Contestație decizie de concediere. Decizia 5109/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 3606/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5109/
Ședința publică de la 13 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei recursurilor formulate de recurenta ASOCIAȚIA DE proprietari - Y2 și recurentul, împotriva sentinței civile nr.1512/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, având ca obiect - contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.07.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 16.08.2007 pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul a chemat în judecată pe pârata Asociația de Proprietari - solicitând a se dispune anularea deciziei de concediere nr. 001 din data de 16.07.2007, emisă de pârâtă, anularea deciziei de concediere nr. 80/16.07.2007, repunerea părților în situația anterioară emiterii celor două decizii de concediere, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, respectiv 835 lei brut/lună pentru perioada 16.07.2007 până la reintegrarea efectivă, obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale pe lunile martie și aprilie 2005.
Prin sentința civilă nr.1512/23.02.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis in parte acțiunea formulată de contestatorul, in contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari - cu sediul in B; a obligat parata la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2005; a respins celelalte cereri, ca neîntemeiate; a obligat reclamantul la 5800 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat al Asociației de Proprietari - în funcția de casier plătitor, potrivit contractului individual de muncă înregistrat Ia B sub nr. 612/21.03.2005. A mai fost concediat o dată de către pârâta în 2005, însă prin sentința civilă nr.2492/22.05.2006 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII-a s-a dispus anularea măsurii concedierii și repunerea părților în situația anterioară.
La data de 25.09.2006 pârâta i-a comunicat faptul că va pune în aplicare hotărârea instanței când aceasta va rămâne definitivă și irevocabilă. Apoi, prin notificarea nr. 75/15.06.2007 i s-a precizat că pârâta a luat cunoștință că hotărârea judecătorească susmenționată a rămas irevocabilă și că înțelege să respecte întocmai decizia instanței de judecată. Pe cale de consecință, urma să fie reintegrat pe funcția deținută anterior.
Cu toate acestea, la doar trei săptămâni mai târziu, adică pe data de 16.07.2007, pârâta a emis cele două decizii de concediere susmenționate. Deși au formă și conținut diferit, ambele decizii au primit același număr de înregistrare în registrul de corespondență al pârâtei. Doar una dintre aceste decizii a fost înregistrată la inspectoratul teritorial d e muncă, la două săptămâni după emitere, deci mult peste termenul legal. Potrivit celor două decizii, concedierea sa s-a făcut în baza art. 65 alin.(l) din Codul Muncii, pe motiv că locul de muncă a fost desființat începând cu 01.12.2005, iar prin preavizul înregistrat la nr.81/16.07.2007 i s-a adus la cunoștință că începând cu 01.12.2005 compartimentul unde era încadrat își restrânge activitatea.
Cererea de chemare în judecată a fost întregită la data de 14.11.2007, reclamantul solicitând și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 5.000 RON, pentru acuzarea sa repetată în public, inclusiv prin plângeri depuse la organele de poliție și procuratură, pentru multiple pretinse infracțiuni, toate acestea făcute cu evidentă rea credință, fără nici o probă reală și care au adus o importantă atingere imaginii sale.
Analizând materialul probator administrat, instanța de fond a reținut că între părți au existat raporturi de muncă începând cu data de 1.03.2005, în baza contractului individual de muncă înregistrat la B sub nr. 612/21.03.2005, reclamantul desfășurându-și activitatea în calitate de casier - plătitor.
Prin decizia nr.80/16.07.2007 intimata a hotărât încetarea raporturilor de muncă în baza art.65 din Codul Muncii, începând cu data de 13.08.2007, pe motiv că s-a desființat postul de casier - plătitor, ca urmare a reorganizării activității angajatorului. Din înscrisurile depuse la filele 3 și 4 din dosar rezultă că pârâta a emis două decizii, care poartă același număr și dată de înregistrare, cu conținut diferit, însă nu în ceea ce privește măsura concedierii, a datei acesteia, a temeiului legal și a motivului ce a determinat concedierea, și anume reorganizarea activității angajatorului, care sunt identice, astfel că instanța a analizat exemplarul care a fost înregistrat la ITM
Reclamantul a invocat nulitatea deciziei de concediere, motivând că desființarea postului nu este efectivă și că nu are o cauză reală și serioasă.
Articolul 65 din Codul Muncii instituie posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului în cazul în care se desființează locul de muncă ocupat de salariat. Condiția de legalitate impusă de alin.2 al articolului menționat este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Intimata, care are sarcina probei potrivit art. 287 din Codul Muncii, a depus la dosar înscrisuri prin care a probat faptul că măsura concedierii este legală, în condițiile art.65 alin.2 Codul Muncii, și anume din care rezulta că desființarea locului de muncă a fost efectivă, respectiv că postul nu se mai regăsește în structura acesteia, că are o cauză reală și că este serioasă, respectiv că este impusă de necesități de ordin economic și că nu disimulează realitatea.
Astfel, măsura concedierii a fost consecința desființării postului contestatorului, ca urmare a externalizării serviciilor de administrare începând cu data de 1.12.2005. Intimata a încheiat contractul de administrare nr.709/24.11.2005 cu - SA, terțul prestator de servicii preluând atribuțiile de colectare a cotelor de întreținere care aparținuseră reclamantului, precum și alte atribuții ce țin de administrare, pe care nu le deținuse reclamantul, și anume repartizarea cheltuielilor pe fiecare proprietate, asigurarea consultanței juridice, etc. Acest contract a fost prelungit succesiv până la data de 1.06.2008, prin acte adiționale.
Rezultă că postul ocupat de reclamant a fost desființat efectiv, fiind suprimat din structura angajatorului, desființarea postului de casier fiind efectivă, că măsura se întemeiază pe cauze serioase și reale, respectiv că nu disimulează realitatea, desființarea postului ocupat de contestator fiind impusă de necesitatea reorganizării activității. Menținerea postului de casier, cu atribuții numai de încasare a sumelor de bani, impunea angajarea unei a doua persoane, cu atribuții care să asigure desfășurarea activității financiar - contabile a asociației, ceea ce determina producerea unui prejudiciu material în patrimoniul angajatoarei, prejudiciu care a fost înlăturat prin încheierea contractului de prestări servicii cu un terț care a preluat toate atribuțiile de administrare, cu costuri mai mici pentru asociație.
Împrejurarea invocată de contestator, precum că locul său de muncă există și că este ocupat de o altă persoană nu a fost confirmată prin probele administrate, singurul înscris din care rezultă că postul de casier al asociației a fost deținut de o altă persoană fiind contractul individual de muncă înregistrat la ITM B cu nr.2935/17.10.2005. Acest contract a avut valabilitate în perioada octombrie - decembrie 2005, anterior concedierii contestatorului, astfel că nu are nici o relevanță asupra situației dedusă judecății.
Astfel, reținând că măsura concedierii este dispusă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, instanța a respins contestația.
Cererea privind reintegrarea în funcția deținută anterior, privind obligarea societății la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, reactualizate și a altor drepturi are caracter accesoriu față de cererea de anulare a deciziei de concediere, întrucât depinde de soluția pronunțată asupra acesteia din urmă, motiv pentru care va avea aceeași soartă.
Cererea în pretenții cu titlu de drepturi salariale este întemeiată în parte, in opinia primei instante. Inscrisul depus în copie la fila 49 din dosar, constând în statul de plată aferent lunii martie 2005, care poartă semnătura reclamantului, face dovada încasării de către acesta a salariului pentru munca prestată în această lună, potrivit art.163 alin. 1 din Codul Muncii. Cum pârâta nu a probat că a executat de bună voie obligația de plată a salariului aferent lunii aprilie 2005, în temeiul art.161 raportat la art.39 alin.l lit.a și art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, s-a dispune obligarea acesteia la plata drepturilor bănești menționate.
Pretențiile cu titlu de daune morale au fost apreciate ca neîntemeiate. Reclamantul a motivat că prejudiciul moral i-a fost produs ca urmare a actelor și faptelor de șicanare și de hărțuire săvârșite de fostul președinte al asociației de proprietari, iar nu prin acte ale pârâtei, care să aibă legătură cu drepturile și obligațiile ce derivă din contractul individual de muncă încheiat între părți, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.269 din Codul Muncii, care reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului.
Retinand culpa procesuală a ambelor parti, în baza art.274 și următoarele cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat de prima instanta la plata unei părți din cheltuielile de judecată suportate de către pârâtă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, cuantumul total al acestora fiind de 5900 lei, din care 5200 lei reprezintă onorariu avocat și 700 lei onorariu expert, conform chitanțelor depuse la dosar.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat ambele părți.
Recurenta- intimată Asociația de Proprietari - a criticat sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Așa cum rezultă din procesul-verbal din 29.08.2007 al ședinței Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari -, reclamantul urma să primească suma de 1440 lei ce reprezenta valoarea salariului net (480 lei pe lună) pentru lunile aprilie 2005 (în întregime), mai 2005 și iunie 2005. Restul sumei datorate urma să fie trecută în listele lunare de plată și urma să fie transferată creditorului în baza unui acord de eșalonare a plăților semnat de acesta.
Astfel, în data de 05.09.2007 asociația a consemnat pe numele lui, la CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI - suma de 1440 lei de consemnare nr. -/1 din 05.09.2007, purtând semnătura de primire a reclamantului - anexată în copie).
S-a procedat în acest mod întrucât președinta asociației la acel moment, doamna, a fost cercetată penal în urma plângerii penale a reclamantului, pentru neplata drepturilor salariale în baza art. 277, 278 și 279 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, iar ceilalți reprezentanți legali ai asociației puteau fi și ei acuzați de nerespectarea unei hotărâri judecătorești definitive.
Astfel, în mod incorect instanța a dispus obligarea asociatiei la plata drepturilor salariale pentru luna aprilie 2005 către reclamantul, deoarece aceste drepturi salariale au fost achitate încă din data de 05.09.2007 în conformitate cu recipisa de consemnare la. nr.-/1 din 05.09.2007, purtând semnătura reclamantului.
Prin recursul său, recurentul-contestator, critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie.
- Excepția nulității deciziilor de concediere
În susținerea acestei excepții învedereaza instanței că deciziile de concediere emise la data de 16.07.2007, sunt semnate de către d-na, în calitate de președinte al Asociației intimate. Conf. Statutului Asoc. de Proprietari B1.Y2 art.43, reprezentantul acesteia, care semnează și stampilează contractele de muncă și deciziile de concediere este președintele asociației.
Pe toată durata mandatului său d-na a ocupat ilegal funcția de președinte a Asociației de Proprietari - și, pe cale de consecință, toate actele semnate de dumneaei în această calitate, printre care și cele două decizii de concediere, sunt lovite de nulitate. Precizeaza că a invocat această excepție și în fața primei instanțe (încheiere de ședință), dar aceasta nu a dat termen intimatei pentru a face dovada contrară și nici nu s-a pronunțat asupra excepției invocate.
nu este o societate comercială, ci o asociație de proprietari, care își desfășoară activitatea nu după legea societăților comerciale, ci după Statutul propriu și alte reglementări specifice asociațiilor de proprietari, cu rol de cadru general (în principal nr.HG400/2003 în vigoare la data concedierii).
Motivarea instanței de fond, care a analizat decizia de concediere prin prisma condițiilor de legalitate impuse de art.65 alin(2) Codul Muncii, reține că intimata, care are sarcina probei, a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că desființarea locului de muncă a fost efectivă, respectiv postul nu se mai regăsește în structura acesteia, că are o cauză reală și că este serioasă-respectiv că este impusă de necesități de ordin economic și că nu disimulează realitatea. Sentința recurată menționează că măsura concedierii a fost consecința externalizării serviciilor de administrare începând cu data de 01.12.2005, că postul ocupat de reclamant a fost desființat efectiv, fiind suprimat din structura angajatorului, iar măsura a fost impusă de necesitatea reorganizării activității acestuia.
Singura probă reținută de prima instanță în sprijinul acestei motivări este contractul încheiat de intimata cu și prelungit succesiv (filele 36-40). Or, simpla semnare a unui contract, prin ea însăși nu dovedește nici existența unor dificultăți economice, nici reorganizarea activității intimatei. Mai mult, acest contract a fost semnat ilegal, cu încălcarea flagrantă prevederilor statutare și în mod cert a condus la creșterea costurilor pentru asociatie, si nu la scăderea lor, contrar celor menționate de instanța de fond, care a preluat din întâmpinare cele afirmate de către intimata, dar nesusținute cu probe.
Motivarea sentinței recurate consemnează că intimata a depus la dosar înscrisuri din care rezulta că desființarea locului de muncă a fost efectivă, respectiv că postul nu se mai regăsește în structura acesteia, fără a se preciza care sunt acele înscrisuri.
Deși desființarea efectivă a locului de muncă constituie o condiție obligatorie de legalitate conf. art.65 Codul Muncii, intimata nu face niciun fel de referire în întâmpinare la acest aspect, care este complet trecut sub tăcere. De altfel intimata a adus la cunoștință recurentului pretinsa desfiintare a postului abia după 1 an și 8 luni de la data când susține că s-ar fi produs. căreia îi revine sarcina probei, nu a depus organigrama și statul de funcțiuni, și nici dovada că prin încheierea contractului cu costurile pentru asociație s-au redus, deși acestea au fost cerute încă din 2007.
Referitor la atribuțiile postului deținut de contestator, angajatoarea afirmă în întâmpinare că acesta efectua doar plăți în numele asociației, în timp ce instanța de fond retine că acesta avea "atribuții numai de încasare a sumelor de bani". In timp ce intimata minimaliza atribuțiile recurentului, tot ea a "umflat", în întâmpinare, atribuțiile firmei prestatoare, cu activități precum pază, aprovizionare, care nu se regăsesc în obiectul contractului de la fila 36. Trebuie subliniat că atribuțiile postului se dovedesc cu fișa postului, așa cum este stipulat și în contractul de muncă la litera nu a depus însă fișa postului reclamantului, semnata de ambele părți, făcând simple speculații nesusținute de dovezi,
Exista declarațiile angajatoarei care afirmă direct și fără echivoc:
-La data de 04.04.2005 încetează "activitatea de contabil-casier (remunerat)cu atribuții neoficiale de administrator (neremunerat) - filele 163, 212;
-", administrator-contabil-casier în perioada noiembrie 2004-martie 2005"-filele 164, 213
-"d-nul nu a avut niciodată în cadrul asociației decât ocupația de contabil cu atribuții de administrator (neremunerat)" - filele 191,241;
-"funcția deținută de contestator în cadrul asociației era de casier-contabil cu atribuții de administrator"
Sustine recurentul reclamant ca, in condițiile în care îndeplinea toate 3 funcțiile, dintre care una neremunerată (neremunerat lucrase și în 2004), este evident că angajatoarea făcea în realitate o importantă economie financiară, contrar celor afirmate de intimata și preluate de instanța de fond, precum că prin menținerea contractului recurentului se producea un prejudiciu material în patrimoniul angajatoarei.
Motivul real al angajării firmei este consemnat chiar în procesul-verbal al ședinței din 23.11.2005, la filele 175, 224 chiar, de vicepreședintele, care arată că "s-a ajuns la situația de a apela la serviciile firmei, deoarece si singurul angajat al blocului a depus demisia - deci nu am avut cu cine să desfăsurăm activitatea".
Recurentul reclamant invedereaza ca prin capătul 5 de cerere a solicitat plata diferențelor salariale aferente lunii martie 2005, și nu plata întregului salariu aferent acestei luni. A fost de bună credință, a recunoscut în scris atât la 56 cât și în concluziile scrise(309) primirea sumei nete înscrise în statul de plată, și nu a solicitat încă o dată achitarea acesteia, ci a precizat clar că tot ce doreste este plata de către angajatoare doar a unei diferențe care rezultă din luarea în calcul a deducerii personale la care are dreptul conform art.56 Legea 571/2003 (Codul fiscal) și de care nu s-a ținut cont la întocmirea inițială a statului de plată, fiind necesară refacerea acestuia.
Solicită de asemenea reducerea și chiar anularea cheltuielilor de judecată la care a fost obligat in cazul admiterii recursului. Instanța de fond a validat in corpore sumele solicitate de intimata, din valoarea totală de 5900 lei obligându-l pe recurent să suporte 5800 lei, dar fără a analiza justețea acestora în conformitate cu art.274 pr.civ.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Recursul declarat de Asociatia de proprietari - 2 este fondat, urmand a fi admis, intrucat prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ.
Astfel, prima instanta nu a retinut incidenta autoritatii de lucru judecat pentru o parte din pretentiile salariale aferente lunii aprilie 2005, obligand parata la plata catre reclamant a drepturilor salariale pentru intreaga perioada, si anume 01.04.2005-30.04.2005.
Prin sentinta civila nr. 2492/22.05.2006 pronuntata de Tribunalul B s-a dispus admiterea contestatiei formulate de impotriva unei alte decizii de concediere si obligarea Asociatiei de proprietari - 2 la plata sumelor reprezentand despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate pentru perioada 04.04.2005-30.06.2005 si pentru perioada 01.07.2005 pana la reintegrarea efectiva.
Dupa cum se poate observa, pentru pretentiile aferente perioadei 04.04.2005-30.04.2005 exista tripla identitate de obiect, cauza si parti, prevazuta de art. 1201 civ, care conduce la existenta autoritatii de lucru judecat. In consecinta, sentinta recurata va fi modificata sub acest aspect, in sensul ca se vor respinge pretențiile aferente perioadei 4.04.2005-30.04.2005, pentru autoritate de lucru judecat.
Nu intereseaza in retinerea autoritatii de lucru judecat faptul ca in recurs recunoaste ca a primit sumele de bani aferente perioadei 04.04.2005-30.04.2005, cat timp in cererea introductiva de instanta acesta solicita plata drepturilor pe intreaga luna aprilie 2005, fara nicio circumstantiere, iar intrunirea celor trei conditii se apreciaza prin raportarea dispozitiilor unei sentinte la petitele inscrise in cea de-a doua actiune.
Totodata, Curtea nu va retine sustinerea recurentei parate, in sensul ca a achitat integral drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru luna aprilie 2005, intrucat din inscrisurile depuse la dosar (recipisa de consemnare eliberata de CEC, fila 9 recurs) rezulta ca au fost achitate numai drepturile conform sentintei civile nr. 2492/22.05.2006. Or, asa cum s-a mentionat mai sus, prin aceasta sentinta reclamantului i s-au acordat numai drepturile salariale aferente perioadei 04.04.2005-30.04.2005, ramanand neacoperite si neplatite trei zile din luna aprilie 2005, respectiv intervalul 01.04.2005-03.04.2005, pentru care recurenta nu a prezentat dovezi ca ar fi efectuat plata.
In ceea ce priveste recursul reclamantului, acesta este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Nulitatea deciziei de concediere, ca urmare a semnarii acesteia de catre doamna, care ar ocupa in mod ilegal functia de presedinte al asociatiei, nu poate fi retinuta de Asa cum rezulta din cuprinsul deciziei, aceasta a fost luata pe baza hotararii adunarii generale a proprietarilor, intrunita la data de 15.07.2007, ceea ce inseamna ca exprima vointa majoritatii membrilor care compun asociatia, si nu vointa presedintelui acesteia.
Mai mult decat atat, pretinsa nelegalitate a modului in care dna ar fi ocupat functia de presedinte trebuia constatata prin hotarare judecatoreasca, pronuntata intr-o cerere care sa aiba exact acest obiect, adica anularea hotararii adunarii generale a asociatiei de proprietari, prin care s-a hotarat alegerea acesteia in functia de presedinte.O astfel de actiune trebuia pomovata in interiorul unui termen prevazut de legislatia care reglementeaza organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari. Cata vreme nu s-a prezentat o hotarare judecatoreasca prin care se constate aspectele semnalate de recurentul reclamant, alegerea acesteia in functia de presedinte se prezuma ca a fost realizata cu respectarea dispozitiilor legale si statutare si, prin urmare, si actele subsecvente, cum este si decizia de concediere semnata de presedintele asociatiei, indeplinesc conditia de legalitate referitoare la semnatarul lor.
Sustinerile recurentului reclamant referitoare la activitatea asociatiei de proprietari, care se desfasoara dupa propriul statut, si nu dupa legea societatilor comerciale, nu au nicio relevanta in cauza. Prima instanta nu a retinut astfel de aspecte, ci a apreciat ca desfiintarea postului reclamantului a fost determinata de necesitati de ordin economic. Imprejurarea ca o asociatie de proprietari nu are drept scop obtinerea de profit, asa cum se intampla in cazul societatilor comerciale, nu inseamna ca aceasta nu poate fi interesata de reducerea costurilor, stiut fiind faptul ca cheltuielile cu salariile angajatilor asociatiei se reflecta in mod direct in costul cotelor de intretinere suportate de locatari. Or, tocmau acest aspect a fost invederat de instanta de fond, ca prin externalizarea serviciilor, inclusiv a celor de casierie, indeplinite de recurentul reclamant, s-au redus cheltuielile asociatiei.
Mai sustine recurentul ca nu s-a facut dovada in cauza ca, prin incheierea contractului cu - SA, asociatia ar fi realizat o reducere a costurilor. O astfel de dovada nu era necesar a fi facuta in detaliu, pana la ultimul calcul, ci este suficienta o apreciere globala, pe baza elementelor spetei. Astfel, salariul brut al reclamantului era de 835 lei/luna la nivelul lunii iulie 2007, la care se adauga toate celelalte contributii aferente acestui salariu, pe care le suporta exclusiv angajatorul si care se ridica la inca aproape 30% din aceasta suma. Pentru acest salariu, reclamantul indeplinea numai functia de casier, acesta fiind postul pe care era incadrat, conform contractului individual de munca. Or, - SA a preluat pentru suma de 3.300 lei lunar toate atributiile privind organizarea si desfasurarea activitatii de administrare, contabilitate, casierie, consultanta juridica si curatenie pe partile comune, asa cum rezulta din cuprinsul contractului nr. 709/24.11.2005, de la file 36 din dosarul de fond.
Cat despre atributiile concrete ale recurentului reclamant, care sustine ca era contabil, casier si administrator, si nu doar casier, asa cum apare in contractul de munca, acestea nu au fost dovedite, desi obligatia de depunere a fisei postului revine nu doar angajatorului, ci si salariatului, care trebuie sa fie diligent in a obtine pentru sine un exemplar de pe aceasta fisa. In speta, intrucat niciuna dintre parti nu a infatisat aceasta fisa a postului, urmeaza a fi avute in vedere mentiunile din contractul de munca, potrivit caruia recurent
ul reclamant a fost angajat numai pe functia de casier, iar din celelalte inscrisuri depuse la dosar nu rezulta o alta situatie.
Mai invoca recurentul reclamant nelegalitatea incheierii contractului intre asociatie si - SA, pe motiv ca acesta ar fi fost incheiat in baza hotararii adunarii generale a asociatiei din data de 28.08.2005, care la randul ei ar fi fost anulata, pentru nelegalitate. Nici acest motiv de recurs nu poate fi retinut, intrucat contractul respectiv produce toate efectele intre partile care l-au incheiat, conform art. 969 civ. iar pretinsa cauza de nulitate relativa poate fi invocata numai de partile semnatare, conform regimului juridic al nulitatii.
Cheltuielile de judecata la plata carora a fost obligat prin sentinta reflecta culpa procesuala a reclamantului, care a declansat litigiul si ale carui pretentii s-au dovedit a fi, intr-o proportie foarte mare, nefondate. Prima instanta a facut aplicarea prevederilor art. 274 proc.civ. stabilind in mod corect obligatia reclamantului de suportare a cheltuielilor de judecata efectuate de partea adversa.
de aceste considerente de fapt si de drept, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată - ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - Y2 împotriva sentinței civile nr.1512/23.02.209 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge pretențiile aferente perioadei 4.04.2005-30.04.2005, pentru autoritate de lucru judecat.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
27.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
| ← Conflict de muncă. Decizia 1697/2009. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 293/2009. Curtea de... → |
|---|
