Contestație decizie de sancționare. Decizia 1078/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1078/2009
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Manuela Stoica președintele Curții de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.401/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus după dezbateri la dosar din partea reclamantului recurent prin mandatar concluzii scrise.
Din partea pârâtului Primarul municipiului Orăștie înăuntrul termenului de pronunțare s-a depus întâmpinare.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 octombrie 2009 care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare constată că prin contestația înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr-, contestatorul a chemat în judecată intimatul Primarul municipiului Orăștie, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Dispoziției nr.335/2008 prin care i s-a desfăcut contractului de muncă;
- reîncadrarea în funcția de pompier tr.1 paramedic deținută anterior, cu aceleași drepturi salariale;
- obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite, de la 18.03.2008 (data desfacerii contractului de munca) și până la reîncadrarea în muncă pe postul deținut anterior;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a fost angajat ca pompier tr.1 paramedic în cadrul Serviciului pentru Situații de Urgență Orăștie aflat in subordinea intimatului până la data de 18.03.2008, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă pentru comportament inadecvat muncii în echipă și nerespectarea ordinelor superiorilor.
A invocat nerespectarea prev.art.267 și art.268 alin.2 lit. a, c și f Codul Muncii, susținând că în dispoziția atacată nu a fost descrisă fapta care constituie abaterea disciplinară, nu a fost menționată expres instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată și nu au fost indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale în timpul cercetării disciplinare.
Pe fondul cauzei, a susținut că dispoziția nr.335/2008 este netemeinică întrucât pe tot parcursul derulării contractului individual de muncă a avut un comportament corespunzător muncii în echipă și că a respectat ordinele superiorilor săi.
Prin întâmpinare intimatul Primarul municipiului Orăștie a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că la emiterea deciziei au fost respectate în întregime dispozițiile Codului Muncii, respectiv, a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, decizia conține toate elementele obligatorii prevăzute la art.268 Codul Muncii și au fost luate în considerare sancțiunile disciplinare aplicate anterior contestatorului.
A precizat că sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă a fost aplicată în urma cercetării sesizărilor repetate înaintate de reprezentanții Detașamentului de Pompieri unde funcționa Serviciul Mobil pentru Situații de Urgență Orăștie și de medicul coordonator SMURD H, din care rezultă existența unui climat neprielnic desfășurării activității normale a serviciului SMURD Orăștie, generat de comportamentul contestatorului față de colegii de serviciu și față de șefii ierarhici pe linie medicală și operativă, astfel că nu ar mai fi compatibil cu cerințele minime impuse de fișa postului.
A mai arătat că abaterile disciplinare sunt pe larg descrise și analizate în Raportul Comisiei de disciplină încheiat cu ocazia cercetării disciplinare și în decizia de sancționare, iar contestatorul nu a formulat apărări efective care sa poate fi obiectiv combătute, ci s-a limitat doar la a face afirmații vagi și superficiale și a nega cu consecvență existenta abaterilor imputate.
Cu privire la indicarea instanței competente, intimatul a arătat că în decizie este respectată și această cerință, dovada fiind tocmai faptul că reclamantul a formulat contestația în termenul legal și la instanța competenta conform Codului d e procedura civilă.
Sub ultim aspect a învederat că în prezent serviciul SMURD - Orăștie a fost desființat din lipsa surselor de finanțare, iar personalul angajat a trecut din subordinea administrației locale a municipiului Orăștie în cadrul unei organizații neguvernamentale.
Prin sentința civilă nr. 401/LM/2009 din 5 februarie 2009 pronunțată în cauză, Tribunalul Hunedoaraa respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dispoziția nr.335/18.03.2008, emisă de Primarul mun. Orăștie, prin care a fost desfăcut contractul individual de muncă al contestatorului ca sancțiune disciplinară, în temeiul art.264 alin.1 lit. f și art.268 Codul Muncii, pentru încălcarea prevederilor Regulamentului de Ordine Interioară al Serviciului SMURD - Orăștie și pentru săvârșirea de abateri disciplinare repetate, respectă cerințele din art.268 alin.2 Codul Muncii referitoare la elementele obligatorii din cuprinsul deciziei, inclusiv cele prevăzute la lit. a, c și f Codul Muncii, invocate de contestator în acțiunea introductivă.
A mai reținut că Dispoziția de sancționare nr.882/2007 emisă anterior s-a menținut cu respectarea art.61 alin.1 lit. a Codul Muncii, care dau posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea și în ipoteza săvârșirii de către salariat a unor abateri disciplinare repetate, dar și pentru a circumstanția comportamentul acestuia, raportat la disp.art.266 alin.1 lit. d Codul Muncii.
Criticile formulate în baza art.267 Codul Muncii, privind neefectuarea procedurii de cercetare disciplinară prealabile au fost înlăturate reținând că din actele dosarului rezulta cu certitudine că dispoziția de sancționare a fost emisă doar după convocarea a cercetare, petentul fiind prezent în fata Comisiei de Disciplină la data de 12.03.2008.
Pe fondul cauzei, a reținut că motivele invocate de contestator pentru anularea deciziei nu pot fi reținute, dat fiind că din probele testimoniale administrate la cererea părților (fila 55 - 56, 60 - 61, 65 - 66, 77 - 78 și 89 - 90) rezultă cu certitudine că în cadrul raporturilor de muncă, contestatorul nu a respectat regulile elementare de disciplină la locul de muncă, nu a recunoscut și nu recunoaște nici acum autoritatea instituțiilor în subordonarea cărora se află - în speță conducerea Detașamentului de Pompieri Orăștie unde funcționează Inspectoratul pentru Situații de Urgența și unde își desfășura contestatorul activitatea alături de colegii săi paramedici și pompieri, iar acest comportament deficitar a generat o stare tensională permanentă.
Din susținerile părților și declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv cei audiați la cererea contestatorului (fila 65, 77 și 90), a mai reținut că reclamantul avea un caracter temperamental, deseori folosea expresii triviale la adresa sefului de echipaj si a comandantului detașamentului de pompieri, iar în cadrul Serviciului Mobil de Urgență Orăștie existau în mod continuu conflicte între contestator și persoanele care ocupau cele trei posturi enumerate anterior, în fapt tocmai șefii direcți pe linie ierarhică ai acestuia. Aceste conflicte au început încă din anul 2007 și au culminat în luna februarie 2008 când a fost întocmit de către medicul coordonator SMURD pe județul referatul de sesizare către intimat.
Susținerile contestatorului privind inexistența unor raporturi de subordonare între personalul Serviciului Mobil de Urgenta și comandantul subunității "Detașamentul de Pompieri Orăștie" au fost înlăturate, pe considerentul că din cuprinsul disp.art.91 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fișei de post semnate de contestator (fila 18) și dispozițiile Regulamentului de Ordine Interioară (fila 21) prelucrată cu acesta sub semnătură, rezultă în mod clar că pompierul salvator este subordonat direct atât șefului de echipaj cât și comandantului de subunitate (sau înlocuitorul legal) și medicului, fiind prin urmare obligat să respecte, alături de obligațiile specifice postului și normele de disciplină în regim de unitate militară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul G solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației, așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond și în recurs.
În expunerea de motive criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală a susținut că pentru a ajunge la soluția de respingere a contestației, instanța a ținut cont alături de actele din dosar și de proba testimonială efectuată în cauza, care a dus la soluția dată.
Consideră că martorii propuși de către intimată pentru a fi audiați în cauză, având în vedere funcția pe care o ocupă, locul de muncă și faptul că se află în subordine a făcut ca declarațiile acestora să nu corespundă cu adevărul, întrucât niciodată nu a avut un comportament inadecvat, așa cum s-a reținut de instanța de fond, singurele discuții avute cu colegii și superiorii fiind discuții contradictorii. A susținut că motivul real pentru care i s-a desfăcut contractul de muncă este altul, nu abaterea disciplinară, afirmație pe care nu a reușit să o dovedească cu martori datorită faptului că în cadrul unității Smurd Orăștie angajaților le este frică să vorbească.
În opinia sa, proba testimonială nu este suficientă pentru a respinge contestația recurentului, instanța trebuind să țină cont și de celelalte aspecte, mai ales de aspectele învederate de către recurent nu numai cele învederate de către intimată.
Totodată, consideră că s-au încălcat anumite prevederi legale când s-a întocmit decizia dată, deoarece nu s-a descris fapta pentru care i s-a desfăcut contractul de muncă.
Mai mult, nu a existat o cercetare prealabilă. În acest sens a arătat că i s-a comunicat să se prezinte la discuții într-o zi, s-a prezentat la data și ora stabilită însă nu i s-a spus niciodată că această discuție este în vederea desfacerii contractului de muncă, că are posibilitatea să se prezinte cu un avocat, să formuleze cereri și poate chiar să dea o declarație olografă. La data 12.03.2008 s-a întocmit de către Comisia de Disciplină un raport în acest sens, însă la acea dată a avut anumite apărări și justificări, acestea neapărat pe dispoziția de încetare a contractului de muncă.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul Primarul municipiului Orăștie a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond a stabilit starea de fapt în concordanță cu probele administrată și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Din probele administrate în mod corect prima instanță a reținut că Decizia nr.335/18.03.2008 contestată în speță, respectă cerințele din art.268 alin.2 Codul Muncii referitoare la elementele obligatorii din cuprinsul deciziei, inclusiv cele prevăzute la lit. a, c și f Codul Muncii, invocate de contestator în acțiunea introductivă.
A reținut în acest sens, în concordanță cu probele administrate că în decizie s-au descris faptele care reprezintă abateri disciplinare, respectiv comportamentul inadecvat muncii în echipă, necolaborarea cu membrii echipei și nesupunerea la ordinele superiorilor ierarhici, fapte care reprezintă încălcări ale Regulamentului de Ordine Interioară (fila 21) și ale fișei de post (fila 18), și care sunt detaliate pe larg în cuprinsul Raportului Comisiei de Disciplina nr.2458/12.03.2008 (fila 10), întocmit la cercetarea prealabilă a contestatorului și în prezența acestuia, document ce face parte integrantă din decizia de sancționare. In cuprinsul deciziei a fost consemnată și sancțiunea disciplinară a reducerii salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni, anterior aplicată contestatorului, în esență pentru abateri asemănătoare constând în nerespectarea disciplinei în muncă (lit. a); s-a făcut mențiunea că prin nota explicativă (fila 17), contestatorul acuzațiile aduse, intimatul neavând în mod obiectiv ce alte apărări sau probe să înlăture motivat, atâta timp cât contestatorul nu a formulat o apărare efectivă și nu a propus vreo probă de care să se folosească (lit. c); s-a menționat expres actul normativ care reglementează, alături de Codul Muncii, instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestata (lit. f), contestatorul exercitându-și în termen si corect acest drept procesual, prin formularea prezentei contestații la ribunalul Hunedoara.
Aceste împrejurări rezultă din înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză.
Faptul că declarațiilor martorilor propuși de intimat nu corespund adevărului este o simplă afirmație nesusținută de probe. Dimpotrivă, depozițiile acestora se coroborează cu declarațiile martorilor și audiați la cererea contestatorului și din aceste probe rezultă că în cadrul raporturilor de muncă, contestatorul nu a respectat regulile elementare de disciplină la locul de muncă, nu a recunoscut autoritatea instituțiilor în subordonarea cărora se află, iar acest comportament deficitar a generat o stare tensională permanentă, cum în mod justificat a reținut prima instanță.
Având în vedere faptele de indisciplină imputate contestatorului constând în părăsirea locului de muncă în timpul programului, în subordonarea pe linie ierarhică, lipsa de comunicare cu șefii și cu colegii și repetatele conflicte generate în cadrul colectivului, injurii și amenințări la adresa șefilor, în mod corect a apreciat că sunt de gravitate sporită datorită specificului activității din unitățile mobile pentru situații de urgență SMURD care implică o înțelegere și colaborare eficientă între toți membrii echipajului, respectarea cu strictețe a atribuțiilor de serviciu și normelor de disciplină
Pe lângă acestea, deși a mai fost sancționat disciplinar și în repetate rânduri atenționat, acesta nu a înțeles să-și schimbe atitudinea, astfel că sancțiunea aplicată este pe deplin justificată, conform dispozițiilor art. 266 din Codul muncii.
Contrar celor susținute de recurent, la emiterea dispoziției nr. 335/2008 au fost respectate și prevederile art. 267 din Codul muncii.
Prin prezentarea la data și ora stabilită la Comisia de Disciplină, fapt menționat în motivele de recurs, recurentul confirmă îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 267 alin. 2 din Codul muncii iar drepturile salariatului în cursul cercetării disciplinare prealabile sunt prevăzute în alin. 4 al acestui articol.
Potrivit acestui text, salariatul are dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este, să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare.
Necunoașterea acestor prevederi de către contestator, nu este de natură să atragă nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, chiar dacă textul mai sus menționat nu ar fi fost adus la cunoștința recurentului de Comisia de Disciplină cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile, întrucât legea nu prevede o obligație în acest sens în sarcina angajatorului, doar drepturi în favoarea angajatului, care poate decide dacă va uza sau nu de ele. Critica ar fi fost întemeiată doar în cazul respingerii unor astfel de cereri, ori în cazul de față nu s-a făcut dovada unei împiedicări în exercitarea dreptului la apărare.
Totodată, cu ocazia cercetării disciplinare prealabile nu putea fi pusă în discuție desfacerea disciplinară a contractului de muncă întrucât măsura ce urma a se lua putea fi stabilită doar după finalizarea cercetării, pe baza concluziilor anchetei întocmite de Comisia de Disciplină și dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, de către angajator.
În consecință, reținând ca neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul contestatorului ca nefondat, urmând a menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.401/LM/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
Jud. fond./
Președinte:Adriana Petrașcu Manuela StoicaJudecători:Adriana Petrașcu Manuela Stoica, Ana Doriani
| ← Conflict de muncă. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 2035/2009. Curtea... → |
|---|
