Contestație decizie de concediere. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 524
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de " GRUP " I împotriva sentinței civile nr. 374 din 7.03.2008 a Tribunalului Iași (-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta " GRUP " I și avocat pentru intimata, lipsă fiind aceasta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar înscrisuri de către recurenta " GRUP "
Avocat pentru recurenta " GRUP " I depune la dosar Hotărârea nr.537 din 7.04.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG96/2003 și două chitanțe cu cheltuielile de judecată.
Avocat pentru intimata arată că a primit înscrisurile depuse la dosar de recurentă.
Instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
Avocat pentru recurenta " GRUP " I solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise. Arată că cele două decizii nr.238 și nr.239 emise de societate prevăd că concedierea este legală și temeinică. În baza art.65 Codul Munci desființarea locului de muncă a avut motive economice. Societatea a analizat situația și a ținut cont de faptul că spațiile închiriate au avut chirii mai mari și că salariile au fot mărite. Mai arată că la data emiterii celor două decizii administratorul societății nu a cunoscut starea de graviditate a intimatei, deoarece nu a adus la cunoștința unității acest lucru. Potrivit legii salariata trebuie sa anunțe în scris angajatorul despre starea de graviditate și să depună și copii după actele doveditoare. Intimata putea să depună și prin altă persoană cererea prevăzută în normele metodologice, cerere însoțită de actul medical doveditor. Aceasta a trimis ulterior un fax, există un de primire, dar acesta nu dovedește că cererea a ajuns la cunoștința conducerii unității. Precizează că și cel de-al doilea post de inginer de producție a fost desființat și că intimata nu a respectat prevederile art.2 pct c și nu a înștiințat societatea în scris despre starea ei. Cu privire la daunele morale consideră că contestatoarea nu a suferit o traumă psihică în urma concedierii care să-i fi afectat sarcina. Probleme cu sarcina au apărut înainte de concediere și că prin actele medicale depuse ulterior nu pot face dovada că sarcina a fost pusă în pericol de concediere. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică. Arată că în mod corect s-a admis contestația deoarece decizia de concediere a fost luată după ce a anunțat societatea de starea de graviditate. Există la dosar dovada că a comunicat prin fax cererea și foaia obstetrică. Mai arată că și-a îndeplinit obligațiile și cu toate acestea s-a dispus concedierea intimatei. Precizează că societatea nu se află în reorganizare sau în faliment. Consideră că instanța de fond a apreciat corect cererea lor. Ultimul lucru de care avea nevoie intimata la acel moment era concedierea nelegală și atitudinea jignitoare a societății. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 374/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în I,-,. 521,. B,. 1,. 8, județul I, în contradictoriu cu intimata " GRUP", cu sediul în I,-, jud.
S-a anulat deciziile nr. 238/23.11.2007 și nr. 239/23.11.2007 emise de intimată.
A fost obligată intimata să o reintegreze pe contestatoare pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă, de "inginer textile".
A fost obligată intimata să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a beneficiat, începând cu data de 03.12.2007 și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată intimata să achite contestatoarei sume de 10.000 lei daune morale.
A fost obligată intimata să achite contestatoarei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei " GRUP" pe postul de inginer textile, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I sub nr. -/16.08.2007.
Prin decizia nr. 238/23.11.2007 emisă de intimată s-a dispus concedierea contestatoarei în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, ca urmare a impasului economico - financiar al societății și reducerea cheltuielilor prin desființarea unui post de inginer producție. Totodată, intimata a emis și decizia nr. 239/23.11.2007 înregistrată la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I, decizia prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 13.12.2007, dată la care expiră preavizul de 15 zile lucrătoare. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că încetarea contractului individual de muncă a avut loc în temeiul dispozițiilor art. 65 Codul muncii, desființarea postului de inginer textile producție fiind determinată de dificultățile economice și de necesitatea reorganizării activității.
Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. c Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.
Or, în speță, intimata a dispus concedierea contestatoarei în temeiul dispozițiilor art. 65 Codul muncii, deși aceasta era gravidă și adusese la cunoștința conducerii societății acest aspect. Astfel, s-a reținut de către instanță că salariata a comunicat intimatei, prin fax, la data de 22.10.2007, o adresă prin care a anunțat conducerea societății că este însărcinată, anexând totodată și o foaie de ecografie obstetricală din cuprinsul căreia rezultă că salariata prezintă o sarcină în evoluție de 7 săptămâni. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (pag. 10 - 11), acest fax a fost primit de către intimată la data de 22.10.2007, ora 16.31. În consecință, instanța de fond a reținut că sunt neîntemeiate susținerile intimatei referitoare la faptul că salariata nu i-a adus la cunoștință faptul că este gravidă. De asemenea, instanța a mai reținut că sunt neîntemeiate și susținerile intimatei referitoare la faptul că faxul nu este o modalitate legală de informare a unui angajator. Astfel, art. 60 alin. 1 lit. c Codul muncii nu precizează modalitatea în care salariata trebuie să aducă la cunoștința angajatorului despre starea sa de graviditate, interzicând măsura concedierii în situația în care angajatorul a luat cunoștință despre faptul că salariata este gravidă anterior emiterii deciziei de concediere. Or, atât timp cât faxul prin care contestatoarea a comunicat intimatei faptul că este gravidă a fost primit la societate la data de 22.10.2007, ora 16.31, s-a considerat că la data de 23.11.2007, data emiterii deciziei de concediere, intimata nu avea cunoștință despre acest aspect.
Reținând că reclamanta a comunicat angajatorului, prin fax, la data de 22.10.2007 starea sa de graviditate, fax primit la societate la aceeași dată la ora 16.31, tribunalul a apreciat ca deciziile nr. 238 și nr. 239 din 23.11.2007 prin care s-a dispus concedierea contestatoarei în baza dispozițiilor art. 65 Codul muncii sunt nelegale.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată. Având în vedere starea de graviditate a contestatoarei la momentul emiterii deciziei, cât și actele medicale depuse la dosar, s-a apreciat că aceasta a dovedit trauma psihică suferită la acel moment și în continuare, în legătură cu nesiguranța locului de muncă. Astfel, reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor morale cuantificate la suma de 10.000 lei pentru o justă reparație în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta " GRUP" I, considerând-o nelegală și netemeinică și susținând că instanța de fond nu a apreciat corect materialul probatoriu administrat în cauză, înlăturând unele dovezi relevante fără a arăta însă motivele pentru care a procedat astfel.
A invocat recurenta faptul că în mod greșit prima instanță a reținut nelegalitatea deciziilor de concediere întrucât angajatorul a respectat întocmai procedura legală prevăzută de art. 65 Codul muncii, desființarea locului de muncă fiind determinată de situația economico-financiară a societății ce impunea reducerea cheltuielilor de producție și eficientizarea activității și, ca urmare, reducerea numărului de angajați.
A mai invocat recurenta faptul că reclamanta-intimată nu a adus la cunoștința angajatorului împrejurarea că este însărcinată, documentele trimise de aceasta prin fax nefiind o dovadă în sensul cerut de art. 2 din nr.HG 537/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 96/2003.
A mai reținut recurenta că în mod greșit tribunalul a acordat daunele morale solicitate întrucât actele medicale depuse nu conduc la concluzia existenței unei legături de cauzalitate între starea sănătății reclamantei-intimate și desființarea locului de muncă.
În drept, motivele invocate se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Iași.
S-a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Codului muncii și nr.OUG 96/2003. modalitatea de înștiințare a angajatorului a fost corectă, fax-ul fiind primit la data de 22.10.2007, anterior emiterii deciziilor de concediere.
Falimentul societății, susține intimata, ar fi fost singura împrejurare ce ar fi putut justifica concedierea sa.
În recurs s-au depus, în copie, următoarele înscrisuri: adeverința medicală nr. 27/11.12.2007, facturile nr. 1005/2007 și 1412/2008 emise de " " I, ordine de plată a salariilor pe anul 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut tribunalul, conform dispozițiilor art. 60(1) lit. "c" concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de această împrejurare anterior emiterii deciziei de concediere.
În cauză, întrucât sarcina probei îi revenea sub acest aspect, reclamanta a dovedit cu înscrisul depus la fila 10 dosar fond că a adus la cunoștința angajatorului starea sa de graviditate anterior emiterii deciziilor de concediere, respectiv la data de 22.10.2007. Alăturat înștiințării, reclamanta a anexat și foaia de ecografie obstetrica datată 11.10.2007 ( 11 dosar fond). Corect a reținut și în această privință instanța de fond că atât timp cât legea nu distinge în privința modalității în care salariata trebuie să aducă la cunoștința unității această împrejurare, este valabilă modalitatea în care reclamanta-intimată a procedat, cu atât mai mult cu cât este evident că sintagma "în scris" invocată de recurentă nu presupune neapărat depunerea personală la sediul unității a cererii de către reclamanta-intimată.
Cum deciziile contestate au fost emise la data de 23.11.2007, acestea sunt nelegale neavând relevanță în cauză dacă s-a dispus concedierea pentru motive ce țin sau nu de persoana salariatului.
De altfel, instanța de fond nici nu a pasit la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 65 și următoarele din Codul muncii întrucât este fără echivoc că încălcând dispozițiile art. 60, deciziile de concediere sunt lovite de nulitate.
Și cu privire la acordarea daunelor morale, Curtea constată că soluția tribunalului este legală și temeinică, în speță existând suficiente argumente pentru acordarea sumei solicitate de reclamantă, fiind evidentă suferința psihică suferită prin pierderea locului de muncă care, raportată și la starea de graviditate de la momentul concedierii, au afectat-
Susținerile recurentei privind lipsa de veridicitate a documentelor medicale depuse la dosar nu pot fi primite în prezentul cadru procesual din moment ce conținutul acestora nu a fost contestat în contencios administrativ, conform procedurii legale.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312(1) Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul și se va menține sentința recurată.
Văzând și dispozițiile art. 274(1) Cod procedură civilă, Curtea va acorda intimatei cheltuielile de judecata din recurs, respectiv onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de " GRUP" I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 374 din 07.03.3008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
23.09.2008
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu
| ← Conflict de muncă. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 520/2008. Curtea de... → |
|---|
