Conflict de muncă. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 264/R-CM
Ședința publică din 17 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare pentru soluționare contestația în anulare formulată de contestatoarea AUTO T împotriva deciziei civile nr.534/R-CM din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru contestatoarea Auto T, în baza delegației de la dosar și intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul susține că prezenta contestație în anulare nu este timbrată și solicită ca instanța să se pronunțe în acest sens.
Consilier juridic pentru contestatoare având cuvântul susține că, contestația în anulare derivă dintr-un litigiu de muncă și nu se impune timbrarea acesteia.
Curtea apreciază că nu se impune timbrarea contestației în anulare, întrucât fiind vorba de un litigiu de muncă, nici o cerere în această materie nu este supusă taxei de timbru.
Intimatul depune la dosar decizia nr.314/R-CM din 08 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, având ca obiect contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțată într-un litigiu de muncă, din care rezultă că i s-a pus în vedere de către instanță să o timbreze.
Totodată, formulează oral cerere de recuzare a completului de judecată compus din magistrații - -, - - și - -, pe care o depune și în scris la dosar.
Curtea suspendă ședința de judecată, în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de intimatul.
Ca urmare a respingerii cererii de recuzare, Curtea, în aceeași compunere, a procedat la reluarea judecării cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru contestatoarea Auto T, în baza delegației de la dosar și intimatul.
Consilier juridic arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Intimatul având cuvântul, invocă excepția nulității absolute a contestației în anulare, deoarece aceasta nu cuprinde toate părțile reținute prin decizia civilă nr.534/R-CM din 2 noiembrie 2006. Solicită ca instanța să se pronunțe asupra acestei excepții.
La solicitarea instanței, intimatul invocă și următoarele excepții.
În situația în care se va trece peste această excepție, iar contestatoarea va introduce în proces și pe intimatul reținut în decizia menționată mai sus, solicită a se constata că cererea este tardiv formulată întrucât la acest moment este depășit termenul imperativ prevăzut de art.319 Cod procedură civilă.
Susține că, contestația în anulare este inadmisibilă, deoarece contestatoarea, fiind reprezentată la termenul din 05.09.2006 prin consilier juridic conform disp.art.153 Cod procedură civilă nu mai trebuia citată în tot cursul instanței, fiind presupusă că cunoaște termenele următoare, deci și termenul din data de 24.10.2006, când au avut loc dezbaterile. Arată că, potrivit cu mențiunile din încheierile de ședință din 26.09.2006 și 24.10.2006, nu s-a solicitat, așa cum s-a reținut prin aceste hotărâri, judecata în lipsă și deci procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina-24.10.2006, a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
O altă excepție pe care o invocă este aceea că, contestatoarea nu face dovada motivului pentru care trebuia citată pentru termenul din 24.10.2006 când s-a judecat pricina, termen pe care, potrivit cu actele și lucrările din dosar, l-a cunoscut.
Dovada faptului că reprezentantul contestatoarei a cunoscut ce s-a dispus la termenul din 24.10.2006, când a fost amânată pronunțarea pentru data de 30.10.2006 și că nu a fost încălcat dreptul contestatoarei la apărare, sunt concluziile scrise depuse la fila 997 din dosarul nr-.
Mai arată că, contestația în anulare este și inadmisibilă, atunci când se pretinde că Auto nu a avut cum să-și formuleze apărările prin reprezentantul său, pe care nici nu-l numește. Susține că, potrivit cu încheierea din 26.09.2006, reprezentantul societății - consilier juridic, deși a lipsit, nu invocă faptul că la acel moment nu putut să-și facă apărările. Arată că reprezentantul societății a formulat apărările până la pronunțarea soluției.
Susține că, contestația în anulare este inadmisibilă și sub aspectul că procedura pentru termenul de judecată din 24.10.2006, când au avut loc dezbaterile, a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și, mai mult chiar și folosindu-se numai de tehnica modernă, consilierul juridic al societății face dovada cunoașterii conținutului încheierii de ședință din 24.10.2006, drept dovadă că la cererea privind contestația în anulare nu a anexat o adresă de citare, așa cum pretinde și mai mult, chiar până la termenul la care a fost amânată pronunțarea inițial - 20.10.2006, a depus concluzii scrise. Arată că prin concluzii scrise, consilierul juridic al societății nu invocă sub nici o formă, vicii privind îndeplinirea cerințelor legii la termenul din 24.10.2006 când au avut loc dezbaterile.
Depune la dosar note scrise în sensul celor susținute și un borderou cu acte.
Consilier juridic pentru contestatoare, arată că nu a făcut contestație în anulare și, cui doar societatea Auto", iar în legătură cu excepția invocată privind tardivitatea contestației, susține că aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege.
Precizează că numai atât înțelege să răspundă la excepțiile invocate de intimat.
Curtea acordă cuvântul și asupra contestației în anulare.
Consilier juridic pentru contestatoare având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și continuarea judecării litigiului.
Intimatul având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar și susținute oral în ședință.
Cu privire la neatașarea dosarului nr.7144/1995 al Judecătoriei Pitești pentru termenul din 24.10.2006, arată că dosarul invocat era atașat la dosarul nr- pentru termenul din 24.10.2006, drept dovadă că prin apărările făcute de reprezentantul contestatoarei prin concluziile scrise purtând mențiunea "pronunțarea 26.10.2006", nu invocă un asemenea motiv.
Cu privire la susținerea contestatoarei că instanța a omis să cerceteze Ordonanțele Parchetului nr.183/P/25.04.2005 și nr.14/P/14.02. 2001, arată că rezoluția nr.183/P/2005 a fost infirmată prin rezoluția nr.429/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 08 noiembrie 2006, Auto Taf ormulat contestație în anularea deciziei civile nr.534/R-CM din 02 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Se arată, în motivarea contestației, că prin decizia civilă de mai sus s-a admis recursul declarat de revizuientul și s-a dispus modificarea sentinței civile nr.280/CM/2003 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că s-a constatat caracterul fals al deciziei nr.21/1994 și dispusă integrarea revizuientului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite.
Se precizează că pentru termenul la care s-a judecat recursul revizuientului și s-a pronunțat decizia de mai sus, procedura de citare cu contestatoarea Auto nu a fost îndeplinită conform legii, în sensul că judecata cauzei s-a făcut la data de 24 octombrie 2006, iar adresa de citare a fost pentru ziua de 26 octombrie 2006, motiv pentru care societatea nu a putut să-și formuleze apărările prin reprezentantul său.
Se mai arată de asemenea că, deși instanța care a judecat recursul a dispus conexarea dosarului nr.7144/1995 al Judecătoriei Pitești, în care s-a pronunțat sentința nr.10093/21 noiembrie 2005, nu a stăruit în atașarea acestuia.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că decizia nr.21/1994 a fost emisă de un organ competent, care a hotărât desfacerea contractului de muncă în baza unor înscrisuri care au semnalat abaterile disciplinare ale revizuientului și nu poate fi declarată falsă. Nu s-a stabilit de instanță care sunt actele cu caracter fals care au fost folosite pentru susținerea deciziei respective și nu s-au cercetat nici ordonanțele parchetului nr.14/P/14 februarie 2001 și 183/P/25 aprilie 2005, prin care sunt detaliate cercetările penale ce privesc actele ce au stat la baza deciziei de desfacere a contractului de muncă.
S-a invocat ca temei legal al contestației formulate dispozițiile art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
În baza art.3191Cod procedură civilă s-a solicitat de contestatoare suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere.
Prin încheierea din 28 noiembrie 2006 s-a dispus suspendarea judecății pricinii și trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești pentru cercetarea falsului în înscrisul emis de Curtea de APEL PITEȘTI la data de 04 octombrie 2006 și s-a dispus totodată suspendarea executării deciziei nr.534/R-CM din 02 noiembrie 2006 contestată.
După efectuarea cercetărilor s-a repus pe rol soluționarea contestației în anulare deoarece a încetat motivul suspendării, arătându-se de ambele părți că prin rezoluția din 26 august 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele învinuite.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de intimat la termenul de judecată de astăzi, potrivit art.137 Cod procedură civilă, se constată că în ceea ce privește nulitatea absolută a acestei contestații, datorită neintroducerii în proces și a intimatului, într-o contestație în anulare poate fi contestator oricare dintre părțile care au participat la judecarea pricinii în care s-a pronunțat hotărârea ce se atacă.
În speță, contestația a fost formulată de intimata Auto T, în contradictoriu cu revizuientul și atâta vreme cât intimatul nu a formulat contestație în anulare și nu avea interese contradictorii cu contestatoarea, contestația formulată nu este nulă, așa cum pretinde intimatul.
Celelalte așa zise excepții invocate de intimat la pct.2, 3, 4 și 5 din înscrisul depus la dosar, referitoare la inadmisibilitatea contestației în anulare, având în vedere că față de prevederile art.153 Cod procedură civilă contestatoarea nu mai trebuia citată în tot cursul judecății și că aceasta a avut posibilitatea să-și formuleze apărările prin reprezentantul său, procedura pentru termenul de judecată din 24 octombrie 2006 fiind astfel îndeplinită, sunt probleme de fond ale soluționării contestației, care urmează a fi analizate.
Contestația în anulare formulată urmează a fi respinsă.
Prin decizia civilă nr.534/R-CM din 02 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței civile nr.280/CM din 20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, care a fost schimbată în sensul că s-a constatat caracterul fals al deciziei nr.21/1994 emisă de intimata Auto T și s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă, cu plata drepturilor salariale cuvenite.
Contestatoarea Auto T invocă temei legal al contestației formulate dispozițiile art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Conform acestui text de lege, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
În raport de aceste prevederi, este inadmisibilă contestația atunci când reclamantul a fost prezent în instanță și a pus concluzii.
În speță, cererea de revizuire, admisă prin sentința civilă nr.280/CM din 20 mai 2003, a fost formulată de intimatul la data de 14 iunie 2004.
Prin sentința civilă nr.600/09 noiembrie 2005, Tribunalul Argeșa respins această cerere, iar revizuientul a formulat recurs.
Prin decizia nr.100/R-CM din 02 martie 2006, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul și a modificat această sentință, pe care a modificat-o în sensul admiterii în principiu a cererii de revizuire și a fixat termen pentru soluționarea în fond a acestei cereri.
Soluționarea cererii de revizuire a avut mai multe termene consecutive, la 09 mai 2006, 16 mai, 13 iunie, 18 iulie și respectiv 05 septembrie 2006, termene la care au fost prezente părțile, atât revizuientul, cât și intimata, prin consilier juridic.
Potrivit art.153 Cod procedură civilă, partea care a fost prezentă la înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, nu va fi citată în tot cursul judecății, fiind presupusă că, cunoaște termenele următoare.
În alin.2 se prevede că termenul luat în cunoștință sau pentru care au fost emise citațiile, nu poate fi preschimbat decât după citarea părților și pentru motive temeinice.
În speță, la termenul de judecată din 05 septembrie 2006, au fost prezente ambele părți și s-a acordat un nou termen de judecată la 26 septembrie 2006, cu mențiunea că acestea cunosc termenul.
Este drept că prin adresa nr- emisă de Curtea de APEL PITEȘTIs -a solicitat contestatoarei, în vederea soluționării cererii de revizuire, ca până la termenul de judecată din 26 octombrie 2006, să înainteze copii de pe statele de plată din perioada ianuarie 1992 - noiembrie 1993 și să se prezinte cu originalele pentru confruntare, iar contestatoarea avea termen în cunoștință pentru data de 24 octombrie 2006.
La termenul de judecată din 24 octombrie 2006 a fost prezent numai revizuientul, lipsind contestatoarea și pentru ca ambele părți să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 octombrie 2006 și apoi la 02 noiembrie 2006, când instanța s-a pronunțat prin decizia civilă atacată.
Nu se poate pretinde că soluționarea cauzei s-a făcut fără citarea contestatoarei, care avea termen în cunoștință pentru 24 octombrie 2006 și care la data de 26 octombrie 2006, când nu se pronunțase instanța, s-a prezentat prin delegatul său și a depus concluzii, cunoscând astfel faptul că pronunțarea s-a amânat la data de 30 octombrie 2006.
Contestatoarea nu a invocat în concluziile scrise depuse la această dată schimbarea termenului de soluționare a cauzei conform adresei primite, termen care de altfel fusese menținut conform încheierii de ședință anterioară și nu a cerut vreo imposibilitate de a se apăra până la termenul de soluționare a cauzei.
Potrivit art.108 (3) Cod procedură civilă, neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
Este drept că în raport de prevederile art.153 alin.3 Cod procedură civilă instanța nu poate să preschimbe termenul fixat inițial prin încheiere de ședință, însă, față de împrejurarea că la termenul fixat nu s-au efectuat acte procedurale în lipsa părților, se constată că acestea nu au fost vătămate în niciun mod. De aceea, neregularitatea intervenită prin menționarea în adresă a unui alt termen nu a fost de natură să-i aducă vreun prejudiciu contestatoarei referitor la dreptul său la apărare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat mai sus, aceasta s-a prezentat la data de 26 octombrie 2006, a depus concluzii scrise în dosar, care au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei civile atacate din 02 noiembrie 2006 și în aceste concluzii contestatoarea nu a invocat în vreun fel încălcarea dreptului său la apărare sau necunoașterea termenului la care urmează a se pronunța instanța.
Ca urmare, nu se poate pretinde că soluționarea cauzei s-a făcut cu neîndeplinirea procedurii de citare cu contestatoarea, atâta vreme cât aceasta s-a prezentat la toate termenele de judecată și a depus și concluzii scrise înainte de pronunțarea deciziei civile atacate.
Contestatoarea invocă motiv al contestației în anulare formulată și faptul că deși instanța care a judecat recursul a dispus conexarea dosarului nr.7144/1995 al Judecătoriei Pitești, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.10093 din 21 noiembrie 2005, nu a stăruit în atașarea acestuia, cât și acela că instanța nu a avut în vedere că decizia nr.21/1994 care a hotărât desfacerea contractului de muncă al revizuientului a fost emisă de un organ competent și nu poate fi declarată falsă.
Contestatoarea invocă în acest mod o eroare materială, însă motivele invocate sunt greșeli de judecată și de apreciere a probelor.
Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare este o cale extraordinare de atac admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă și nici celelalte texte de lege care reglementează contestația în anulare, aceasta urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea AUTO T, împotriva deciziei civile nr.534/R-CM din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, intimat fiind .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./26.02.2009
Jud.revizuire:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Mariana Stan, Paulina Ghimișliu
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 3878/2009. Curtea de Apel... | Conflict de muncă. Decizia 1762/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
