Conflict de muncă. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 188
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta intimată și de intimata recurentă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1385 din 24 09 2008 Tribunalului Iași având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06 03 2009 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, la solicitarea recurentei intimate de amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi.
În termenul de pronunțare recurenta intimată a depus la dosar, prin registratura instanței note de concluzii scrise.
Deliberând:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1501./99/01.04.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Etern pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să îi elibereze adeverința denumită generic - Anexa 14 - conform normelor metodologice de aplicare a Legii 76/2002 cât și obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei daune morale. Totodată reclamanta a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a susținut că raporturile sale de muncă cu pârâta au încetat în temeiul art. 65 din Codul muncii, iar fără această adeverință prin care se confirmă că unitatea a virat către fondul de stat contribuția de 1 % pentru fondul de șomaj, nu are posibilitatea de a-și întocmi dosarul de șomaj, iar alte venituri în afara salariului nu are.
A arătat reclamanta că a solicitat să-i fie eliberată această adeverință, însă unitatea a refuzat.
În dovedire a depus înscrisuri prin care face dovada corespondenței adresată unității în vederea eliberării adeverinței și a solicitat interogatoriul pârâtei.
Pârâta Etern prin reprezentant legal a învederat că nu este de acord cu acțiunea reclamantei și a solicitat în contradovadă proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
Mai mult decât atât la termenul din 24 septembrie 2008 reprezentantul pârâtei a învederat instanței că anexa ce îi era necesară reclamantei este anexa 26, iar anexa 14 potrivit HG74/2000 - Normele Metodologice de aplicare a Legii 76 privind ajutorul de șomaj este un cu totul alt document decât cel la care reclamanta face referire în acțiune. La același termen reclamanta a precizat că anexa ce ar fi trebuit să-i fie eliberată este anexa 1.4 și nicidecum anexa 14.
Pârâta a depus la dosar anexa nr. 26 eliberată pe numele reclamantei.
Prin sentința civilă nr.1385 din 24.09.2008 Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta "Etern". Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că reclamanta a solicitat-o să-i fie eliberată anexa 14 și nu anexa 1.4. astfel cum aceasta a precizat la termenul din 24 septembrie 2008. Prin anexa nr. 26 - adeverință eliberată pe numele reclamantei, unitatea face această dovadă, a virării contribuției către fondul de stat.
Pe de altă parte verificând conținutul formularului anexei 26 cu cel al anexei 1.4. instanța reține că este același, doar că la primul formular așezarea în pagină este pe verticală, iar la al II-lea formular așezarea în pagină este pe orizontală.
Prin urmare în condițiile în care reclamantei i-a fost eliberată adeverința necesară - anexa 26 cu nr. de înregistrare 551 din 17.05.2007 instanța reține că cererea reclamantei nu mai este fondată.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor morale instanța apreciază că este neîntemeiată în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului, a atingerii adusă onoarei și demnității sale.
Referitor la cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța a respins-o motivat de faptul că, deși pe adeverință se menționează ca dată a întocmirii adeverinței 17.05.2007, nu a făcut dovada că această adeverință i-a fost comunicată reclamantei înainte de data de 24 septembrie 2008 când a fost depusă la dosar în fața instanței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta "Etern"
1. În motivarea recursului său,reclamantaarată că a solicitat eliberarea de către pârâtă a adeverinței ce i-a fost solicitată de către I pentru soluționarea dosarului său de șomaj, prin adresă, aceasta făcând trimitere la anexa 14 din normele metodologice de aplicare a Legii 76/2002, aprobate prin HG174/2002.
Mai arată reclamanta că pârâta a refuzat eliberarea adeverinței dat fiind conflictul existent între aceștia, ca urmare a desfacerii contractului de muncă, aspecte litigioase soluționate în cadrul dosarului nr-. Mai arată reclamanta că unitatea a întocmit anexa 26 după încetarea raporturilor sale de muncă, fiind înregistrată sub nr.551/17.05.2007, dar că nu există nici o dovadă că i-a comunica-o înainte de termenul din data de 24.09.2008, astfel după cum reține și instanța prin hotărâre.
În fine, arată că, prin refuzul de a-i elibera adeverința a fost lipsită de dreptul de a încasa ajutorul de șomaj, ceea ce a făcut ca să fie lipsită de orice mijloace materiale și financiare, fiind singurul întreținător de familie.
2. În motivarea recursului săupârâta "Etern". susține că sentința este nelegală doar sub aspectul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pârâta motivează că nu au nici o culpă în procesul de față. Poziția reclamantei față de eliberarea anexei 14 fost fermă. Aceasta a refuzat primirea anexei 26, situație în care nu poate fi responsabilă pentru necunoașterea legii de către reclamantă.
Pârâta susține că a fost chemată astfel în judecată pentru a elibera un document pe care nici un angajator nu îl poate elibera, reclamanta nejustificând nici un interes în cererea de a obține convenția ce face obiectul anexei nr.14.la.HG174/2002.
Invocă pârâta dispozițiile art.274 pr.civ. și arată că a dovedit efectuarea cheltuielilor de judecată.
Intimata-recurentă "Etern" formulează întâmpinare la recursul declarat de, prin care solicită respingerea ca nefondat. Susține că recurentei, așa cum corect a reținut și instanța de fond, îi este necesară adeverința de cotizare a societății la fondul de șomaj, care face obiectul anexei 26 la normele metodologice. Această adeverință, conform anexei 26, fost completată și înmânată reclamantei chiar la data încheierii raporturilor de muncă, însă a refuzat să o primească, afirmând că nu este documentul care îi este necesar. Răspunsul la interogatoriu luat reclamantei, în sensul dacă este de acord să primească anexa 26 în loc de anexa 14, fost negativ. A depus, totodată, adeverința conform anexei 26, înregistrată în registrul de intrări/ieșiri al societății cu data de 17.05.2007, ceea ce conferă dată certă înscrisului și face dovada bunei lor credințe.
Recurenta-intimată formulează întâmpinare la recursul declarat de pârâta "Etern", solicitând respingerea acestuia. Arată că a chemat în judecată pârâta pentru refuzul de a-i elibera adeverința necesară întocmirii dosarului de șomaj, adeverință care confirmă faptul că angajatorul a reținut lunar din drepturile salariale și a virat către fondul de șomaj contribuția de 1%. Refuzul eliberării a avut ca temei litigiul purtat ca urmare a ca urmare a desfacerii contractului de muncă.
Recurenta reclamantă arată că a depus la dosar adeverința denumită generic anexa 26, ce nu corespunde cu normele metodologice de aplicarea a Legii 76/2002 în baza căreia I întocmește dosarele pentru indemnizațiile de șomaj. Această anexă se referă la contribuția de 2,6% pe care angajatorul este obligat să o depună lunar pentru fondul de șomaj și nu la cea de 1% reținută lunar din drepturile salariale.
În plus, adeverința denumită anexa 26 nu i-a fost comunicată nici personal nici prin corespondență recurentei reclamante până la ultimul termen de judecată din cadrul acestui dosar, deși raporturile de muncă au încetata din data de 04.04.2007. Că această adeverință este un fals, și a formulat plângere penală ce a format obiectul dosarului nr.5782/P/2007.
Prin întâmpinare, recurenta reclamantă desfășoară modificările aduse în timp normelor metodologice de aplicare a Legii 76/2002.
Recurenta reclamantă formulează și răspuns la întâmpinare prin care susține că nu este justificată cerea societății de plată a cheltuielilor de judecată. În plus, instanța trebuie să aprecieze asupra cuantumului onorariului în raport de valoarea pricinii și munca depusă pentru pregătirea apărării în cauză, conform art.274(3) pr.civ.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările formulate și dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.482 din 03.04.2007 emisă de "Etern" contractul individual de muncă l reclamantei a încetat, în temeiul dispozițiilor ar.65 din Codul muncii. Aceasta a înțeles să uzeze de dispozițiile art.67 din Codul muncii, astfel încât s-a adresat I, unde a înregistrat cererea sa de acordare a indemnizației de șomaj, formându-se dosarul nr.7618/2007, așa cum rezultă din petiția nr.729/11.03.2008 și adresa nr.746/13.03.2008, dată de I ca răspuns la sesizarea reclamantei.
Problema litigioasă adusă spre analiză de reclamanta constă în sancționarea refuzului fostului angajator "Etern" de a-i elibera adeverința prevăzută de Legea 76/2002 și normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG174/2002, care să ateste că, în calitatea sa de angajator a reținut și virat la bugetul asigurărilor pentru șomaj sumele reprezentând contribuția individuală în cotă de 1%. Solicită astfel ca, prin mijlocirea instanței, pârâta să fie oblifgată la eliberarea documentului, ce-i este necesar pentru a i se întocmi dosarul și beneficia de indemnizația de șomaj.
Este adevărat că prin acțiunea introductivă reclamanta a indicat că adeverința poartă denumirea generică de anexa 14, dar în aceeași măsură a indicat și conținutul ce trebuie să-l cuprindă un atare înscris.
Că obiectul cererii reclamantei adresate societății încă din data de 21.03.2007 este de a-i elibera adeverința prevăzută de Legea 76/2002 și normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG174/2002, care să ateste că, în calitatea sa de angajator a reținut și virat la bugetul asigurărilor pentru șomaj sumele reprezentând contribuția individuală în cotă de 1%, rezultă și din răspunsul dat de societate la întrebarea nr.6 din interogator( filele 44 și 51 fond).
Este adevărat că reclamanta a indicat în conținutul cererilor sale că adeverința poartă denumirea de anexa 14, iar ulterior de anexa 1.4, însă aceste mențiuni nu pot fi rupte din contextul factual al pretenției.
Trimiterea de către reclamantă, prin cererile sale la anexa 14, iar ulterior de anexa 1.4 avut ca temei adresa nr.746 din 13.03.2008 emisă de I, prin care această autoritate menționează că " din necesarul de acte pentru întocmirea dosarului privind acordarea indemnizației de șomaj vă lipsește adeverința eliberată de unitate cu data și motivul încetării raporturilor de muncă, conform anexei 14 din normele metodologice de aplicare a Legii 76/2002, privind Sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin HG174/2002".
Este evident că Ias ăvârșit o eroare prin menționarea anexei 14, câtă vreme din anul 2005, fost înlocuită cu anexa 26 prin pct. 27 al articolului unic din <LLNK 12005 1859 20 301 0 41> nr.HG 1.859 din 22 decembrie 2005. În această hotărâre se menționeză că anexa 26 din norme este identică cu anexa 14.
Prin urmare, pârâta "Etern" avea obligația eliberării unei adeverințe, conform dispozițiilor art. 18 din Legea 76/2002, așa cum a fost modificat de pct. 1 al <LLNK 12006 312 20 302 0 46>art. I din nr.HG 312 din 8 martie 2006, adeverință care corespunde, în prezent, anexei 26.
Conform acestui text " (1) În vederea certificării stagiilor de cotizare și a stabilirii dreptului la indemnizație de șomaj, angajatorii au obligația, odată cu înmânarea carnetului de muncă, de a elibera persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă sau de serviciu o adeverință din care să rezulte baza lunară de calcul prevăzută la art. 14, pentru fiecare lună, din ultimele 12 luni, înainte de data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, pentru care aceștia le-au reținut și virat la bugetul asigurărilor pentru șomaj contribuția individuală prevăzută la art. 27 din lege și au plătit contribuția datorată de angajator prevăzută la art. 26 din lege, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 26, precum și, după caz, următoarele:
a) dacă înregistrează debite la bugetul asigurărilor pentru șomaj;
b) perioada pentru care nu s-au plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor pentru șomaj și suma aferentă acestei perioade;
c) dacă se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la art. 34 alin. (2) din lege.
(2) Adeverința prevăzută la alin. (1) va conține și perioadele în care s-a prestat activitatea, perioadele pentru care raporturile de muncă sau de serviciu au fost suspendate, precum și data și motivul încetării acestora.
(3) Adeverința prevăzută la alin. (1) se verifică și se certifică de agențiile pentru ocuparea forței de muncă pe baza declarațiilor lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj depuse de angajator și a înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă sau, după caz, doar pe baza înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă".
Este de remarcat că, în timp, documentul care insera obligația angajatorului de a comunica datele necesare în vederea certificării stagiilor de cotizare și a stabilirii dreptului la indemnizație de șomaj, au purtat denumirea de anexa 14 și apoi de anexa 1.4. Însă, de la momentul încetării raporturilor de muncă ale reclamantei acest document este intitulat anexa 26.
Astfel, câtă vreme societeatea a înțeles exact obiectul pretenției reclamantei aceasta trebuia să-i comunice exact documentul ce-i era necesar, eventual cu precizările de rigoare.
Or, în ciuda a ceea ce societatea a susținut prin apărările sale și prin răspunsul la interogatoriu ( pct.15), în sensul că a încercat să-i comunice reclamantei anexa 26 iar aceasta a refuzat, probele cauzei dovedesc contrariul.
Anexa 26 fost întocmită de societate și înregistrată în registrul de intrări/ieșiri sub nr.551/17.05.2007 (filele 89-90 fond), însă nu există nici o dovadă că a fost comunicată reclamantei și că aceasta a refuzat primirea. Data menționată pe adeverință este data întocmirii care nu este echivalentă cu data îndeplinirii obligației de aducere la cunoștință reclamantei. Aceasta a intrat în posesia anexei 26 abia la termenul din data de 24.09.2008, când la termenul de judecată, apărătorul societății a înmâna-o reclamantei, fapt reținut atât în practicaua hotărârii cât și în motivarea instanței.
Or, câtă vreme reclamanta a intrat în posesia adeverinței, cu conținutul ce în fapt o interesa (anexa 26 fiind în fapt reptoducerea legală a anexei14 așa cum s-a arătat în cele de mai sus), criticile aduse sentinței tribunalului se vădesc a fi nefondate.
Curtea reține că în mod correct prima instanță a respins și cererea reclamantei de acordare a daunelor morale, reclamanta nejustificând probator, în nici un fel, îndreptățirea de a le primi.
De asemenea și pretențiile pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proceses sunt nefondate. Obligația de înmânare a adeverinței conform dispozițiilor art. 18 din Legea 76/2002, cu modificările ulterioare, s-a realizat abia la data de 24.09.2009, înainte de închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei și nu la prima zi de înfățișare. În această situație pârâta este parte căzută în pretenții, în sensul art.274 pr.civ combinat cu art.275 pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ Curtea găsind nefondate recursurile le va respinge și va menține ca legală și temeinică sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta și pârâta "Etern" împotriva sentinței civile nr.1385 din 24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea pârâtei "Etern" de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pentru recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red/Tehnored - -
13.03.2009, 2 ex
Tribunalul Iași:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3753/2009. Curtea... → |
|---|
