înregistrat debite față de societate.
Totodată s-a formulat cerere reconvențională prin care s-a solicitat obligarea reclamantului - pârât reconvențional la plata sume de 5622,5 lei reprezentând prejudiciu cauzat angajatorului.
Prin sentința civilă nr.397/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamantul G, împotriva pârâtei SC A TRANS SR B, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri.
In baza art.246 Cod proc. civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la acțiunea în conflict de drepturi formulată împotriva pârâtei SC TRANS SRL,
Fără cheltuieli de judecată.
In baza art.165 Cod proc.civilă s-a disjuns cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional SC A TRANS SA B împotriva pârâtului reconvențional pentru sumei de 5622,5 lei cu titlu de prejudicii și fixează termen de judecată la data de 3.03.2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut prin prisma dispozițiilor art. 269 alin. 1 Codul Muncii, faptul că reclamantul nu a dovedit prejudiciul pe care i l-ar fi produs angajatorul și nici cuantumul acestuia.
Capătul de cererea vizând radierea ipotecii, cât și cererea reconvențională având ca obiect plata unei sume reprezentând prejudiciul creat de salariat angajatorului a fost disjuns.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 15.000 lei.
Solicită totodată suspendarea dosarului până la soluționarea definitivă a dosarului - a Tribunalului Hunedoara.
Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive arată că prin faptul că societatea pârâta nu i s-a semnat nota de lichidare și nu i-a ridicat garanția ipotecară până nu plătește suma de 5622,5 lei (scăzând din ea garanția), nu s-a putut angaja la o altă societate, care de asemenea îi solicita garanție imobiliară.
Critică totodată soluția de disjungere a cererii reconvenționale, pentru că din efectuarea raportului de expertiză rezultă o cantitate mai mică de motorină nejustificată.
Recursul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinare, (15-17) și concluziile scrise (38-40), intimata SC Internațional SA, fosta SC Trans SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 3041cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 (2) cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a- respinge în temeiul art. 312 cod pr. civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Obiectul acțiunii de față îl constituie despăgubiri solicitate de salariat de la angajator în temeiul art. 269 al.1 Codul Muncii.
Potrivit acestui text legal: "Angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, pentru antrenarea răspunderii angajatorului este necesară întrunirea mai multor condiții: existența unei fapt ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat angajatorului, prejudiciul care trebuie să fie real și cert, precum și culpa angajatorului, toate fiind bineînțeles circumscrise unui raport de muncă.
Simpla afirmație a reclamantului că prin nesemnarea notei de lichidare și prin neridicarea garanției imobiliare de către angajator a suferit un prejudiciu prin imposibilitatea de a se angaja într-un alt loc de muncă, nu poate antrena răspunderea materială a societății pârâte, cu atât mai mult cu cât aceste refuzuri sunt justificate și deci neculpabile în ceea ce privește angajatorul.
Atâta timp cât acesta are înregistrată pe rolul instanței o acțiune pentru recuperarea prejudiciului cauzat de salariat, este normal să nu-i semneze nota de lichidare și să nu fie de acord cu radierea ipotecii. Doar după ce instanța competentă se va pronunța pe chestiunea certitudinii prejudiciului creat societății, aceasta va putea proceda în consecință, funcție de soluție, în efectuarea sau nu a operațiunilor pretinse de reclamant.
Până la acel moment însă, societatea nu se face culpabilă de indisponibilizarea cu rea - credință a imobilului proprietatea reclamantului, deci nu se justifică acțiunea de față în despăgubiri.
Mai mult decât atât, nu rezultă în ce constă cuantumul despăgubirilor solicitate, iar reclamantul nu a produs nici o dovadă în demonstrarea existenței unui prejudiciu în privința sa, care să rezulte din imposibilitatea angajării într-un alt loc de muncă, așa cum a susținut.
Deci sub acest aspect, hotărârea atacată este la adăpost de criticile formulate.
De asemenea și soluția de disjungere a cererii reconvenționale apare ca fiind una corectă și legală, câtă vreme soluționarea acesteia ar fi întârziat nejustificat soluționarea acțiunii principale, care era în stare de judecată.
În plus trebuie reținut că obiectul celor două acțiuni, cu excepția faptului că se derulează între aceleași părți, însă cu calități inverse, nu este în strânsă interdependență, astfel încât soluționarea lor distinctă nu afectează soluția din prezentul dosar, motiv pentru care nici cererea de suspendare formulată prin prezentul recurs nu se privește a fi întemeiată.
Aceasta pentru că, pe de o parte, textul art. 244 cod pr. civilă invocat, nu impune obligativitatea suspendării, instituind în acest sens o facultate pentru instanță, atunci când folosește sintagma "instanțapoatesuspenda judecata", iar pe de altă parte, pentru că dezlegarea pricinii de față nu atârnă, în tot sau în parte, de soluția ce se va pronunța în dosarul nr.- al Tribunalului Hunedoara, disjuns din prezentul dosar.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.397/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 ex./26.02.2010
Jud. fond./
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 64/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1509/2009. Curtea... → |
|---|
