Conflict de muncă. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 218
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1780 din 7.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta și consilierul juridic pentru intimata SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar note scrise de către recurenta și înscrisuri de către intimata SC SRL, necomunicate recurentei.
Instanța comunică un exemplar al setului de acte depus de intimata SC SRL apărătorului recurentei.
Avocat pentru recurenta arată că sunt doar o parte din înscrisurile solicitate, dar că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și precizat, modificarea hotărârii instanței de fond și anularea deciziei contestate. Arată că decizia de concediere a intimatei nu este întemeiată, iar desființarea postului nu se reflectă în reorganizarea societății. Precizează că la baza concedierii este hotărârea asociatului unic de desființare a 6 sucursale. Dar imediat s-au înființat 6 puncte de lucru care desfășoară aceleași activități ca sucursalele. Consideră că nu s-a făcut o reorganizare efectivă și reală și care să aibă o cauză serioasă. Cauza serioasă este atunci când imposibil continuarea activității fără a se face o pagubă angajatorului. Mai arată societatea face cu aceeași dată noi angajări și că pe organigrama acesteia sunt și posturi vacante. În cazul concedierii angajatorul are obligația să ofere un post vacant pe care îl are la dispoziție. Nu a făcut asta, în schimb a angajat oameni noi, respectiv director, ce are aceleași atribuții și aceleași cerințe pe care le avea recurenta. Consideră că s-au încălcat dispozițiile art.82 din Contractul unic la nivel național. Mai precizează că în perioada în care au fost organizate interviurile pe recurentă au trimis-o în străinătate, respectiv în Indică faptul că din bilanțul depus rezultă sucursala de la avea beneficii și nu pierderi și că postul clientei sale nu a fost suprimat, ci doar înlocuit, schimbându-se denumirea. La scurt timp concedierile au fost urmate de angajări. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.30 din 17.03.2009 în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Consilierul juridic pentru intimata SC SRL solicită respingerea recursului. Arată că sunt în situația unor concedieri individuale și nu în cazul unor concedieri colective, cei 11 angajați fiind concediați individual. Consideră că decizia de concediere a recurentei a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, respectându-se dreptul de preaviz și compensațiile materiale acordate. Precizează că după concedierea individuală i se poate oferi sau nu un post de muncă. Dar la momentul concedierii nu exista un post similar de director zonal. Mai arată că actualul post este un post de execuție și nu de conducere ca cel al directorului de sucursală. Consideră că procedura de concediere este temeinică și legală. Depune note scrise la dosar.
Avocat pentru recurenta arată că și în cazul concedierii individuale societatea trebuia să respecte dispozițiile invocate. Precizează că clienta sa putea să îndeplinească și atribuțiile de manager zonal sau putea accepta sau nu un alt post.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata SC SRL B solicitând anularea deciziei nr. 66/22.05.2008, reintegrarea sa pe postul deținut anterior sau un alt post echivalent, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data încetării raporturilor de muncă și până la reintegrarea efectivă, plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, în urma desființării sucursalei al cărei director era și transformării acesteia într-un punct de lucru, a fost desființat implicit și postul pe care îl ocupa. A susținut contestatoarea că subunitatea din I nu poate funcționa în lipsa unui coordonator și că intimata nu a anunțat-o despre concursul pentru ocuparea unui post de coordonare, fiind evidentă încercarea de aoî ndepărta din unitate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, arătând că, prin deciziile nr. 63/22.05.2008 și nr. 64/22.05.2008 emise ca urmare a hotărârii asociatului unic de a reorganiza activitatea prin desființarea sucursalelor și transferul activității acestora către puncte de lucru cu autonomie redusă, s-au desființat 19 posturi din organigrama societății și au încetat 11 contracte individuale de muncă. S-au desființat posturile de director de sucursală și contabil șef de la toate cele 6 sucursale, precum și postul de director general și director general adjunct. În comparație cu fostele sucursale, punctele de lucru au o autonomie mult redusă, activitatea lor fiind coordonată de la sediul social din Reorganizarea a fost impusă de rezultatele financiare slabe ale societății în anii 2006 și 2007.
A mai arătat intimata că desființarea posturilor s-a efectuat în condițiile art. 65 Codul muncii. Salariații au fost notificați în condițiile art. 78 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii de comerț pe anii 2007-2008, le-a fost acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare și au beneficiat de compensații materiale.
În ceea ce privește nevoia de un coordonator, intimata a susținut că organele de conducere sunt cele care de decid și răspund de modul în care este organizată activitatea societății. Astfel, activitatea din depozit este coordonată de farmacistul șef depozit, funcție obligatorie pentru depozitele farmaceutice.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri, iar contestatoarea a solicitat interogatoriul intimatei.
Prin sentința civilă nr. 1780 din 7 noiembrie 2008, Tribunalul Iașia respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SRL
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei SC SRL pe funcția de "Director Sucursală" la Sucursala, conform actului adițional nr. 1898/11.07.2007 la contractul individual de muncă.
Prin decizia nr. 66/22.05.2008 emisă de intimată, s-a dispus desființarea postului de Director Sucursala I și încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul dispozițiilor art. 65 Codul muncii, la data împlinirii unui termen de preaviz de 20 zile lucrătoare, calculat de la data comunicării deciziei. Din cuprinsul deciziei, rezultă că încetarea contractului de muncă s-a dispus ca urmare a restructurării activității societății și a deciziilor asociatului unic din data de 22.05.2008 privind desființarea sucursalelor și preluarea activității acestora de către punctele de lucru. Decizia i-a fost comunicată contestatoarei la data de 22.05.2008.
Potrivit art. 65 alin. 2 Codul muncii, condiția de legalitate impusă este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când acesta este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții. Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
În cauză, intimata a făcut dovada desființării efective a locului de muncă ocupat de contestatoare. Prin decizia asociatului unic al intimatei nr. 42/22.05.2008, s-a decis desființarea sucursalelor societății, respectiv a I, B, C, B, C N și T, precum și revocarea mandatului administratorilor de sucursală. Prin decizia nr. 40/22.05.2008, s-a hotărât înființarea unui număr de 6 puncte de lucru care au preluat activitățile desfășurate de sucursalele societății. Prin decizia nr. 64/22.05.2008, s-a hotărât desființarea unui număr de 19 posturi existente în organigrama societății, printre care și postul de Director Sucursala I, iar prin decizia nr. 63/22.05.2008 s-a hotărât încetarea contractelor individuale de muncă pentru 11 salariați, printre care și cel al contestatoarei.
Având în vedere aceste decizii, precum și organigramele depuse la dosar, s-a reținut că intimata a făcut dovada desființării efective a postului de Director Sucursala
Intimata a respectat și dispozițiile art. 73 alin. 1 Codul muncii, din cuprinsul deciziei de concediere rezultând că salariatei i-a fost acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare, calculat de la data de 22.05.2008. Din cuprinsul notificării nr. 200/22.05.2008, comunicată contestatoarei la aceeași dată, rezultă că intimata a adus la cunoștință acesteia faptul că nu îi poate oferi un alt loc de muncă în cadrul societății și nici includerea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui alt post, decizia nr. 66/22.05.2008 fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se susține că prima instanță a făcut o apreciere sumară, luând în considerare doar probele depuse de intimată, și a dat o sentință nelegală, neputând dovedi că desființarea postului și concedierea recurentei are la bază o cauză reală, efectivă, obiectivă și serioasă.
Instanța nu a analizat similitudinea între fișa postului desființat și cel nou înființat de manager zonal vânzări și nici interogatoriul și alte probe din care rezultă că desființarea postului recurentei a fost doar un mijloc abil de îndepărtare a acesteia, o dovadă în acest sens fiind faptul că trei din foștii directori de sucursale au fost acceptați și au ocupat postul nou înființat.
Nu a fost dovedit nici faptul că existența postului de director de sucursală afecta situația financiară a firmei în sens negativ, iar recurenta a fost singura căreia i s-a refuzat dreptul de a candida pentru postul nou înființat, care are mai puține responsabilități decât postul desființat.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC SRL Bas olicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că Tribunalul Iașia reținut în mod corect că desființarea posturilor are la bază o cauză reală și obiectivă, cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
La termenul de judecată din 17 februarie 2009, recurenta a depus "precizări" și a invocat, pe cale de excepție, nulitatea absolută a deciziei de concediere, pentru nerespectarea întocmai a procedurii de concediere.
Prin aceleași "precizări", recurenta consideră că decizia de concediere este și neîntemeiată, deoarece restructurarea nu este reală.
Recurenta a solicitat proba cu înscrisuri. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Cu privire la "precizările" la recurs, se reține că, potrivit art. 303 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Art. 306 alin. 1 Cod proc. civilă prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
Cererea de recurs a fost înregistrată la ribunalul Iași la data de 12.12.2008, sentința atacată fiind comunicată recurentei la data de 5.12.2008. De la această dată se calculează termenul de 10 zile, înăuntrul căruia recurenta avea obligația să motiveze recursul. "Precizările" la recurs, depuse după expirarea acestui termen, conțin, pe de o parte, motive de nelegalitate a deciziei de concediere, sens în care a fost invocată, "pe cale de excepție", nulitatea absolută a deciziei de concediere, iar pe de altă parte motive de nelegalitate a sentinței recurate, criticate sub aspectul reținerii, de către prima instanță, a unei desființări efective, reale și obiective a postului ocupat de recurentă.
În aceste condiții, pentru a fi examinate și motivele de recurs invocate tardiv, este necesar ca acestea să fie de ordine publică.
Astfel, recurenta invocă, pentru prima oară în recurs, mai multe cauze de nulitate absolută a actului unilateral al angajatorului, de încetare a contractului individual de muncă, respectiv nemotivarea în fapt și în drept a deciziei de concediere, neîndeplinirea obligației de a solicita AJOFM I redistribuirea în alt loc de muncă sau reconversia profesională și nerespectarea dispozițiilor art. 82 din. Aceste cauze de nulitate a actului unilateral, contestat prin cererea de chemare în judecată, nu reprezintă motive de nelegalitate a hotărârii primei instanțe, de ordine publică, instanța de recurs putând examina cauza și sub acest aspecte, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, dar numai în condițiile în care ar fi fost invocate în termenul legal pentru motivarea recursului. De asemenea, nu reprezintă motive de nelegalitate a hotărârii primei instanțe, de ordine publică, nici susținerile recurentei privind netemeinicia deciziei de concediere.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reglementată prin art. 65 Codul muncii, instanța de judecată examinează dacă încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de desființarea efectivă, întemeiată pe o cauză reală și serioasă, a locului de muncă ocupat de salariat. Or, contrar susținerilor recurentei, prima instanță nu a făcut o apreciere sumară a probatoriului administrat în cauză, ci pe baza înscrisurilor depuse de intimată, căreia îi revine sarcina probei, a reținut atât desființarea efectivă a postului de director sucursală ocupat de recurentă, cât și cauza reală și serioasă care a determinat desființarea acestui post.
Împrejurarea că, în fișa postului nou înființat, de manager zonal vânzări, cu atribuții specifice de vânzări, se regăsesc unele dintre atribuțiile din fișa postului desființat, de director sucursală, care era coordonator al întregii activități la nivel de sucursală, nu conduce la concluzia că nu a avut loc o desființare efectivă a postului ocupat de recurentă. De altfel, chiar recurenta menționează, în cererea de recurs, că postul nou înființat are mai puține atribuții decât cel desființat, pe care îl ocupa, așa încât nu se poate reține că există identitate între cele două posturi, fiind schimbată doar denumirea.
În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, nici din interogatoriul intimatei și nici din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă că desființarea postului ocupat de recurentă ar fi fost doar un mijloc pentru desfacerea contractului de muncă și îndepărtarea acesteia din societate, cum afirmă recurenta. Așa cum a reținut și prima instanță, ca urmare a reorganizării activității intimatei, au fost desființate toate cele 6 posturi de director sucursală, iar împrejurarea că, dintre cei 6 foști directori de sucursală, 3 au ocupat ulterior posturile nou înființate, de manager zonal vânzări, nu constituie o dovadă în sensul afirmației recurentei. De asemenea, acceptarea sau neacceptarea recurentei la evaluarea organizată de angajator, în vederea ocupării postului nou înființat, nu reprezintă o cauză de nelegalitate sau netemeinicie a deciziei de concediere.
Intimata nu a susținut și nici nu era necesar să dovedească, așa cum menționează recurenta, că existența postului de director de sucursală afecta situația financiară a firmei în sens negativ, ci a susținut că reorganizarea societății, prin desființarea sucursalelor și înființarea punctelor de lucru, a fost impusă de rezultatele financiare slabe în anii 2006 și 2007, dovedite cu cele două bilanțuri. Nu se poate reține nici că instanța de fond, în examinarea legalității și temeiniciei deciziei de concediere, ar fi luat în considerare faptul că recurenta a fost singura, dintre persoanele care ocupau posturile de directori sucursală desființate, care a contestat măsura luată de intimată.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1780 din 7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
- -
13.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1078/2009. Curtea... → |
|---|
