Conflict de muncă. Decizia 327/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 327
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții:-, și împotriva sentinței civile nr. 1116 din 04 X 2007 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:- MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin V, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect conflict de muncă - plata sporului de 15 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen după repunerea pe rol, prin cererea de repunere pe rol, recurenții au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamanții:, și au chemat în judecată pe pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna august 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective. Totodată au solicitat ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea cererii, reclamanții, având calitatea de personal auxiliar la Judecătoria Huși, au arătat că, în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații - sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Asemenea dispoziții se găsesc în art.3 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG19/2006, în art.15 alin.1 din nr.OG6/2007, în art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002 și în art. 30 alin.3 din nr.OG137/2000.
Se mai arată că, deși grefierii, conform art.78 din Legea nr.567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau a unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, arătând că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, solicitând respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1116/04.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUI, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții:, și .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Huși și au solicitat acordarea sporului de confidențialitate prevăzut de nr.OG19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/30.11.2006, precum și de alte acte normative, pentru anumite categorii de personal.
S-a mai reținut că în aceste acte normative nu există dispoziții în sensul acordării sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% reclamanților.
Prima instanță a mai reținut că sunt nefondate susținerile reclamanților referitoare la faptul că sunt discriminați față de categoriile de persoane care beneficiază de sporul de confidențialitate, întrucât au obligația de a păstra secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Astfel, s-a reținut că reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu cea a celorlalte categorii de salariați care beneficiază prin lege de sporul de confidențialitate.
De altfel și prin Hotărârea nr.232/29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu între magistrați și alte categorii de salariați, ca urmare a neacordării sporului de confidențialitate.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamanții:, și, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin lege, reclamanților le-a fost impusă o obligație personală imperativă, specială, și specifică de confidențialitate.
Recurenții mai arată că, prin însăși natura muncii lor, aceasta implică gestionarea și manipularea de informații confidențiale, aceștia nu beneficiază de sporul de 15%.
Astfel, conform art.3 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG19/2006, art.15 alin.1 din nr.OG6/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002 și art. 30 alin.3 din nr.OG137/2000, debitorilor obligației de confidențialitate le-a fost recunoscut dreptul corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației de plată a acestui drept salarial.
Se mai arată că, principiul egalității de tratament în salarizare, implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Recurenții se consideră astfel discriminați în sensul art.2 alin.1, alin.3 și art.6 din nr.OUG137/2000.
Se mai invocă faptul că magistrații și grefierii de la instanțele și parchetele civile sunt într-o situație analoagă și comparabilă cu magistrații de la instanțele și parchetele militare, aceștia din urmă beneficiind de sporul de confidențialitate, conform dispozițiilor legale menționate.
Prin întâmpinările formulate, intimații Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs, reclamanții-recurenți au depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 18.01.2008, Curtea invocă excepția tardivității introducerii recursului de către reclamanții:, și .
Se reține că hotărârea primei instanțe fost comunicată acestor reclamanți la data de 16.11.2007, iar recursul fost declarat la data de 03.12.2007, după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de disp. art.80 din Legea nr.168/1999.
Termenul prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 este unul imperativ, iar neexercitarea recursului în acest termen atrage decăderea, în temeiul disp. art.103 alin.1 Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de reclamanții:, și se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanții-recurenți nu sunt îndreptățiți la despăgubiri în temeiul disp.art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, nefiind discriminați în raport cu celelalte categorii de persoane din instituțiile publice care gestionează informații clasificate și alte informații confidențiale, care beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază.
Pentru a ne afla în domeniul de aplicare a art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, deosebirea, excluderea, restricția trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art.2 alin.1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Din analiza dispozițiilor legale ce reglementează activitatea categoriilor de personal față de care reclamanții se consideră discriminați, se reține că sporul de confidențialitate este acordat prin acte normative speciale, prin prisma atribuțiilor deosebite pe care aceste categorii de persoane le exercită, ce implică protecția informațiilor clasificate, astfel cum sunt reglementate de Legea nr.182/2002.
Se mai reține că doar personalul care operează cu informații clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, beneficiază de sporul de confidențialitate.
Acest spor este acordat, în consecință, unor categorii profesionale distincte cu statut special, expres prevăzute de legiuitor, statut care derivă din însăși natura activităților desfășurate.
legale invocate de către reclamanți, ce prevăd acordarea acestui spor anumitor categorii profesionale, sunt circumscrise unor condiții care ating un grad de justificare obiectivă și rezonabilă, date de operarea cu informații clasificate.
Pentru considerentele expuse anterior, nu se poate reține întrunirea elementului de analogie sau de comparabilitate între categoriile de persoane care sunt invocate în prezenta acțiune și recurenții-reclamanți.
Se mai reține că, prin deciziile Curții Constituționale, s-a statuat că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, atât în doctrină, cât și în jurisprudența constituțională s-a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situații care nu sunt diferite. De aceea, nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluții legislative diferite pentru situații diferite.
Curtea Constituțională a mai reținut că instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni care se află în situații diferite, nu este contrară art.16 alin.1 din Constituție.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod. proc. civilă, urmează să se respingă ca fiind tardiv introdus recursul formulat de reclamanții:, și și ca nefondat recursul declarat de:, și, menținându-se sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind tardiv introdus recursul formulat de reclamanții:, și ca nefundat, recursul declarat de:, și, împotriva sentinței civile nr.1116/04.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.: M;
2 ex.- 05.06.2008;
Jud.fond: TRIBUNALUL VASLUI:-;
-.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1078/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 813/2008. Curtea de... → |
|---|
