Conflict de muncă. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 255
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Buliga
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de ). ), )., și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.1372 din 29.11.2007 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al cincilea termen, că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar concluzii scrise de către recurenții persoane fizice.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe aceasta.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 1372 din 29.11.2007 a Tribunalului Vasluis -a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor B și în consecință respinge acțiunea reclamantelor și a intervenientelor în nume propriu față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii intervenientelor în nume propriu și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de Ministerul Justiției.
Admite în parte acțiunea reclamantelor () și I- și a intervenienților în nume propriu:, (, și, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I, str. - nr.25, județul I, formulată în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I, str. - nr.25, județul I și TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I, str. - nr.25, pe care îi obligă să plătească drepturile salariale reprezentând sporul de 30%, respectiv 40%, calculat la indemnizația brută lunară, reactualizat cu rata inflației la data plății efective, după cum urmează:
- (), I-, (, și sporul de 30%, calculat pentru perioada 11 aprilie - 31 decembrie 2002;
- () și I- sporul de 30% pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 26 aprilie 2004 și, respectiv, 40% pentru perioada 27 aprilie 2004 - 01 ianuarie 2005;
- sporul de 30% pentru perioada ianuarie 2003 - 26 aprilie 2004 și, respectiv, 40% pentru perioada 27 aprilie - 30 aprilie 2004;
- sporul de 30% pentru perioada ianuarie - mai 2003, ianuarie 2004, 01 aprilie - 26 aprilie 2004 și, respectiv, 40% pentru perioada 27 aprilie - 30 septembrie 2004;
- sporul de 30% pentru perioada 2003 - 31 martie 2004 și, respectiv, pentru lunile noiembrie și decembrie 2004;
- sporul de 30% pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 26 aprilie 2004; 27 aprilie 2004 - mai 2005, septembrie - 31 decembrie 2005 și ianuarie - martie 2006 se va plăti pentru aceste din urmă trei perioade sporul de 40%;
- sporul de 30% pentru perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2003 și, respectiv, 40% pentru perioada mai - septembrie 2004;
- ( sporul de 30% pentru perioada ianuarie 2003 - martie 2004 și, respectiv, 40% pentru lunile noiembrie și decembrie 2004;
- sporul de 30% pentru ianuarie - septembrie 2003, noiembrie - decembrie 2003 și, respectiv, 40% pentru perioada iulie - decembrie 2004;
- sporul de 30% pentru perioada ianuarie - aprilie 2003, februarie - 26 aprilie 2004 și, respectiv, 40% pentru perioada 27 aprilie - 31 decembrie 2004.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamanții au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI la plata drepturilor salariale de 30% și respectiv de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizată cu rata inflației la data plății efective, începând cu data de 1 august 2003 și până la data de 1 ianuarie 2005 și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la includerea în bugetul pe anul 2006 sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate și la plata cheltuielilor de judecată.
În rejudecarea cauzei, reclamanții și intervenienții și-au completat cererea de chemare în judecată, solicitând ca pârâții să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective și pentru perioada 11 aprilie 2002 - 31 decembrie 2002, invocându-se dispozițiile art.28 al.4 din nr.OUG43/2002 aprobată prin Legea 503/2002, dispozițiile art.29 al.2 Legea 78/2002 ce prevăd sporul de 30% ce a fost majorat ulterior la 40% prin OUG24/2004 iar prin Legea de aprobare 601/2004 acest spor a fost extins și la alte categorii de personal.
Prin Hotărârea nr.185/22.06.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări directe potrivit art.2 al.1 și 2 din OUG137/2000 ce a creat o inegalitate de tratament între categoriile de magistrați.
Reclamanții și intervenienții în nume propriu consideră că cererea lor este formulată în termen, întrucât termenul la care s-a născut dreptul la acțiune este cel de 22.06.2005 când s-a constatat existența discriminării de prin Hotărârea 185.
La termenul din 30 octombrie 2006 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare lunară brută începând cu luna ianuarie 2003.
La același termen au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, reactualizată cu rata inflației la data plății efective și următoarele persoane:, (, fiecare pentru anumite perioade.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune atât față de acțiunea inițială cât și față de cererea de completare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art.60-63 Cod procedură civilă Ministerul Justiției a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în situația admiterii acțiunii reclamanților să se dispună ca Ministerul Finanțelor să fie obligat la virarea fondurilor necesare achitării acestor sporuri.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât reclamanții nu sunt salariații acestui ordonator de credite.
Totodată Ministerul Justiției a formulat întâmpinare față de cererea de intervenție, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Privitor la excepția inadmisibilității cererii de intervenție invocată de Ministerul Justiției, instanța urmează aor espinge, întrucât aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art.49-50 Cod procedură civilă.
Se reține că și excepția prescrierii dreptului la acțiune este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Potrivit art.283 lit. "c" Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Având în vedere că discriminarea între diferitele categorii de magistrați, care au beneficiat de sporul de 30% și respectiv 40% și cei care nu au beneficiat de acest spor, a fost constatată prin Hotărârea 185/2005 a, instanța apreciază că de la această dată a luat naștere dreptul la acțiune al reclamanților și intervenienților și raportând la data introducerii acțiunii, se constată că acțiunea reclamanților și intervenienților a fost formulată în termen.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța apreciază excepția ca fiind întemeiată, întrucât această instituție nu este ordonatorul principal de credite al reclamanților și intervenienților, iar aceștia nu sunt salarizați de acest minister și urmează a fi admisă, și în consecință se va respinge acțiunea față de acest pârât.
Pe fondul cauzei se constată că prin dispozițiile art.11 din OG177/2002 modificată prin Legea 347/2003 s-a prevăzut că judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție primesc un spor de 30% din indemnizația lunară brută, iar ulterior acesta fiind majorat la 40%.
Aceste texte de lege sunt în contradicție cu principiul egalității în fața legii consacrat de dispozițiile art.16 din Constituția României.
Potrivit dispozițiilor art.1 al.2 lit. i OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Codul muncii enumeră ca principiu fundamental al dreptului muncii, principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, interzicând orice discriminare față de un salariat.
Potrivit art.6 al.2 Codul muncii tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că art.11 din OG177/2002 și OUG24/2004 introduce o discriminare care nu are la bază un criteriu obiectiv între judecătorii care participă la judecarea cauzelor de infracțiuni de corupție sau în care urmărirea penală a fost efectuată de procurori din cadrul și ceilalți judecători, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 din Constituția României.
Principiul egalității de tratament față de toți salariații, consacrat de Codul muncii și OG137/2000 prevăd că persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Având în vedere aceste prevederi legale, în speța dedusă judecății, instanța reține că pentru o justă și integrală despăgubire, plata drepturilor salariale de 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului cauzat reclamanților și intervenienților, prin prevederile art.11 din OG177/2002 și cele ale OUG24/2004 aceste despăgubiri urmând a fi acordate conform perioadelor specificate și vor fi reactualizate cu rata inflației la data plății efective.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Justiției instanța urmează să o respingă, întrucât rolul Ministerului Finanțelor Publice este acela de constituire și gestionare generală a resurselor financiare publice, acest minister nefiind ordonatorul principal de credite al reclamanților și intervenienților, iar aceștia nu sunt salarizați de acest minister sau de instituții subordonate acestuia, între cele două ministere neexistând raporturi de subordonare.
Raportat acestor considerente, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamanților și intervenienților în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI conform dispozitivului prezentei hotărâri, respingând capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca fiind nedovedit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă motivat de faptul că în mod greșit s-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și s-a reținut că drepturile reclamanților și intervenienților li se cuvin pentru perioada solicitată și precizată, susținând că termenul de prescripție curge de la data Hotărârii 185/2005 deși această hotărâre are doar un caracter de recomandare și nu are forța juridică de a impune o astfel de soluție instanțelor judecătorești, sens în care trebuia să se constate de fapt că dreptul la acțiune al reclamanților și intervenienților s-a prescris în ceea ce privește intervalul anterior datei de 14 decembrie 2002, respectiv 30 octombrie 2003, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs reclamantele () și și intervenienții, și, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, deoarece pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor Publice în conformitate cu dispozițiile art.1 OUG22/2002, situație în care acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauza de față, hotărârea astfel pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recursurile sunt nefondate.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr.11763 din 14 decembrie 2005 reclamantele () și I- au solicitat obligarea Ministerului Justiției, Curții de APEL IAȘI și Tribunalului Iași, și Ministerului Finanțelor Publice pentru a fi obligați primii trei pârâți la plata drepturilor salariale de 30% respectiv de 40% cum au fost modificate din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 1.08.2003 și până la 1.01.2005 actualizate în raport cu rata inflației, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în bugetul pe anul 2006 sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Arată reclamanții că potrivit OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților modificată și completată prin Legea 347/2003, la art.11 al.1 se prevede că: "judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție potrivit art.29 al.1 Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară", iar al.2 prevede același spor pentru procurorii care participă la ședințele de judecată în completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
Prin OUG24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnității publice și a funcțiilor publice precum și identificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, la art.28 al.4 s-a prevăzut că procurorii din cadrul și judecătorii care compun completele specializate pentru infracțiunile de corupție beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară, iar prin Legea 601/2004 au fost extinse categoriile de magistrați care primesc acest spor de 40%.
Prin art.24 Legea 508/2004 privind organizarea și funcționarea Ministerului Public, a Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, se acordă un spor de 40% la indemnizația de încadrare lunară a procurorilor și judecătorilor care efectuează urmărirea penală în aceste cauze și pentru participarea la judecarea acestora, situații în care aceste diferențe salariale sunt nejustificate, sens în care prin Hotărârea 185/2005 a s-a constatat existența unei discriminări directe potrivit art.2 al.1 și al.2 OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Ministerul Justiției a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în conformitate cu dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă în sensul necesității opozabilității sentinței ce se va pronunța și față de acest minister pentru virarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului și că potrivit art.7 HG83/2005 Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite în raport de Ministerul Finanțelor Publice, iar obligația de a depune diligențe în vederea asigurării sumelor necesare îi revine Ministerului Justiției conform art.35 Legea 500/2002.
Totodată în cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către, și în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale de 30%, respectiv 40% cum au fost modificate din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru anumite perioade specificate în parte de fiecare intervenient.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la cererea de intervenție astfel formulată, invocând excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în sensul că termenul de prescriere a acțiunii este de 3 ani și începe să curgă de la data intrării în vigoare a OUG43/2002, având în vedere faptul că intervenienții pretind că sunt discriminați potrivit OG137/2000, neavând relevanță în cauză Hotărârea pronunțată la data de 22.07.2005 ce a fost invocată în cauză, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii de intervenție în interes propriu ca neîntemeiată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că în mod legal și întemeiat instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Astfel, potrivit art.283 lit. "c" Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri de către salariat.
Același termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile care au ca obiect un drept patrimonial este prevăzut și de dispozițiile Decretului 167/1958 și în acest caz termenul se socotește de la data nașterii dreptului la acțiune.
Având în vedere că discriminarea între diferitele categorii de magistrați, care au beneficiat de sporul de 30%, respectiv 40% a indemnizației de încadrare brută lunară și cei care nu au beneficiat de acest spor a fost constatată prin Hotărârea nr.185 din 22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța constată că de la această dată a luat naștere dreptul la acțiune al reclamanților în sensul că de la această dată reclamanții au cunoscut exact faptul prejudicierii lor prin neacordarea sporului de 30% și respectiv 40%, față de alte categorii de magistrați.
Prin raportare la data introducerii acțiunii reclamanților de cea a emiterii Hotărârii 185/2005 a se reține că acțiunea reclamanților și a intervenienților a fost formulată în termenul legal de 3 ani, și în consecință excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției este neîntemeiată, fiind respinsă în mod corect de către instanța de fond.
În consecință se va respinge recursul formulat de Ministerul Justiției și se va păstra sentința recurată, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nefiind incidente în cauză.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanți și intervenienți se reține că și acesta este nefondat, urmând a fi respins, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nefiind incidente în cauză.
În mod corect și legal instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive în cauză a Ministerului Finanțelor Publice.
Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor) nu este ordonator principal de credite pentru reclamanți și intervenienți ci Ministerul Justiției, întrucât elaborarea proiectelor legilor bugetare și rectificare bugetară cu includerea sumelor pretinse se face de către Ministerul Finanțelor Publice pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite conform art.35 al.1 Legea 500/2002.
Ordonatorii principali de credite sunt obligați să dispună toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor necesare pentru efectuarea plăților sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, Ministerului Justiției în calitate de ordonator principal de credite al reclamanților și intervenienților îi revenea obligația de a depune diligențele necesare în vederea realizării proiectului de buget în vederea asigurării sumelor necesare pentru achitarea sporurilor solicitate.
În condițiile în care Ministerul Finanțelor Publice nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care se referă reclamanții și intervenienții, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, situație în care în mod corect instanța de fond a admis această excepție, respingând astfel acțiunea reclamanților și intervenienților în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru toate aceste considerente raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, conform art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursurile formulate de Ministerul Justiției și de reclamanții și intervenienții, (, și împotriva sentinței civile nr.1372 din 29.11.2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Ministerul Justiției și de (), I-, )., împotriva sentinței civile nr.1372/29 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
-
09.2008.-
2 ex.-
Asupra recursurilor declarate împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18 Aprilie 2008
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristiana Angelescu, Georgeta Buliga
| ← Conflict de muncă. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 507/2008. Curtea de... → |
|---|
