Contestație decizie de sancționare. Decizia 2013/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2013
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de PRIMĂRIA COMUNEI reprezentată prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr.1435 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul intimat, având ca obiect contestație la decizia de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de avocat, iar pentru pârâta recurentă Primăria Comunei, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și un set de acte, respectiv contestația formulată împotriva Dispoziției de sancționare nr.92/2.03.2009 emisă de Primarul Comunei, Sesizare privind nelegalitatea Hotărârii nr.80/7.11.2008 adoptată de Consiliul Local al Comunei, adresa nr. 1393 din 23.04.2009 emisă de Instituția Prefectului, copia încheierii nr.1405 din 7.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- și dovada de comunicare a încheierii, precum și factura nr.- din 9.12.2009 în cuantum de 2000 lei privind plata onorariului avocațial.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța nr.87 din 15.11.2009, în cuantum de 1000 lei privind plata onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță nu a administrat corect probele din cauză și nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor de la dosar; așa cum rezultă din actele depuse, reclamantul a refuzat timp de un an să semneze fișa postului și să presteze muncă, pe motiv ă este angajatul Consiliului Local deși, în realitate, acesta este angajatul Primăriei Comunei în funcția de operator calculator și nicidecum secretar.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Susține că prima instanță în mod corect a constatat nulitatea deciziei de sancționare, reținând în mod just că nu au fost respectate dispozițiile art.62 alin.1 și 2, precum nici dispozițiile art.267 din Codul muncii. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1436 din 20 octombrie 2009, Tribunalului Arads -a admis acțiunea formulată de reclamantul, anulându-se dispoziția nr. 183 din 19 iunie 2009, emisă de Primarul Comunei, privind concedierea disciplinară a reclamantului, dispunându-se reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior emiterii dispoziției anulate, cu obligarea pârâtei, prin Primăria să-i plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat, începând cu data concedierii, 22.06.2009 și până la data reintegrării sale pe postul deținut anterior aplicării sancțiunii prin decizia contestată.
Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantului 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din cuprinsul deciziei contestate rezultă că nu s-a realizat în nici un fel descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, nefiind suficient numai trimiterea la raportul comisiei de disciplină, cercetarea disciplinară prealabilă concedierii nu a fost efectuată, iar salariatul reclamant nu a fost convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, neprecizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii, conform art.267 alin.3 Codul muncii.
De asemenea, nu s-a indicat nici termenul în care sancțiunea poate fi contestată și nici instanța competență la care sancțiunea poate fi contestată, concluzionând că decizia contestată este lovită de nulitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Primăria, reprezentată prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței și respingerea acțiunii pe fond.
A arătat că reclamantul nu a fost niciodată angajatul Consiliului Local, ci doar angajatul Primăriei, în baza contractului individual de muncă nr.9/4.03.2009 semnat de contestator și fișa postului nr. 9/2.04.2008 nesemnată de contestator, refuzând acest lucru, deși i s-a solicitat în mai multe rânduri, refuzând să ducă la îndeplinire sarcinile care îi sunt date.
Pentru acest considerent, în data de 18 iunie 2009, Primarul emite Dispoziția 182 privind constituirea comisiei de disciplină și în baza procesului-verbal încheiat de comisia de disciplină în 19 iunie 2009, se desface contractul de muncă începând cu 12 iunie 2009.
A apreciat sentința recurată criticabilă și sub aspectul fondului, în sensul că tribunalul nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii starea de fapt, și s-a raportat strict la dispozițiile Codului muncii, fără a ține cont de refuzul contestatorului de a semna fișa postului - fiind angajatul primăriei și nu al Consiliului Local, de raportul comisiei de disciplină constituită prin dispoziția Primarului, astfel că nu se poate invoca nulitatea absolută cu privire la lipsa cercetării prealabile, cu atât mai mult cu cât s-a constituit comisia de disciplină, iar contestatorul a refuzat să participe la orice discuție privitoare la situația sa, aspecte invocate în procesul-verbal încheiat în 19.06.2009.
În fine, a arătat că instanța de fond nu analizat în amănunt starea de fapt, motivul real al desfacerii contractului de muncă, respectiv refuzul contestatorului de a semna fișa postului, atitudinea ireverențioasă față de dispozițiile conducătorului ierarhic, cauzele reale care au dus la situația de față.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Examinând sentința în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.76 din Codul muncii, "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută ".
Corect tribunalul a reținut excepția nulității absolute, constatând că acțiunea reclamantului este întemeiată, precizând că potrivit dispozițiilor art.62 alin.1 și 2 din Codul muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art.61 lit.a, angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art.263-268 Codul muncii, iar decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
Prin urmare, decizia trebuie să cuprindă motivarea în fapt, adică ce anume determină concedierea.
Practica judiciară și jurisprudența în această materie a statuat constant că situația de fapt trebuie descrisă în materialitatea ei, și nu sub forma unor generalități și dacă decizia are în vedere un act de constatare - ca în cazul de față - acest act trebuie identificat și comunicat salariatului ori odată cu decizia de concediere, ori anterior, aspect ce nu se regăsește în speță.
Excepția nulității absolute a deciziei de concediere fiind corect reținută, celelalte motive invocate de recurentă, și care vizează fondul cauzei, exced judecării.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, pârâta recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI reprezentată prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr.1435 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul intimat.
Obligă pârâta-recurentă să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./15.12.2009
Thred./15.12.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 116/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 364/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
