Conflict de muncă. Decizia 284/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 284
Ședința publică de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1986 din 30.10.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind CASA
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 6 mai 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate recurentei prin apărător să depună concluzii scrise la dosar, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 mai 2008.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1986/30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, a fost respinsă contestația formulată de în contradictoriu cu intimata "CASA " I; a fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata "Casa " I, în funcția de farmacist, începând cu data de 15.06.2005, conform contractului individual de muncă înregistrat la nr.-/20.06.2005.
Prin decizia nr. 04 din 31.05.2007, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 16.05.2007, conform dispozițiilor art.264 alin.1 lit. f din Codul muncii.
S-a reținut în decizia de sancționare că salariata a lipsit de la serviciu în perioada 26.04.2007 - 30.04.2007, nu a justificat în nici un fel absența și că prin lipsa acesteia de la serviciu s-a perturbat activitatea angajatorului. S-au mai reținut în decizia contestată, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv angajata a absentat nemotivat ca urmare a faptului că a recunoscut că și-a însușit pe nedrept suma de 46.676,94 lei, obligându-se să-i achite până la data de 30.04.2007.
Angajatorul a întocmit procesele-verbale nr.02/27.04.2007, 03/28.04.2007, 04/29.04.2007, 05/30.04.2007 privind constatarea neprezentării contestatoarei la serviciu în perioada 27.04.2007 - 30.04.2007. În temeiul dispozițiilor art.267 Codul muncii, angajatorul a convocat-o pe contestatoare pentru efectuarea cercetării disciplinare cu privire la absențele de la serviciu (convocarea 100/07.05.2007).
Contestatoarea nu și-a motivat absența de la serviciu în perioada 26.04.2007 - 30.04.2007, certificatul de concediu medical depus în copie la fila 24 dosar fiind acordat pentru perioada 01.05.2007 - 15.05.2007. Instanța a reținut că nu s-au făcut dovezi în sensul justificării lipsei contestatoarei de la serviciu în perioada menționată.
Potrivit dispozițiilor art.263 alin.2 Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Lipsa nejustificată de la locul de muncă constituie abatere disciplinară, fiind încălcate de către salariat obligațiile prevăzute de art.39 pct.2 din Codul muncii, respectiv de a realiza norma de muncă sau de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, de a respecta disciplina muncii.
Având în vedere dovezile din care rezultă că, în perioada 26.04.2007-30.04.2007, contestatoarea a lipsit de la serviciu și nu și-a justificat absența, instanța a reținut că prezenta contestație este neîntemeiată.
În baza art.274 Cod procedură civilă s-a admis cererea privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că la data de 2.05.2007 a depus la CASA certificatul medical, iar la data de 10.05.2007, urmare a presiunilor și amenințărilor exercitate asupra sa de către administratorul societății a fost nevoită să-și depună demisia și nu s-a mai prezentat la muncă.
Mai arată că nu a respectat termenul de preaviz stabilit de lege deoarece angajatorul nu i-a plătit salariul și au fost exercitate presiuni și amenințări asupra sa.
Mai arată recurenta că instanța a reținut în mod eronat că există dovezi privind lipsa sa nejustificată de la serviciu în perioada 26.04.2007 - 30.04.2007. Astfel, pe lângă faptul că zilele de 28 și 29 sunt zile nelucrătoare (sâmbătă și duminică), intimata nu a depus nici o condică de prezență, nu a dovedit cu martori că ar fi lipsit în acea perioadă; mai mult, decizia vizează absențe începând cu 16.05.2007, când era în concediu medical.
Cât privește lipsa în gestiune, susține recurenta că nu era posibil a fi produsă de ea, având în vedere că în perioada 3.12.2006 - 1.03.2007 a fost în concediu de maternitate, iar la 8.03.2007 a fost transferată la o altă unitate farmaceutică din Consideră că nu ar fi putut produce un asemenea prejudiciu (de 46.767 RON) în decurs de o săptămână cât a lucrat după revenirea din concediul de maternitate, având în vedere că la inventarul din 1-2.12.2006 nu au rezultat lipsuri în gestiune. Solicită a se constata nulitatea "Declarației " autentificată sub nr.4522/26.04.2007, având în vedere că i-a fost viciat consimțământul ca urmare a presiunilor și amenințărilor la care a fost supusă.
Ca urmare, solicită admiterea recursului și a contestației.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs au fost depuse înscrisuri de către ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.
Decizia de concediere nr.4/31.05.2007 a fost emisă pentru absențele nemotivate de la serviciu în perioada 26-30.04.2007, așa cum se reține în motivarea acesteia, și nu pentru lipsurile constatate în gestiune, care fac obiectul unei cercetări disciplinare separate, suspendată până la soluționarea plângerii penale (astfel cum rezultă din actele de la filele 38-41 dosar fond). Ca atare, instanța de recurs va analiza doar abaterea disciplinară reținută în decizia ce face obiectul prezentei contestații, conform art.77 din Codul muncii.
Decizia nr.4/31.05.2007 este nelegală, din mai multe considerente.
Mai întâi, în mod inadmisibil, a fost emisă la 31.05.2007, dar cu aplicare retroactivă, de la 16.05.2007.
În al doilea rând, în motivarea acesteia s-au reținut, spre final, pe lângă absențele nemotivate din 26-30.04.2007, și cele din 16.05-31.05.2007, însă pentru această din urmă perioadă nu a existat o cercetare disciplinară prealabilă, în conformitate cu prevederile art.267 Codul muncii.
Convocarea la cercetarea disciplinară din 11.05.2007 efectuată prin adresa nr.100/7.05.2007 are ca obiect absența nemotivată de la serviciu în perioada 27.04.2007 - 7.05.2007 (fila 33 dosar fond).
Actele de cercetare privesc doar perioada 27.04-30.04.2007, iar pentru perioada 1.05-15.05.2007 contestatoarea a prezentat certificatul de concediu medical nr.-/2.05.2007.
Instanța de control judiciar constată că în mod greșit a reținut prima instanță existența dovezilor privind lipsa nejustificată de la serviciu.
Astfel, singurele probe aduse de angajator sunt procesele-verbale nr.2/27.04.2007, 3/28.04.2007, 4/29.04.2007 și 5/30.04.2007 întocmite (după semnătură) de către administratorul societății, prin care se constată absența de la serviciu a contestatoarei.
Curtea de Apel constată că, în condițiile în care nu se coroborează cu alte probe, aceste dovezi nu sunt suficiente pentru a reține existența abaterii disciplinare grave. Aceasta cu atât mai mult cu cât, din culpa exclusivă a angajatorului, nu există condică de prezență ori o altă modalitate de ținere a evidenței prezenței la serviciu care să excludă întocmirea pro causa a acesteia (a se vedea adresa de la fila 50 dosar recurs).
Pe de altă parte, deși în contractul de muncă al contestatoarei este prevăzut un program de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, se susține că programul de lucru era Luni -: 8-20, și Sărbătorile legale: 8-14. Nu se face însă dovada că acest program de lucru ar fi fost adus la cunoștință contestatoarei ori că ar fi fost încheiat un act adițional în care să fi fost modificat - prin acord - durata de lucru convenită inițial. Depunerea unor monetare pentru zile de sâmbătă și duminică din cursul anului 2006 și unui aviz de însoțire a mărfii din 31.03.2007 (zi de duminică) semnate de contestatoare nu echivalează cu acordul cerut de dispozițiile art.41 Codul muncii pentru modificarea timpului de muncă, în sensul desfășurării unei activități permanente în zilele nelucrătoare, ce se impunea a fi constatat prin act adițional la contract, conform dispozițiilor art.17 alin.2 lit. k și alin.4 Codul muncii.
Invocarea acestor aspecte în recurs se circumscrie motivării sentinței date de prima instanță.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel constată că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă. Ca atare, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de contestatoare și va modifica în tot sentința atacată, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei de concediere nr.4/31.05.2007 emisă de intimată.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească recurentei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1986 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata "Casa "
Dispune anularea deciziei nr.4/31.05.2007 emisă de intimata "Casa "
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
04.06.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Smaranda
| ← Conflict de muncă. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1259/2008. Curtea... → |
|---|
