Contestație decizie de concediere. Decizia 1509/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar Nr-
Decizia Nr. 1509/
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recursului declarat de intimata - -, împotriva sentinței civile nr. 609/22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 3 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 9 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.609/22.06.2009 a Tribunalului Brașov s-a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - B și pe cale de consecință;
A fost constatată nulitatea absolută a Deciziei nr. 405 emisă de intimată la data de 17.02.2009.
A fost dispusă reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
A fost obligată intimata la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și toate drepturile de care a fost lipsit contestatorul pe perioada dintre data concedierii, respectiv 17.02.2009 și data reintegrării efective în postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Contestatorul a fost angajat al - - B, în funcția de forjor în cadrul secției Producție, potrivit Contractului individual de muncă nr. 10105/14.04.1981.
În urma controlului au fost găsiți în dulapul contestatorului doi clești aparținând intimatei, motiv pentru care s-a apreciat că se face vinovat de sustragere de bunuri aparținând societății.
Instanța mai reține că acest control s-a efectuat numai la două dulapuri din secție și la toate vestiarele muncitorilor care se găseau la etaj.
Astfel, potrivit art. 267 al. 1 și 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute laart. 264alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
De asemenea conform art. 267 al. 4 din Codul muncii, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Aceleași prevederi sunt cuprinse și în capitolul V din Anexa 4-Regulamentul de ordine interioară unde se arată că sesizările se vor face în scris, în maximum 24 de ore din momentul în care s-a luat cunoștință despre săvârșirea faptei și se depun la registratură, de unde vor fi înaintate Directorului general, care va dispune cercetarea disciplinară prealabilă.
În cauza de față nu a fost efectuată cercetarea prealabilă de către intimată, deși acest lucru este prevăzut imperativ de Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere.
Contestatorul a fost chemat doar verbal în data de 17.02.2009 pentru a da o declarație ( 31-32), în aceiași zi emițându-se și decizia de concediere.
Ignorând prevederile legale (inclusiv cele din Regulamentul de ordine interioară), intimata nu l-a convocat în scris pe contestator, acesta neputând să-și formuleze apărările pe care le considera necesare și să prezinte toate motivele care au dus la situația de fapt.
În aceste condiții instanța reține că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută în condițiile art. 267 al. 1 din Codul muncii.
Și sub aspectul formei decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, deoarece în mod greșit s-a trecut ca instanță competentă de soluționare a contestației Tribunalul Brașov în loc de Tribunalul Covasna, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 268 al. 2 lit. f din Codul muncii.
Decizia nr. 405/17.02.2009 emisă de intimată este și netemeinică, așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați în cauză, și G ( 46-47), martori care au arătat că cei doi clești găsiți în dulapul de scule al contestatorului erau folosiți (nu erau noi, ținuți pentru a fi sustrași), fiind destinați desfășurării activității acestuia.
Prin urmare cei doi clești nu erau destinați sustragerii ci desfășurării în bune condiții a activității la locul de muncă, cleștii fiind folosiți de toți forjorii din secție, chiar dacă nu îi aveau în inventar.
Având în vedere faptul că desfacere contractului individual de muncă al contestatorului a fost nelegală, instanța, în baza art. 78 al. 2 din Codul muncii va dispune reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
În baza art. 78 al. 1 din Codul muncii, instanța va obliga intimata la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și toate drepturile de care a fost lipsit contestatorul pe perioada dintre data concedierii, respectiv 17.02.2009 și data reintegrării efective în postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata - B, arătând că în mod eronat instanța de fond a reținut că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, în condițiile art.267 alin.1 Codul muncii, deoarece unitatea a procedat la efectuarea cercetării prealabile.
De asemenea se susține că în mod eronat instanța a constatat că aceiași decizie ar fi lovită de nulitate absolută și sub aspectul formei, deoarece s-a trecut că instanța competentă de soluționare a contestației este Tribunalul Brașov în loc de Tribunalul Covasna.
Se critică hotărârea și pentru că instanța nu a avut în vedere motivarea intimatei cu privire la desfacerea contractului de muncă al contestatorului, aceasta reținând doar declarațiile martorilor audiați.
Recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod proc.civ.
Recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la examinarea problemelor de fond ale litigiului, instanța este obligată să verifice întrunirea condițiilor de formă ale actului juridic în discuție. Legiuitorul prevede atât criteriile ce trebuie avute în vedere de angajator pentru a stabili sancțiunea disciplinară în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cât și procedura ce trebuie urmată pentru ca sancțiunea aplicată să fie apreciată ca legală.
Astfel, art.267 Codul muncii, prevede - sub sancțiunea nulității absolute, luarea vreunei măsuri disciplinare înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În raport cu prevederile legii, respectiv a art.267 alin.2,3 și 4 din Codul muncii, s-a constatat că decizia de desfacerea contractului de muncă este lovită de nulitate absolută pentru lipsa convocării în scris a contestatorului, acordarea dreptului de a formula apărări, de a propune probe și a aduce motivații cu privire la fapta cuprinsă în decizie și de a cerceta cele susținute în apărare.
Cele mai sus expuse sunt valabile și pentru încălcarea prevederilor art.268 alin.2 lit.f din Codul muncii, cu referire la nerespectarea condiției de formă cerută pentru validitatea deciziei, în sensul indicării instanței competente - sub aspect teritorial -, la care sancțiunea poate fi contestată.
Sub aspectul netemeiniciei, instanța de fond a întreprins o apreciere nuanțată asupra împrejurărilor concrete ale cauzei în corelația lor, conchizând justificat asupra lipsei gravității necesare pentru aplicarea sancțiunii celei mai grave.
Abordând examinarea modului în care s-a comportat contestatorul, esențial în cauză este lipsa de vinovăție a acestuia, respectiv lipsa unor dovezi care să ateste intenția de a sustrage și de a-și însuși cei doi clești, în condițiile în care aceștia se aflau depozitați în dulap și erau necesari pentru desfășurarea activității contestatorului.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.312 Cod proc.civ. recursul va fi respins, menținând sentința atacată ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
Decide
Respinge recursul declarat de recurenta intimată - - B împotriva sentinței civile nr. 609/22.06.2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 21.12.09
Dact. GG - 21.01.10
5 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 168/2010. Curtea de Apel Alba Iulia | Contestație decizie de sancționare. Decizia 3370/2009. Curtea... → |
|---|
