Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Suspendarea drepturilor din contractul colectiv de muncă prin act adiţional nu echivalează cu pierderea dreptului pentru acea perioadă şi nici cu o renunţare a salariaţilor a acestor drepturi.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 2315 din 4 decembrie 2012
Prin acțiunea înregistrată reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții OCPI, ANCPI, MAI, MDRT pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate pentru perioada 12.08.2009-31.12.2009, în cuantumul menționat în contractele individuale de muncă și în carnetul de muncă al reclamanților, sume indexate cu indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâților la plată, către fiecare reclamant, a sumei de 800 lei reprezentând cadou de Paști, pentru anul 2010, conform art. 106 și Anexa 2 lit. D pct. 3 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 1731/10.04.2009, suma indexată cu indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâților la plata sumei de 250 lei/copil, reprezentând cadoul de Paști, pentru anul 2010, sume indexate cu indicele de inflație la data plății efective.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, referitor la sporul de confidențialitate (12.08.2009-31.12.2009), CCM a fost modificat prin actul adițional înregistrat la MMFPS sub nr. … din …, care statuează la art. 3 că acordarea sporului de confidențialitate se suspendă până la data de 31.12.2009. Sporul în discuție nu a fost anulat, ci numai plata acestuia a fost suspendată pentru perioada indicată. După expirarea perioadei de suspendare, autoritățile pârâte nu au realizat nici un demers pentru plata acestui spor. Sindicatele au convenit semnarea actului adițional vizând suspendarea acordării sporului în discuție, în condițiile în care s-a promis plata acestuia, pentru perioada de suspendare, imediat după expirarea suspendării. Suspendarea nu a vizat și nu a dus la pierderea dreptului în substanța sa. S-a făcut precizarea că, prin actul adițional înregistrat la MMFPS sub nr…./…, părțile nu ar fi putut negocia vreo clauză referitoare la renunțarea la acest spor, deoarece aceasta ar fi fost lovită de nulitate absolută conform prevederilor art. 40 teza finală din CCM înregistrat la MMFPS sub nr…/… în care se precizează în mod expres faptul că: ,,orice negociere prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”. în conformitate cu art. 6 din CCM …/…, acest contract s-a încheiat pe o perioadă de un an de la data înregistrării la DMPS B. 10.04.2009; dacă nici una din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni. Cu privire la cadoul de Paști pentru 2010, reclamanții au arătat că prin contractul colectiv de muncă nr…/…, s-a stabilit că salariații beneficiază de cadouri în bani pentru sărbători precum Paștele și Crăciunul: 800 lei/sărbătoare, conform art. 106 și anexa 2 lit. d), pct. 3. Aceste cadouri nu au fost acordate pentru Paștele 2010, sărbătorit la data de 4.04.2010. în ceea ce privește cadoul pentru sărbătoarea de Paști în suma de 250 lei pentru fiecare copil, prin C.C.M. …/…, s-a stabilit că salariații beneficiază de cadouri în bani în sumă de 250 lei/copil pentru sărbătoarea de Paști, pentru copii acestora de până la 18 ani, conform art. 106 și anexa 2 lit. d, pct. 1 din CCM. Acest cadou nu a fost acordat pentru Paștele 2010. în drept, reclamanții au invocat dispozițiile Codului muncii, ale Legii nr. 130/1996, ale CCM nr. 1731/2009.
Pârâtul MAI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere următoarele considerente: la data de 5.10.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 704, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 81/28.09.2011 privind trecerea Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administrației și Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, precum și modificarea unor acte normative. în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ: ,,Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, denumită în continuare Agenția Națională, instituție publică cu personalitate juridică, trece din subordinea Ministerului Administrației și Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din același act normativ ,,Personalul și patrimoniul Agenției Naționale se preiau integral, iar Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului se substituie în toate drepturile și obligațiile Ministerului Administrației și Internelor privind activitatea Agenției Naționale”. Pentru considerentele menționate s-a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâta ANCPI, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. A invocat excepția lipsei calității procesuale a ANCPI pentru următoarele considerente: potrivit art. 10 din C.muncii, cu completările și modificările ulterioare, în litigiile având obiect conflicte de drepturi, calitatea procesuală pasivă aparține angajatorului, care este persoana fizică sau juridică, parte în contractul individual de muncă, pentru și sub autoritatea căreia salariatul prestează munca. Calitatea de angajator aparține Oficiului de Cadastru și publicitate imobiliară, acesta având calitatea de persoană juridică pentru și sub autoritatea căreia prestează reclamanții munca și cu al cărei reprezentant au încheiat contractele individuale de muncă. Din carnetele de muncă și contractele individuale de muncă ale reclamanților reiese faptul că aceștia au raporturi de muncă cu OCPI B și nicidecum cu ANCPI. Urmare a faptului că într-un proces calitatea de pârât aparține persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept al reclamanților, a menționat că între ANCPI, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului, și reclamanți, nu există raporturi de muncă, întrucât aceștia sunt salariați ai OCPI B. Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, modificată și completată ,,La nivelul fiecărui județ și în municipiul București se înființează oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, denumite în continuare oficii teritoriale, ca unități cu personalitate juridică în subordinea Agenției Naționale, prin reorganizarea actualelor oficiile județene de cadastru, geodezie și cartografie și al municipiului București și a birourilor de carte funciară”. Legiuitorul a reglementat prin dispozițiile O.G. nr. 22/2002 art. 4 alin. (1), obligația în sarcina ordonatorului principal de credite de a asigura în bugetele proprii și ale instituțiilor subordonate creditele necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii. Potrivit dispozițiilor art. 2 din același act normativ, OCPI are obligația legală de a solicita ANCPI să întreprindă demersurile în vederea obținerii fondurilor necesare executării obligațiilor stabilite prin titluri executorii.
Pârâta a mai invocat și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în ceea ce privește acordarea cadoului de Paște, atât pentru reclamanți cât și pentru copiii acestora, ca urmare a depășirii termenului de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. e) C.muncii. Prescripția dreptului pretins de reclamanți a operat întrucât cadoul de Paște solicitat de reclamanți nu constituie potrivit art. 159 alin. (1) C.muncii ,,contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă” iar drepturile salariale au la bază exclusiv munca depusa de salariat și rezidă dintr-un contract individual de muncă. Prin contractele colective de muncă se pot acorda drepturi bănești angajaților din sectorul bugetar, dar acestea nu constituie contraprestație a muncii prestate, ci mai cu seamă sunt drepturi decurgând din raporturile de muncă. Aspectul rezultă din prevederile art. 229 C.muncii potrivit cărora: contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în forma scrisă între angajator sau organizația patronală pe de-o parte și salariați, reprezentați prin sindicat ori în alt mod prevăzut de lege, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, cât și din prevederile art. 52 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, conform cărora: regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor, orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii”. Art. 160 C.muncii prevede că ,,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri”, însă în această componență nu intră noțiunea de cadou, nici prin interpretarea extensivă a noțiunii de adaos la salariu, care semnifică suma plătită salariatului în completarea salariului de bază pentru compensarea muncii. Noțiunea de cadou nu se pliază nici celei de premiu, aceasta fiind lămurită de întreaga legislație de salarizare în sistemul bugetar -art. 2 din H.G. nr. 281/1993, art. 11 din O.G. nr. 10/2008, art. 24 din Legea nr. 330/2009 s-a prevăzut expres compunerea sistemului de salarizare -sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sistemul bugetar, iar cadourile nu se regăsesc printre drepturile ce-l compun. Așadar, termenul de salarizare se referă la drepturi ce decurg ca urmare a muncii efectuate în baza contractului individual de muncă pentru care termenul de prescripție este de trei ani, iar termenul de alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, privește drepturile prevăzute în concret și efectiv în cuprinsul contractului colectiv de muncă și se prescrie în termen de 6 luni. Daca se face diferența între noțiunile drepturi salariale și alte drepturi se constată că prescripția aplicabilă în cauză este reglementată de art. 268 alin. (1) lit. e) din C.muncii, față de data nașterii dreptului la acțiune, mai 2010, iar acțiunea trebuia promovată cel târziu până la sfârșitul lunii noiembrie 2010, nicidecum în anul 2012.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii că neîntemeiată pentru următoarele considerente: Cu privire la capătul de cerere privind plata sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiat, arătându-se că prin actul adițional nr. 2/4.08.2009 la CCM nr. 1731/10.04.2009, s-a negociat ca acordarea sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare să se suspende până la data de 31.12.2009. La negociere au participat atât reclamanții cât și reprezentanții sindicali ai celorlalte județe, care și-au exprimat acordul cu privire la suspendarea sporului de confidențialitate. Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Art. 33 alin. (3) din același act normativ, prevede ,,aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților”. Potrivit acestor dispoziții legale și prin acordul scris al părților, acordarea sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții vătămătoare a fost suspendată până la 31.12.2009. Contractul colectiv de muncă nr. 1731/2009, prevedea la art. 100 alin. (2) ,,în funcție de activitatea desfășurată, salariații Agenției și ai instituțiilor subordonate beneficiază de sporurile prevăzute în anexa 2, iar din anexa 2 pct. 5 reiese :,, spor de confidențialitate pentru toți salariații în procent de 5%.” Acest spor a fost acordat începând cu data de 1.01.2010 până la data de 10.04.2010, dată la care prevederile contractului colectiv de muncă au încetat. Prin suspendarea acordării acestor sporuri se înțelege că până la data de 31.12.2009, niciun salariat nu mai are prevăzut în drepturile salariale stabilite prin contractele individuale de muncă, asemenea sporuri, fiind exclusă și plata acestora chiar prin voința părților. Cu privire la capetele de cerere privind plata cadoului de Paște pentru reclamanți și copiii acestora s-a solicitat respingerea, arătând că CCM nr. …/… prevedea acordarea unor drepturi precum: cadouri în bani acordate cu ocazia unor sărbători precum Paște, conform anexei 2, dar condiția esențială în acordarea acestora era existența unui buget aprobat în acest sens, respectiv dacă ordonatorul principal de credite aprobă fondurile de buget. Părțile nu au convenit acordarea acestor drepturi în mod obligatoriu, ci sub condiție, iar pentru faptul că la acel moment atât legislația în vigoare cât și criza economică impunea restrângerea fondurilor de salarizare, chiar și în condițiile unui contract colectiv de muncă, în vigoare până la data de 10.04.2010, nu se poate interpreta că angajatorul era obligat la ceva în condițiile în care nu avea alocate fonduri in acest sens. Având în vedere că prin Legea nr. 329/2009, Agenția Națională a trecut de la finanțarea din venituri proprii la finanțare integrală de la bugetul de stat, prin bugetul MAI, aceste drepturi prevăzute în contractul de muncă, nu au putut fi acordate ca urmare a nealocării fondurilor bugetare de către ordonatorul principal de credite. Agenția Națională prin adresa nr. 329892/13.11.209, a transmis ordonatorului principal de credite proiectul de buget pe anul 2010 din care reiese faptul că, la secțiunea ,,cheltuieli de personal-fond de premii” a fost solicitată suma de 92.181.00 lei. în cadrul acestui articol ,,fond de premii”au fost cuprinse: taxa de urgență, precum și alte sume cu caracter de premii. Ordonatorul principal de credit a comunicat bugetul aferent pentru anul 2010, document din care reiese faptul că, la secțiunea cheltuieli de personal-fond de premii este prevăzută suma de 6000 lei aferentă trimestrului I. Se poate observa, din bugetul aprobat, că acesta este mult mai mic față de cel solicitat, ori, potrivit Legii finanțelor publice nr. 500/2002, bugetul trebuie să reflecte prin intermediul indicatorilor săi, pe de-o parte necesarul de resurse financiare ce decurge din aplicarea programelor, proiectelor și angajamentelor existente, iar pe de altă parte, posibilitățile de acoperire a acestor nevoi cu resurse financiare în condițiile legislației actuale. Contractul colectiv de muncă încheiat între ANCPI și organizațiile sindicale din cadrul acesteia înregistrat la MMFPS -DMPS a Municipiului B sub nr…/… a încetat la data de 10.04.2010. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din CCM acesta a fost încheiat pe o perioada de 1 an începând cu data înregistrării la DMPS a municipiului B, respectiv 10.04.2009. Pârâta a considerat că la acordarea acestor premii, respectiv prima de Paște, trebuie să se aibă în vedere și prevederile art. 30 alin 7 raportat la cele ale art. 24 din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora în anul 2010 nu se acordă sume cu destinația premiu. în drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 C.proc.civ., O.U.G. nr. 1/2010, Legea nr. 500/2002.
Pârâtul MDRT a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii. A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. e din C.muncii ,,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate …în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul executării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”. A mai invocat excepția lipsei calității procesual pasive a MDRT. Conform prevederilor art. VII O.U.G. nr. 16/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, publicată în Monitorul Oficial nr. 314/10.05.2012, ANCPI a trecut din subordinea M.D.R.T în subordinea Guvernului și în coordonarea Primului ministru, printr-un consilier de stat. Potrivit dispozițiilor art. 10 din C.muncii, în litigiile având ca obiect conflictele de drepturi, calitatea procesuală pasivă aparține angajatorului, care este persoana fizică sau juridică, parte în contractul individual de muncă, pentru și sub autoritatea căreia salariatul prestează muncă. în acest caz, calitatea de angajator aparține OCPI B, aceasta instituție având calitatea de persoana juridică pentru și sub autoritatea căreia prestează munca și cu al cărei reprezentant au încheiat contractul individual de muncă. Un alt argument în susținerea excepției invocate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare care: ,,stabilește în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a asigura în bugetele proprii și ale instituțiilor subordonate creditele necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. M.D.R.T nu mai deține calitatea de ordonator principal de credite al ANCPI, această instituție fiind finanțată în prezent de la bugetul de stat, prin Secretariatul de Stat al Guvernului
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru instituțiile ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite. Ordonatorii au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice și cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nealocarea fondurilor pentru plata stimulentului din tariful de urgență și a cadoului de Paști face imposibilă achitarea acestuia. S-au invocat și dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare pe funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar, arătându-se că drepturile prevăzute în contractele colective de muncă se acordă numai în limita cheltuielilor de personal aprobate. S-a precizat că O.U.G. nr. 1/2010 nu reglementează acordarea unor premii cu ocazia Sărbătorilor, iar art. 30 alin. (1) alin. 7 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stipulează că ,,prevederile art. 19 alin. (2) art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010”. în cauză, inaplicabilitatea art. 24 se traduce prin faptul că, în anul 2010, nu se acordă sume cu destinația premiu. Atât stimulentul din tariful de urgență cât și prima de Paște, reprezintă premii care sunt încadrate în bugetul de venituri și cheltuieli la secțiunea ,,premii”. în consecință, pârâtele nu pot fi obligate la plata unor sume care nu au fost aprobate în buget, atât timp cât legiuitorul a impus o anumită conduită financiară cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli. în drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 și următoarele C.civ., C.muncii, Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, Legea nr. 329/2009, Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 158/2005.
Pârâtul OCPI B a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Prin CCM nr…/… părțile semnatare au decis acordarea sporului de confidențialitate, în schimb, prin actul adițional nr. 2/04.08.2009, aceleași părți au negociat suspendarea acordării acestui spor până la data de 31.12.2009. Semnarea actului adițional poate fi interpretată ca o renunțare a părților la acordarea acestor sporuri pentru perioada 12.08.2009-31.12.2009, acesta fiind motivul pentru care plata sporului de confidențialitate a fost reluată după 01.01.2010 până la expirarea perioadei până la care a fost încheiat contractul colectiv de muncă. Totodată, conform prevederilor art. 79 alin. 4 din contractul colectiv de muncă menționat, drepturi de natura celor solicitate se acorda ,,potrivit prevederilor legale în vigoare și în limita bugetelor aprobate…”.
Analizând, conform art. 137 C.proc.civ., mai întâi excepțiile invocate tribunalul a constatat următoarele:
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți, tribunalul reține că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 81/28.09.2011 ,, ANCPI, denumită în continuare Agenția Națională, instituție publică cu personalitate juridică, trece din subordinea Ministerului Administrației și Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului”, iar conform art. 2 alin. (1) ,,Personalul și patrimoniul Agenției Naționale se preiau integral, iar Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului se substituie în toate drepturile și obligațiile Ministerului Administrației și Internelor privind activitatea Agenției Naționale”.
Ulterior, conform prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 16/8.05.2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, ANCPI a trecut din subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului în subordinea Guvernului și în coordonarea Primului ministru, printr-un consilier de stat.
în acest sens a fost modificat și art. 3 alin. (1) și din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, care în prezent are următorul conținut „(1)Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, denumită în continuare Agenția Națională, se organizează ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea primului-ministru, printr-un consilier de stat. (2) La nivelul fiecărui județ și în municipiul București se înființează oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, denumite în continuare oficii teritoriale, ca unități cu personalitate juridică în subordinea Agenției Naționale, prin reorganizarea actualelor oficii județene de cadastru, geodezie și cartografie și al municipiului București și a birourilor de carte funciară”.
Față de aceste prevederi legale tribunalul a reținut că OCPI B este ordonator terțiar de credite, calitatea de ordonator secundar având-o ANCPI, iar cea de ordonator principal Guvernul.
Prin urmare se constată că pârâții MDRT și MAI nu mai au calitatea de ordonatori de credite ai ANCPI, astfel că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, excepția invocată de aceștia fiind fondată.
Cât privește pârâta ANCPI, se apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta este nefondată întrucât prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au solicitat plata unor drepturi bănești a căror finanțare necesită aprobarea din partea tuturor ordonatorilor de credite, deci și a Agenției Naționale, neavând relevanță sub acest aspect susținerile în sensul că nu este angajator al reclamanților.
în privința excepției prescrierii dreptului la acțiune întemeiată pe art. 283 alin. (1) lit. e din C.muncii, cu privire la cererile privind acordarea cadourilor de Paște pe 2010 de 800 lei și de 250 lei/copil, tribunalul a apreciat că excepția este fondată întrucât obiectul conflictului de muncă este legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale. Astfel aceste drepturi sunt solicitate în baza art. 106 alin. (1) din CCM nr. …/… care dispunea că Agenția acordă cadouri în bani, cu ocazia unor sărbători, conform Anexei nr. 2, la lit. D pct. 1 și 3 fiind prevăzută suma de 800 lei de salariat pentru fiecare din sărbătorile Crăciun și Paști, iar pentru fiecare copil în vârstă de până la 18 ani al salariatului suma de 250 lei.
Având în vedere natura drepturilor solicitate, cadouri în bani, tribunalul a apreciat că acestea nu pot fi asimilate drepturilor salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, pentru a li se aplica termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din C.muncii.
Prin urmare având în vedere data promovării prezentei acțiuni-11.04.2012, tribunalul a constatat că s-a împlinit termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune pentru pretențiile constând în cadoul de Paște pe anul 2010, fiind prescrise astfel cererile privind drepturile în sumă de 800 lei și în sumă de 250 lei/copil reprezentând cadou Paște 2010.
Referitor la sporul de confidențialitate, tribunalul a apreciat că excepția prescrierii este nefondată întrucât conform art. 160 C.muncii salariul cuprinde și sporurile, astfel că în privința acestuia sunt incidente prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) din C.muncii.
Cu privire la fondul cererii privind acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada 12.08.2009-31.12.2009, tribunalul a reținut că reclamanții au fost salariați ai pârâtului O.C.P.I.
Conform art. 100 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă încheiat cu A.N.C.P.I. și înregistrat la DMPS B sub nr. …/…, în funcție de activitatea desfășurată salariații Agenției și ai instituțiilor subordonate beneficiază de sporurile prevăzute în Anexa 2; la pct. 5, lit. c) - sporuri salariale din Anexa 2 este menționat-spor de confidențialitate pentru toți salariații.
Potrivit art. 6 din contract, acesta a fost încheiat pe o perioadă de un an de la data înregistrării, astfel că prevederile sale sunt valabile până la data de 10.04.2010.
Prin Actul Adițional înregistrat la MMFPS - DMPS sub nr… din …, s-a statuat la art. 3 că acordarea sporului de confidențialitate se suspendă până la data de 31.12.2009.
Faptul că s-a convenit la suspendarea acestuia pentru o perioadă de timp limitată, nu reprezintă o anulare a acestuia sau o renunțare la el, ci numai plata acestuia a fost suspendată pentru perioada mai sus arătată. După expirarea perioadei de suspendare, autoritățile pârâte nu au realizat nici un demers pentru plata acestui spor. De altfel părțile nu puteau negocia vreo clauză referitoare la renunțarea la acest spor, deoarece aceasta ar fi fost lovită de nulitate absolută încălcându-se prevederile art. 40 teza finală din C.C.M.
Ordonatorii secundar și terțiar de credite au justificat neplata drepturilor pretinse prin faptul că în buget nu s-au prevăzut sumele necesare.
împrejurarea invocată nu este însă de natură să exonereze pe pârâți de obligația de a plăti aceste drepturi, deoarece potrivit principiului constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, neprevederea în bugetul de stat a sumelor necesare plății dreptului nu conduce în mod automat la pierderea acestuia, înlăturându-se existența lui; în caz contrar, s-ar ajunge ca un drept patrimonial a cărei existență a fost recunoscută să fie lipsit de substanță sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Nu are relevanță nici faptul că prin Legea nr. 329/05.11.2009 ANCPI a trecut de la finanțare din venituri proprii la finanțare integrală de la bugetul de stat. în acest sens se reține că art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 prevede la art. 1 că „Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate”.Tot acest articol prevede însă, la alin. (2), că „Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi, în condițiile legii”.
întrucât nu s-a făcut dovada că pârâții s-au conformat acestor dispoziții, instanța a apreciat că le revine în continuare obligația să plătească drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă chiar dacă astfel se depășesc cheltuielile de personal aprobate.
Față de cele arătate, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească sporul de confidențialitate aferent perioadei 12.08.2009-31.12.2009.
Deoarece neplata acestor drepturi a fost cauzată de culpa pârâților, sunt aplicabile dispozițiile art. 166 alin. 4 C.muncii conform cărora „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”. Pentru acest motiv pârâții au fost obligați să plătească drepturile menționate actualizate în raport rata inflației la data plății efective.
Totodată tribunalul a respins ca fiind prescrise cererile privind drepturile în sumă de 800 lei și în sumă de 250 lei/copil reprezentând cadou Paște 2010.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs OCPI criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Părțile au convenit suspendarea acordării sporului de confidențialitate prin act adițional. Aceste drepturi nu au putut fi acordate din cauza nealocării fondurilor.
în sectorul bugetar salariul și alte drepturi salariale sunt stabilite prin acte normative .
împotriva acestei sentințe a declarat recurs și ANCPI criticând soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ANCPI, ca nefondată.
Instanța de fond, trebuia să aibă în vedere dispozițiile OG nr. 22/2002, care la art. 4 alin. (1) stabilește în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a asigura în bugetele proprii și ale instituțiilor subordonate creditele necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din același act normativ, ANCPI B are obligația legală de a solicita ANCPI să întreprindă demersurile necesare în vederea obținerii fondurilor necesare executării obligațiilor stabilite în titlurile executorii.
De asemenea, art. 21 alin. (1) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, prevede „ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic superioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii”.
Conflictul se poartă între angajator și salariat și nu este necesară chemarea în judecată și a ordonatorilor de credite .
Pe fondul cauzei consideră că în mod greșit instanța de fond a acordat sporul de confidențialitate, dreptul fiind suspendat prin actul adițional.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, Curtea reține următoarele aspecte în cauză:
Acțiunea va fi analizată doar prin prisma soluției pronunțate de instanța de fond și a criticilor aduse de recurenți. Nu vor fi analizate capetele de cerere respinse de instanța de fond cu privire la care reclamanții nu au formulat recurs.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a ANCPI reținem că în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât se solicită drepturi salariale și ANCPI are calitate de ordonator de credite. Nu are relevanță faptul că aceasta nu are calitatea de angajator, odată ce finanțarea este obținută cu aprobarea ordonatorilor de credite. Calitatea procesuală este atrasă de atribuțiile ordonatorilor de credite în alocarea fondurilor și de procedura alocării așa cum este prevăzută de art. 21 alin. (2) și (3) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Este adevărat că prin sentința recurată instanța a dispus obligarea acestora, ordonatorului principal și secundar la plată către reclamanți alături de angajatorul pârât OC B.
In spiritul Legii nr. 500/2002 această dispoziție însă se concretizează în practică nu prin plata efectivă a drepturilor solicitate către reclamanți ci prin alocarea fondurilor necesare în scopul efectuării plății de către pârâtul angajator OC B.
Cu privire la fondul cauzei, reținem că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 salarizarea se realizează potrivit contractului colectiv de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate și în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Nu poate fi reținută ca întemeiată susținerea recurenților pârâți că semnarea actului adițional privind suspendarea plății unor drepturi până la sfârșitul anului 2009 poate fi interpretată ca o renunțare a reclamanților la aceste drepturi.
Potrivit art. 100 din CCM încheiat la nivel ANCPI înregistrat la DMPS B sub nr…/… în funcție de activitatea desfășurată, salariații agenției și instituțiilor subordonate beneficiază de sporurile prevăzute în anexa 2 (Anexa 2 - fila 134 pct.5).
Faptul că prin actul adițional nr…/… s-a prevăzut că acordarea sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare se suspendă până la 31.12.2009 aceasta nu înseamnă cu dreptul la sporul de confidențialitate a fost luat, ci doar a fost suspendată plata acestuia pentru o anumită perioadă, urmând ca ulterior perioadei să fie plătit inclusiv pentru perioada pentru care părțile au prevăzut suspendarea.
Față de aceste considerente conform art. 312 C.proc.civ., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții OCPI și ANCPI.
| ← Asigurări sociale | Conflict de muncă → |
|---|
