Conflict de muncă. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr. 1981 din 26.10.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, HG, -, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.1981/26.10.2007, pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI în dosarul nr- a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuienții, HG, -, (), -, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.710/21.03.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, HG, -, (), -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel lași și Tribunalul lași.
Au fost obligați pârâții să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006, conform art.41 indice 1 alin.1 din Legea 50/1996, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost păstrate dispozițiile sentinței revizuite referitoare la pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 710/21.03.2007 pronunțată de Tribunalul lași a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Finanțelor Publice, iar pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, HG, -, (), -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel lași, Tribunalul lași și Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia civilă nr. 489/07.09.2007 a Curții de Apel lași a fost respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului lași menținându-se sentința.
In motivarea sentinței civile nr. 710/21.03.2007, Tribunalul lași a reținut că prin decizia nr. XXII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002. mai reținut instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțe, astfel încât cererea reclamanților privind acordarea primelor de vacanță pentru anii 2005 și 2006 este neîntemeiată.
Prin Încheierea din 21 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 31/2005 s-a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare- din 12.12.2005 în sensul că s-a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate" din considerentele de la pagina 2 rândurile 17 și 21, de la pagina 4 ultimul rând și de la pagina 6 aliniatele 6 și 7, precum și din aliniatul 3 din dispozitiv, care are următorul conținut: "prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o suma egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere atunci când s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Or, în speță, s-a reținut că, soluționând cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata primei de concediu pentru anii 2005 și 2006 prin sentința a cărei revizuire se solicită, instanța de fond a avut în vedere, respectiv și-a întemeiat soluția pe decizia nr. XXII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ținând cont de faptul că această decizie a fost modificată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Încheierea din 21.05.2007, instanța a reținut că este întemeiată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 710/21.03.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, cu privire privind plata primei de concediu pentru anii 2005 - 2006.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 327 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a admis cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 710/21.03.2007 a Tribunalului lași, sentință pe care a schimbat-o în ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata primei de concediu pentru anii 2005-2006.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei în ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 - 2006, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În art. 411din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritățile judecătorești, introdus prin art. I pct. 38 din nr.OG 83/2000, s-a prevăzut că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate pe baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ulterior, prin art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001 s-a prevăzut că se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 411alin. 1 care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă, iar prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, termenele prevăzute la art. III din nr.OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată și modificată prin Legea nr. 386/2001, s-au prelungit până la data de 31 decembrie 2002.
Prin art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002, intrată în vigoare la data de 01.01.2003, s-a prevăzut că pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare. Astfel, instanța a reținut că prin nr.OUG 177/2002 au fost abrogate doar dispozițiile referitoare la salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților și personalului asimilat acestora, rămânând în vigoare însă prevederile din Legea nr. 50/1996 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate.
Ulterior, în art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, s-a prevăzut că termenele prevăzute la art. III din nr.OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003, iar potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2004.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul legal de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2005, respectiv până la data de 31.12.2006.
S- mai reținut de către instanță că, deși prin acte normative succesive au fost suspendate până la data de 31.12.2006 dispozițiile referitoare la acordarea primelor de concediu personalului auxiliar de specialitate, nu se poate considera că acest drept nu ar fi existat, cât timp abrogarea textului de lege care îl prevedea a intervenit abia la data de 3.02.2007, când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007. Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la prima pentru concediul de odihnă al personalului auxiliar de specialitate instituit prin art. 411din Legea nr. 50/1996 și-a produs efecte începând cu data de 01.01.2001 și până la data de 3.02.2007, când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007 prin care a fost abrogată Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare. În consecință, instanța a reținut că dreptul la prima pentru concediul de odihnă acordat personalului auxiliar de specialitate prin art. 411din Legea nr. 50/1996, a existat în perioada anilor 2001 - 2006.
Cât privește dispozițiile art. III alin. 2 din nr.OUG 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența dreptului. Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 -2006.
A mai reținut instanța că, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiului lui a fost doar suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare. De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În consecință, instanța a constatat că este întemeiată cererea
reclamanților, HG, -, (), -, privind obligarea pârâților la plata primelor de concediu aferente anilor 2005 și 2006.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că este întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel lași și Tribunalul lași, urmând să o admită astfel.
În consecință, instanța a obligat pârâții să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006, conform art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că răspunderea elaborării bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, în conformitate cu art.47 alin.4 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, motiv pentru care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Mai susține recurentul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză în condițiile în care nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții, iar împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la situația bugetară, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 punctul 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin sentința recurată, admițându-se cererea de revizuire, a fost schimbată doar în parte sentința civilă nr.710/21.03.2007 a Tribunalului Iași, păstrându-se dispozițiile sentinței revizuite referitoare la pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ori, prin sentința civilă nr.710/21.03.2007, a fost respinsă acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, dispoziția fiind păstrată prin sentința civilă nr.1981/26.11.2007.
În atare condiții, eronat susține recurentul că a fost obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți, în fapt acțiunea reclamanților fiind respinsă în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de pârât și va menține sentința primei instanța ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, împotriva sentinței civile nr.1981/26.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.01.2008
Jud.fond: TRIBUNALUL IAȘI -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Daniela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1158/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 524/2008. Curtea de... → |
|---|
