Conflict de muncă. Decizia 364/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 364
Ședința publică din 26 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Trandafir
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC SA B (fostă SC SA B) și continuată de lichidator Insolvency Specialits împotriva sentinței civile nr. 3802 pronunțată de către Tribunalul Timiș la data de 3 decembrie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
Reclamantul intimat a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lui la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 27 octombrie 2008 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, fostă SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata drepturilor salariale în sumă de 7200 RON cuvenite potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă constând în prime de Paști și de C neacordate pentru anii 2005, 2006 și de Paști pentru anul 2007, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că a fost angajatul pârâtei, calitate în care potrivit art. 168 alin. 1 contractul colectiv de muncă ar fi trebuit să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de SC SA; că pârâta nu și-a îndeplinit această obligație.
In drept invocă dispozițiile art. 166 Codul Muncii, art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Prin sentința civilă nr. 3802 pronunțată la 3 decembrie 2008, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA, a obligat pârâta să acorde reclamantului drepturile salariale restante și neachitate cu titlu de primă de Paști și de pe perioada 2005-2007 în cuantum de 6.000 lei, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data plății efective, a respins în rest cererea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul este beneficiarul primelor de Paști și de C prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2003, conform cu care " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu", convenția rămânând neschimbată pentru perioada 2004-2007.
A mai reținut că pârâta nu a putut dovedi includerea acestor drepturi în salariu.
A mai reținut prima instanță că prima de Paști 2005 este prescrisă în condițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC SA, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar in subsidiar să modifice în parte sentința recurată cenzurând obligația la care s-a ajuns folosind date eronate, salariul mediu brut in loc de salariu mediu de bază, cu specificarea faptului că este vorba despre sume susceptibile de deducerea impozitului pe venit, CAS și CASS.
Invocă ca temei de modificare dispozițiile art. 3041cod procedură civilă coroborat cu art. 80 și 81 alin. 1 din Legea nr. 168/1999.
Arată că prima instanță nu a judecat pricina; că nu s-a ținut cont de apărarea pârâtei care nu a susținut teza includerii permanente, includere care s-a petrecut in anul 2003 și care are în drept valoarea unei novații.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că pârâta face afirmații neconforme cu realitatea și probatoriul administrat în cauză, instanța netranspunând automat apărările formulate de SC SA; că nu s-a făcut dovada încetării dreptului subiectiv, iar hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a analizat și interpretat corect dispozițiile legale incidente speței.
În ce privește interpretarea clauzei art.168 din CCM, instanța constată că dispozițiile aliniatului 1 acestui articol, au rămas neschimbate, modificarea alin.2 al aceluiași articol, intervenind în anul 2007.
Astfel, art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2006 încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentantiv prevede: " Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că:" pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", același articol din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006 prevăzând că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
De altfel, salariul de bază mediu pe, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din CCM pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Nu se poate susține caracterul îndoielnic al clauzei cuprinse în art. 168 alin. 2, deoarece clauza este clară, neîndoielnică, Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA reprezentând nu o interpretare a clauzei, ci o modificare a ei, neputându-se susține că începând cu anul 2003 prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect în condițiile în care aceste dispoziții au fost preluate în fiecare contract colectiv de muncă încheiat în perioada 2004-2006.
Nu poate fi primită nici apărarea bazată pe clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior privind sistemul includerii adaosurilor în salariu, deoarece din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate rezultă că părțile au convenit includerea lor în salariu doar pentru anul 2003.
Dacă voința părților ar fi fost alta, părțile ar fi reformulat cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă dispozițiile cuprinse în art. 168.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil, iar în ce privește cuantumul pretențiilor, în fața instanței de fond pârâta nu a contestat cuantumul acestora, ci a contestat doar dreptul la primele pretinse.
Prima instanță a soluționat cauza cu respectarea garanțiilor procesuale reglementate de Codul d e procedură civilă, cât și de dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil nu poate fi reținută.
Pârâta a fost legal citată pentru termenul de judecată și nu a depus la dosar nici o cerere prin care să-și exprime punctul de vedere față de acțiune și nici un înscris în probațiune.
În ce privește cuantumul sumelor datorate, în considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că aceste sume sunt supuse impozitării.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta SC SA și continuată de lichidator Insolvency Specialits B împotriva sentinței civile nr. 3802 pronunțată de către Tribunalul Timiș la 3 decembrie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 26 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
8.04.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Trandafir
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 2013/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 643/2009. Curtea de... → |
|---|
