Conflict de muncă. Decizia 1697/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1697
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 977/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată - Automotive SRL T, având ca obiect conflict de muncă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și prin care s-a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2009.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr.977 din 19 martie 2009 Tribunalului Timiș, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei - Automotive Romania SRL ( fostă - SRL ), ca neîntemeiată.
Totodată, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu prin refuzul de a participa la evaluarea planificată de șeful ierarhic superior, absentarea nemotivată de la serviciu în timpul programului de lucru fără acordul superiorului direct, săvârșită în datele de 04.03.2008 și 31.03.2008.
S-a reținut că prezentarea faptelor ce au constituit abateri disciplinare este suficient de clară, fiind indicate și împrejurările în care faptele au fost săvârșite, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterilor disciplinare, comportarea generală în serviciu a celui cercetat, faptul că nu a suferit anterior alte sancțiuni disciplinare, nefiind reținute criticile reclamantului referitoare la nesocotirea de către angajator a prevederilor art. 266 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând schimbarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei nr.4526/2008, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 18.04.2008 până la data reintegrării efective pe funcția deținută anterior, aceea de programator, obligarea la plata daunelor morale în cuantum egal cu dublul drepturilor salariale cuvenite pe perioada 18.04.2008, precum și a cheltuielilor de judecată.
A arătat că instanța de fond a nesocotit toate probele administrate în cauză și însăși unitatea a recunoscut că el s-a prezentat la locul muncă în data de 4.03.2008 la ora 804și a plecat la ora 2101, iar în data de 31.03.2008 s-a prezentat la ora 8,34 și a plecat la 16,45, așa încât motivul desfacerii contractului individual de muncă, respectiv "absența nemotivată de la serviciu în aceste zile" nu poate fi reținut.
De asemenea, nici celălalt motiv invocat de pârâtă, în emiterea deciziei de concediere, respectiv refuzul de a participa la evaluarea planificată în data de 14.03.2008, orele 11,00, greșit a fost reținut de instanța de fond ca fiind dovedit, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că el a acceptat evaluarea, cu toate că era o procedură neîntâlnită și reprezenta un pretext pentru a i se găsi motive spre a fi concediat.
Pe de altă parte, nu s-au îndeplinit formalitățile legale pentru cercetarea disciplinară, întrucât referatul întocmit diferă esențial în privința abaterilor reținute în sarcina sa și pentru care a fost cercetat iar comisia de disciplină l-a avut în componență pe șeful ierarhic, care a determinat însăși cercetarea sa disciplinară, pretins a fi efectuată în baza Contractului colectiv de muncă, act ce nu există la nivelul unității.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, arătând că motivele invocate în acțiunea promovată în fața Tribunalului Timiș și reluate ad literam în cererea de recurs au fost analizate detaliat prin probele, întâmpinarea și concluziile scrise depuse de unitate în fața primei instanțe, cât și prin răspunsurile la interogatoriul administrat în cauză, iar prin prisma acestora decizia de concediere este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie.
Astfel, reclamantul a refuzat să participe la întâlnirea de evaluare la care a fost invitat și care i-a fost cunoscută încă din data de 22.02.2008, lucru ce rezultă din declarațiile martorilor, e-mailurile și chiar textul cererii introductive a acțiunii promovate de reclamant, iar societatea, în exercitarea prerogativei disciplinare, a apreciat refuzul reclamantului ca fiind grav, cu atât mai mult cu cât a rezultat intenția clară de a sfida societatea, reprezentanții și procedurile sale, de a sfida disciplina în muncă și pe cei cu care lucrează în mod direct.
Cu privire la absentarea nemotivată de la locul de muncă în datele de 4 și 31 martie 2008, s-a reținut sesizarea întocmită de domnul, potrivit căreia la data de 4.03.3008, reclamantul a lipsit nemotivat mai multe ore, el fiind prezent la serviciu doar 2, 3 ore, la fel în data de 31.03.2008, fiind prezent la serviciu decât numai începând cu ora 1300, și chiar și perioada pe care reclamantul și-o petrecea la birou fiind deseori fragmentată și nerespectând programul de lucru, fiind atenționat în mai multe rânduri de șefii ierarhici.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, a arătat că sentința recurată cuprinde o motivare temeinică, prezentând pe larg aspectele reținute și pe care tribunalul și-a întemeiat hotărârea.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, din conținutul deciziei nr.4256 din 18.04.2008, contestată de către reclamantul recurent, rezultă că i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, conform art. 61 din Codul Muncii, reținându-se refuzul de a participa la evaluarea planificată de către șeful ierarhic, în data de 14.03.2008 ora 1100, realizat prin trimiterea unui e-mail de refuzare a participării, și ulterior prin neparticiparea la întâlnirea programată, precum și absentarea nemotivată de la serviciu în timpul programului de lucru, fără acordul superiorului direct, săvârșită în datele de 4.03.2008 și 31.03.2008, fiind încălcate astfel prevederile art.55, art.4, art.5, art.36 și art.56 din Regulamentul de ordine interioară al - Automotive Romania SRL ( fostă - SRL ),
Deși martorul a arătat că reclamantul obișnuia să facă pauze de aproximativ o oră, două, deși pauza de masă era de 45 de minute, iar în rest se recomanda o pauză de 10 minute la fiecare oră lucrată pe calculator, ceilalți martori audiați în cauză nu au putut preciza dacă în zilele respective reclamantul a absentat de la serviciu.
Ori, la data de 04.03.2008 și 31.03.2008, reclamantul a fost prezent la serviciu, aspect ce rezultă din programul electronic de acces în societate, nefiind dovedită de către pârâtă lipsa nejustificată de la locul de muncă în aceste zile.
Din referatul întocmit în vederea cercetării disciplinare, rezultă o anumită stare de fapt, pe când în decizie se invocă o altă stare de fapt, menită a justifica măsura luată.
Din considerentele sentinței, rezultă că instanța de fond a reținut că urmare a absentării nemotivate de la serviciu în timpul programului de lucru, fără acordul superiorului direct, săvârșită în datele respective, precum și a refuzului de a participa la evaluarea planificată de șeful ierarhic superior, reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, fiind vorba despre neîndeplinirea corespunzătoare a obligației principale de a presta munca la care s-a obligat față de pârâtă pentru a obține plata drepturilor salariale, însă, din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că prin faptele reținute în decizie, prin atitudinea sa, reclamantul ar fi produs vreun prejudiciu pârâtei, iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.77 Codul Muncii, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept, decât cele precizate în decizie.
Referitor la cel de-al doilea motiv reținut în decizia contestată, constând în "refuzul participării la întâlnirea programată cu șefii săi ierarhici în vederea evaluării sale, acesta neprezentându-se la ora fixată, ora 11, acceptarea prin e-mail a participării la întâlnire după ora 11 fiind tardivă", din probele administrate în cauză, martori și proba cu înscrisuri, rezultă că o astfel de întâlnire nu era obligatorie și nu era un fapt obișnuit, nici o persoană din cadrul societății pârâte ce deținea funcție similară pregătirii și vechimii reclamantului nefiind supusă unei astfel de evaluări. De altfel, reclamantul nu a refuzat să participe la evaluare, ci a reliefat conflictul său cu domnul, apreciind că evaluarea făcută de acesta nu poate fi decât subiectivă în privința sa și solicitând ca evaluarea să fie făcută de o altă persoană, cerere care nu i-a fost admisă.
Față de reclamant s-a luat măsura concedierii reținându-se cazul prevăzut la art. 61 lit.a) din Codul Muncii, și anume faptul că a săvârșit o abatere gravă de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin regulamentul intern. Codul Muncii nu definește și nu enumeră abaterile grave, dar ele pot fi stabilite prin contractele colective de muncă sau regulamentele interne, o atare calificare fiind făcută de la caz la caz de angajator. Practica judiciară a conchis că intră în această categorie abaterile grave săvârșite cu vinovăție care tulbură profund activitatea angajatorului și fac imposibilă continuarea relațiilor de muncă, gravitatea abaterii trebuind a fi apreciată în urma analizării detaliate a tuturor elementelor sale, a împrejurărilor de fapt în care a fost comisă, a consecințelor ei precum și a circumstanțelor personale ale autorului ei (gradul de vinovăție, comportarea generală la serviciu, eventualele sancțiuni suferite anterior).
Curtea constată că faptele reținute în sarcina reclamantului, nu sunt în măsură a duce la luarea celei mai drastice sancțiuni pe care angajatorul a dispus-o, respectiv desfacerea contractului individual de muncă, fiind evident că numai fapta săvârșită cu vinovăție - și aceasta de o anumită gravitate - justifică desfacerea contractului, așa cum subliniază constant instanțele judecătorești.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului, și văzând și dispozițiile art. 78 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, în conformitate cu care în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar pe de altă parte, la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, văzând și faptul că atare cereri au fost formulate de către reclamant, se va admite acțiunea acestuia, anulându-se dispoziția contestată, dispunând reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii acesteia, cu plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu data concedierii până la reintegrare.
Întrucât nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu moral ca urmare a sancțiunii luate, se va respinge cererea privind acordarea daunelor morale solicitate de reclamant, considerându-se că soluționarea favorabilă a petitelor accesorii capătului de cerere principal, sunt în măsură să acopere prejudiciul moral încercat de reclamant.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta - Automotive SRL T va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată, din ambele instanțe, în limita dovezilor existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 977/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - Automotive SRL
Modifică în tot hotărârea recurată.
Admite în parte acțiunea reclamantului.
Anulează decizia nr. 4256/18.04.2008 emisă de unitatea pârâtă.
Repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere și obligă unitatea angajatoare la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Respinge cererea de obligare a unității pârâte la plata daunelor morale.
Obligă pârâta - Automotive SRL T să plătească reclamantului suma de 1.999,2 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /7.12.2009
Tehnored.: L/ 2 ex./7.12.2009
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1287/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5109/2009. Curtea... → |
|---|
