Conflict de muncă. Decizia 380/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 380
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta " " I împotriva sentinței civile nr. 42 din 16 I 2008 Tribunalului Iași
intimat fiind, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă, lipsă intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Reprezentanta recurentei precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele dezvoltate pe larg în cererea de recurs. Solicită casarea hotărîrii, rejudecarea pe fond și admiterea cererii inițiale, obligarea intimatului la plata daunelor și a cheltuielilor de judecată. Soluția primei instanțe este nelegală și criticabilă pentru motivele expuse din cererea de recurs. Nu s-au analizat toate probele, s-a solicitat efectuarea unei expertize și nu s-a pus în discuția părților această probă. In concluzie solicită admiterea recursului.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:;
Prin sentința 42/16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă acțiunea reclamantei I formulată în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vaslui reclamanta "" chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
1. obligarea pârâtului la plata debitului în sumă de 21.125,77 RON actualizată la data plății efective, reprezentând lipsă în gestiunea pârâtului în perioada în care între acesta și "" s-au derulat raporturi de muncă;
2. obligarea pârâtului la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației de plată debitului datorat, calculate la nivelul dobânzii legale, care curg în continuare și vor fi calculate până la data achitării efective debitului.
De asemenea a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii reclamanta arătat:
Pârâtul fost angajat cu caracter individual de muncă la "" I, unde a desfășurat activitatea de gestionar în perioada august 2004 - iulie 2006, conform Contractului individual de muncă nr. -/10.08.2004.
Ca urmare inventarierii efectuate în 10 aprilie 2006 și 28 aprilie 2006, s-au încheiat procese verbale de inventariere și control gestiunii, prin care s- constatat în gestiunea pârâtului o lipsă totală de 21.125,77 RON, astfel:
1) 19.187,41 lei reprezentând valoare minus de inventar;
2) 1.808,66 lei reprezentând avansuri de trezorerie nejustificate;
3) 129,70 lei reprezentând numerar încasat de la diverși clienți și nedepus în casieria societății.
Potrivit constatărilor din procesele verbale la care face referire, cauzele care au determinat deficiențele constatate sunt următoarele:
- gestionarul eliberat marfă din gestiune fără se întocmi documente de ieșire;
- gestionarul se face vinovat de intrări de mărfuri pentru care nu s-au întocmit note de recepție;
- facturile de intrare care nu au fost predate la contabilitate sau care au fost predate cu întârziere.
Prejudiciul mai sus arătat s-a produs unității angajatoare "" exclusiv din culpa pârâtului, în perioada executării contractului individual de muncă a pârâtului, respectiv în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.
În consecință, pârâtul se face vinovat de lipsa constatată la inventar, iar prejudiciul s-a produs cu vinovăție. recunoaște lipsa la inventar, împrejurare care este dovedită prin semnarea cu rea credință unui angajament de plată.
Procesele verbale de inventariere și control gestiunii din 10 aprilie 2006 și 28 aprilie 2006 constituie un mijloc de probă relevat prin care se constată lipsa sumelor de bani din gestiunea pârâtului și pentru care direct răspunzător în calitate de gestionar, conform art. 23, art. 24 și următoarele din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor.
Potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, gestionarul răspunde pentru lipsa la inventar: "Răspunde, în limita valorii pagubei rămase neacoperite de autorul direct al ei, din momentul constatării insolvabilității acestuia, cel vinovat de nerespectarea oricărei alte îndatoriri de serviciu, dacă fără încălcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita". se face vinovat de producerea cu știință prejudiciului constând în lipsa sumelor de bani în gestiunea sa, ca urmare neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase atribuțiilor sale de serviciu, motiv pentru care este obligat să răspundă legal.
De altfel, recunoaște că se face vinovat, dovada fiind faptul că acesta consimțit la recuperarea debitelor și la achitarea sumelor de bani constatate lipsă în gestiune.
După finalizarea inventarierii, pârâtul nu s- mai prezentat la serviciu, cu toate că fost notificat de mai multe ori de către societate pentru achitarea sumelor reprezentând contravaloarea prejudiciului produs constând în lipsa în gestiune sumei de 21.125,77 RON.
Întrucât pârâtul nu a achitat contravaloarea prejudiciului produs societății, în sumă de 21.125,77 RON, acesta datorează pe lângă debitul actualizat cu rata inflației și daune - interese calculate la nivelul dobânzii legale, art. 1088 Cod civil.
Potrivit art. 1074 Cod civil: "Orice obligație de face sau nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului" și art. 1081 Cod civil: "Daunele nu sunt debite, decât atunci când debitorul este în întârziere de îndeplini obligația sa"
Având în vedere că pârâtul nu achitat de bunăvoie debitul așa cum s- angajat prin angajamentul de plată, acesta fost pus în întârziere prin Notificare nr. 49/10.05.2006, transmisă prin Biroul Executorului judecătoresc.
Prin sentința civilă nr. 1258/1.11.2007 Tribunalul Vaslui declinat competența de soluționare cererii în favoarea Tribunalului Iași în baza dispozițiilor art. 284 alin.2 din Codul muncii.
Pârâtul nu depus întâmpinare și nu s- prezentat în instanță pentru a-și preciza punctul de vedere față de cererea de chemare în judecată.
Reclamanta depus la dosar în copie: contractul individual de muncă încheiat de "" și înregistrat la. I sub nr. -/10.08.2004, actul adițional la acest contract, dispoziția de inventariere nr. 1/2.03.2006, procesul-verbal de inventariere și control al gestiunii lui din 28.04.2006, procesul-verbal de inventariere și control al gestiunii lui din 10.04.2006, nota explicativă dată de pârâtul la data încheierii inventarului de gestiune din 6.03.2006, angajamentul de plată dat de pârât la 10.04.2006, notificarea trimisă lui la 10.05.2006, fișa postului semnată de pârât la data de 17.07.2004.
Analizând litigiul de față, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul s- angajat la reclamanta "" la data de 17.07.2004 pe perioadă determinată de 6 luni, în funcția de gestionar la punctul de lucru din I, str. - nr. 68. Prin actul adițional nr. 26/14.12.2004 la contractul individual de muncă, contractul de muncă a devenit cu durată nedeterminată în temeiul art. 12 (1) din Codul muncii.
Reclamanta susține că în cadrul derulării raporturilor de muncă pârâtul produs un prejudiciu unității în valoare de 21.125,77 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin.1 din Codul muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din textul normativ anterior enunțat se desprinde ideea că răspunderea patrimonială este condiționată de existența raportului juridic de muncă dintre salariat și angajatul păgubit, raport juridic care își are izvorul în contractul individual de muncă.
Din analiza prevederilor art. 271 alin.1 din Codul muncii, rezultă că pentru existența răspunderii patrimoniale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat angajatorului, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat precum și vinovăția salariatului.
cumulativă tuturor condițiilor anterior enunțate nu atrage răspunderea patrimonială salariatului.
În speță reclamanta invocat faptul că i s- produs un prejudiciu în valoare de 21.125,77 lei (RON) constând în următoarele 19.187,41 lei reprezentând valoare minus de inventar, 1.808,66 lei reprezentând avansuri de trezorerie nejustificate și 129,70 lei reprezentând numerar încasat de la diverși clienți și nedepus la în casieria societății.
Procesele-verbal de inventariere și control al gestiunii de la datele de 10 și 28 aprilie 2006 sunt întocmite chiar de reprezentanții reclamantei, exprimând punctul ei de vedere care este subiectiv.
Pârâtul nu a recunoscut prejudiciul nici în nota explicativă dată de 10.04.2006 și nici prin angajamentul de plată din 10.04.2006.
Reclamanta nu depus la dosar listele de inventar și toate înscrisurile invocate.
Conform dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În speță, reclamanta nu dovedit că pârâtul, în cadrul exercitării atribuțiilor sale de serviciu i- produs un prejudiciu în valoare de 21.125,77 lei.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea formulată de "" în contradictoriu cu pârâtul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat aceasta ca prim motiv de recurs faptul că în mod greșit prima instanță a aprecia că nu sunt îndeplinite condițiile art. 271 Codul muncii, întrucât s-au dovedit în cauză atât prejudiciul de 21.125,77 RON, cât și faptul că lipsa în gestiune s-a produs în timpul cât pârâtul,deși avea atribuții de gestionar în cadrul societății, și-a încălcat obligațiile prevăzute în fața postului.
A mai susținut recurenta că tribunalul a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză, reținând că pârâtul nu a recunoscut prejudiciul, întrucât din nota explicativă și angajamentul de plată rezultă expres că acesta și- asumat producerea prejudiciului, semnând și procesele-verbale de inventariere și control din 10 aprilie 2006 și 28 aprilie 2006.
A mai arătat recurenta că în virtutea rolului său activ, prima instanță trebuia să dispună efectuare unei expertize contabile dacă considera că nu a fost dovedit cuantumul exact al prejudiciului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Alăturat cererii de recurs s-au depus, în copie, listele de inventar datate 6 februarie 2006, 6 martie 2006, centralizatorul intrări - ieșiri de marfă pentru perioada 19 iulie 2004 - 3 martie 2006, rapoarte de gestiune din perioada 19 iulie 2004 - 3 martie 2006.
Intimatul nu formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul administrat la fond și în recurs și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat.
Conform dispozițiilor art. 270 (1) Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Totodată, în speță, având în vedere calitatea de gestionar pârâtului (fila 6 dosar fond Tribunalul Vaslui ) operează și prezumția relativă de culpă în ceea ce privește lipsurile constatate în gestiune, prezumție ce nu fost răsturnată de către. Mai mult, acesta recunoscut expres lipsa în gestiune, tribunalul reținând greșit contrariul. Astfel, așa cum rezultă fără echivoc din angajamentul de plată din 10 aprilie 2006 (fila 13 dosar fond Tribunalul Vaslui ) a recunoscut un minus de inventar de 13.872,25 RON afirmând că urmează a justifica suma de 3.834,10 RON până la 31 aprilie 2006, și 486,76 RON până la 15 aprilie 2006.
Este adevărat că angajamentul de plată nu mai constituie titlu executoriu însă, coroborându-l cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de inventariere și control a gestiunii, datat 10 aprilie 2006 și nota explicativă a salariatului, Curtea constată că angajatorul a probat îndeplinirea cumulativă în cauză a condițiilor prevăzute de art. 270 (1) Codul muncii. Astfel, s-a dovedit calitatea de salariat (gestionar) a pârâtului pentru perioada când s-a constatat lipsa în gestiune, fapta ilicită și personală a pârâtului în raport de atribuțiile din fișa postului (fila 8 dosar fond Tribunalul Vaslui ) cât și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, Curtea apreciază că reclamanta - recurentă a dovedit cu certitudine doar suma de 13.872,25 RON, sumă recunoscută de pârât ca fiind lipsă în gestiune în nota explicativă și angajamentul de plată, sumă compusă din 12.014,59 RON marfă lipsă, 1.436,76 RON avansuri nejustificate și 420,90 RON sume încasate fără eliberarea de chitanțe.
Ca atare, acțiunea va fi admisă în parte iar pârâtul va fi obligat la plata către reclamantă a acestei sume, cu titlu de debit(lipsa in gestiune).
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 teza 1 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința Tribunalului Iași, constatându-se incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă in sensul ca instanta de fond a aplicat gresit in cauza dispozitiile legale.
Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază cererea ca fiind nefondată, la dosarul cauzei nefiind depusă de către reclamanta - recurentă dovezi în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 42/16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care modifică în tot.
Admite în parte acțiunea reclamantei I, formulată în contradictoriu cu pârâtul.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 13.872,25 RON cu titlu de debit (lipsă în gestiune) cu aplicarea dobânzii legale la data plății. Respinge cererea recurentei privind obligarea pârâtului - intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.07.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 747/2008. Curtea de... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
