Conflict de muncă. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 43
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 1862 din 10 octombrie 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind ASOC. DE. -, având ca obiect,conflict de muncă".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și reprezentantul intimatei, Președintele Asociației de proprietari PT 12,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare, cu duplicat.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Recurentul, primind duplicatul întâmpinării, precizează că a luat cunoștință de conținutul acesteia și nu solicită un alt termen, nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul, având cuvântul în susținerea motivelor de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Solicită să i se plătească drepturile pentru concediul de odihnă pe care nu l-a efectuat deoarece nu a avut înlocuitor.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, sentința Tribunalului Iași fiind legală. A prezentat un contract de muncă care nu a fost înregistrat la ITM. Apoi a prezentat o convenție pe care consideră că a întocmit-o după pronunțarea instanței de fond. Solicită menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1862/10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari "12 ".
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Prin prezenta acțiune, reclamantul solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești pentru 14 zile lucrate în perioada 31 martie 2006 - 14 aprilie 2006, compensare pentru concediile de odihnă neefectuate în anii 2004 și 2005, penalizări și onorariu de avocat.
Conform adeverinței eliberată de pârâtă, înregistrată la nr. 481 din 5 septembrie 2006, reclamantul a îndeplinit funcția de președinte al Asociației de proprietari în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 martie 2006.
Din adresa nr. - E/9 octombrie 2007, emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă I rezultă că reclamantul nu figurează înregistrat cu contract de muncă la Asociația de Proprietari 12.
Dispozițiile art. 154 Cod muncii prevăd că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar în art. 79 Codul muncii se arată că termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă, iar pe durata acestuia contractul continuă să-și producă toate efectele.
În speță, s-a reținut că nu a fost încheiat un contract de muncă care să-l oblige pe angajator să-și îndeplinească obligațiile ce decurg din acest contract, nefiind incidente dispozițiile art. 40 pct. 2 lit. c din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 141 pct. 4 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. Nu se poate reține că reclamantului îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale, el neavând încheiat contract de muncă cu pârâta.
Pentru considerentele arătate, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele considerente:
Astfel, susține recurentul, din procesul - verbal nr. 4094/2004 rezultă că Adunarea Generală i-a stabilit un salariu de 3.000.000 lei (ROL), iar din procesul-verbal nr. 242/10 septembrie 2005 rezultă ca a fost reales în funcția de președinte, fiindu-i mărit salariul de la 300 la 330 lei (RON).
Mai susține reclamantul că în baza procesului - verbal din 2004 a încheiat cu asociația de locatari o convenție civilă, care îi conferă toate drepturile de salariat, însă a refuzat să o primească deoarece Asociația nu avea personalitate juridică.
La data de 17 noiembrie 2004, în baza încheierii nr. 65 Judecătoriei Iași, Asociația de locatari a devenit Asociație de Proprietari, cu personalitate juridică, însă refuzat din nou să-i înregistreze Convenția încheiată deoarece nu a adus și cartea de muncă, ce se afla la Casa de Pensii din anul 1988.
Consideră reclamantul că dispozițiile art. 141 pct. 4 invocat de instanță sunt contrazise de prevederile art. 16 pct. 1 și 2 din Codul muncii, conform cărora obligația încheierii contractului de muncă revine angajatorului, iar sancțiunea este prezumarea încheierii sale pe durată nedeterminată.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în cererea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, în art. 6 - 9 din nr.OG 85/2001 sunt reglementate condițiile de încadrare a personalului asociațiilor de proprietari, iar prin Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe, aprobate prin HG400/2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. 311/8 mai 2003) sunt dezvoltate dispozițiile menționate.
În esență se prevede că persoanele fizice care asigură administrarea sau activitatea de management a proprietății pot fi angajate fie prin contracte individuale de muncă, fie prin convenție civilă de prestări servicii, în funcție de hotărârea adunării generale a proprietarilor.
Este adevărat că aceste dispoziții din normele metodologice fac referire mai mult la administratorii condominiilor însă, coroborându-se cu prevederile generale din nr.OG 85/2001 (art. 6-9) și atribuțiile președintelui asociației de proprietari (art. 20) rezultă că și celelalte persoane încadrate la Asociațiile de Proprietari (inclusiv președintele) pot fi angajate prin contracte individuale de muncă, fie prin convenție civilă de prestări servicii, în funcție de hotărârea Adunării generale a proprietarilor.
Având în vedere că în aceste norme nu se face nici o discuție referitoare la durata medie de prestare a muncii de către președinte (până la 2 ore/zi sau 10 ore /săptămână) și ținând seama de împrejurarea că modificările aduse Normelor metodologice sunt ulterioare datei de intrare în vigoare a actualului Cod al munci, convențiile civile pot fi utilizate indiferent de durata activității celor în cauză, în funcție de hotărârea Adunării generale a proprietarilor.
Este indiscutabil că toate aceste convenții de prestări servicii au natura juridică a unor contracte civile, mai precis contracte de locațiune a muncii și serviciului ( art. 1410 - 1413 Codul muncii ).
Ca orice alte contracte, ele reprezintă legea părților, prin aplicarea principiului libertății contractuale.
Deși ambele sunt modalități de prestare a muncii, având același obiect: prestarea unei munci de către persoana fizică (angajată) și remunerarea (salarizarea) acestei munci de către angajator (beneficiar), între convențiile civile și contractele de muncă există și deosebiri.
Astfel, convențiile civile nu conferă calitatea de salariat prestatorului, cu toate consecințele ce decurg de aici: el nu beneficiază de salariu, ci de preț (remunerație, în speță), activitatea desfășurată nu constituie vechime în muncă, iar răspunderea sa față de beneficiar este civilă (și nu disciplinară) etc.
În atare condiții, având în vedere că ulterior dobândirii personalității juridice de către Asociația de Proprietari 12 (prin încheierea nr. 65/17 noiembrie 2004 a Judecătoriei Iași ) Adunarea generală din 10 septembrie 2005 nu a hotărât angajarea președintelui cu contract de muncă, ci a stabilit doar o remunerație de 330 lei, rezultă că a fost menținută în vigoare convenția civilă de prestări servicii încheiată în baza procesului - verbal nr. 4094/31 ianuarie 2004 conform nr.HG 400/2003. De altfel, se menționează pe această convenție (depusă chiar de recurent) că a fost prelungită în baza procesului - verbal nr. 242/2005.
Ca urmare, în mod corect a reținut prima instanță că, nefiind încheiat în speță un contract de muncă, nu sunt incidente dispozițiile art. 40 pct. 2 lit. c, art. 79 și art. 141 pct. 4 Codul muncii.
De asemenea, nu pot fi reținute dispozițiile art. 16 pct. 1 și 2 Codul muncii, invocate de recurent, având în vedere că, în speță s-a dovedit încheierea unei convenții civile de prestări servicii și nu a unui contract de muncă.
Raportat tuturor considerentelor expuse, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge, ca nefondat, recursul reclamantului și va menține hotărârea primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1862 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex. / 07.02.2008
Tribunalul Iași - jud., jud.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 694/2008. Curtea de Apel Constanta | Conflict de muncă. Decizia 284/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
