Conflict de muncă. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 444
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică C-S împotriva Sentinței Civile nr. 2306/2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, -, -, -, -, -, -, -, -, C, reprezentați de Sindicatul "".
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții intimați, consilier juridic, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin registratura instanței, la data de 27.02.2009.Totodată,reprezentantul intimatelor depune la dosar tabel conținând veniturile proprii realizate de personalul contractual din DSP C S in decursul anului 2008.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele.
Prin Sentința Civilă nr. 2306/2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în Dosarul nr-,a fost admisă acțiunea reclamanților, -, -, -, -, -, -, -, -, C, reprezentați de Sindicatul "",promovată in contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S și-n consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamanților, reprezentați de Sindicatul""Reșița, sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2004 - 09.10.2008.
Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a dispus actualizarea sumelor respective cu rata inflației, de la data scadenței fiecăreia, până la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut in esență că potrivit art. 1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral pe costuri de angajator.
În același timp, articolul 41 alin. 2 din Constituție stipulează că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială a muncii, măsuri care privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al tinerilor și femeilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, formarea profesională, precum și alte situații stabilite de lege.
Tribunalul a apreciat,din coroborarea normelor legale mai sus menționate că în situația în care salariații, care își desfășoară activitatea în cadrul instituției bugetare pârâte nu ar beneficia de acest drept, ar fi discriminați în raport cu celelalte categorii de salariați, din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar, care beneficiază de tichete de masă,inclusiv din domeniul sanitar.
Pe de altă parte, dreptul salariaților - reclamanți în cauză - de a primi tichete de masă rezultă nu numai din lege,ci, și din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 și, în continuare, pe perioada 2007 - 2010. Astfel, conform art. 139 din capitolul VI al contractului colectiv în discuție publicat în Monitorul Oficial, partea a V - a, din 31.01.2006, "angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate".
Tribunalul a înlăturat apărările pârâtei privind condiționarea acordării tichetelor de masă în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de Ministerul Sănătății Publice, ca organ ierarhic superior, considerând că, dacă s-ar admite această teză ar însemna ca inclusiv salariul de bază, să nu se plătească decât în limita fondurilor alocate angajatorului.
Nu a putut fi reținută nici apărarea pârâtei în sensul că în calitate de Autoritate de Sănătate Publică, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare, nu poate să acorde personalului contractual tichete de masă întrucât nu este unitate sanitară cu venituri proprii. Or, din Ordinul nr. 37/2006 privind tarifele pentru prestațiile efectuate de direcțiile de sănătate publică județene și a Municipiului B și de institutele de sănătate publică, rezultă că direcțiile de sănătate publică județene pentru prestațiile efectuate încasează tarife potrivit anexei la ordinul respectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta Direcția de Sănătate Publică C-,recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 10.02.2009, solicitând casarea sentinței supusă reformării, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamanților.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,Curtea reține că acestea au vizat in esență împrejurarea că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că tichetele de masă solicitate de reclamanți nu au fost prevăzute in bugetul alocat Direcției de către ministerul d e resort, iar dispozițiile art. 1 alin.2 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă sunt clare și fără echivoc in sensul că acestea se acordă in limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat,fapt nerealizat in cazul său.
Pârâta mai susține că la nivelul Direcției nu a fost semnat vreun contract colectiv de muncă,iar prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice prevede că aceste tichete se acordă doar personalului contractual din unitățile sanitare cu venituri proprii sau celor care au venituri realizate prin sistemul asigurărilor de sănătate,instituția pârâtă nefiind inclusă in nici una din aceste categorii de unități sanitare.
In drept,recurenta a invocat prevederile Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă,OG nr. 115/2005 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice.
Poziția procesuală a reclamanților intimați a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 5-7,prin care aceștia au solicitat respingerea recursului,cu motivarea că dreptul lor la acordarea tichetelor de masă decurge din prevederile art. 139 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe 2005-2007,precum și din cel încheiat pe perioada 2005-2010,iar,in ceea ce privește calitatea procesual pasivă a recurentei, aceasta este justificată de faptul că Direcția de Sănătate Publică CSa re personalitate juridică, este angajatorul reclamanților și ordonator secundar de credite, revenindu-i atribuțiile prevăzute de art. 21 alin.2 din Legea nr. 500/2002.Reclamanții intimați au depus la dosar un tabel conținând veniturile proprii ale personalului contractual din S in decursul anului 2008, rezultate din prestații către terțe instituții.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1 /pr.civ.,Curtea reține că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Curtea reține că, în principiu, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu stabilește obligații în sarcina angajatorilor, ci doar facultatea de acordare a acestora, lăsată la aprecierea acestora în funcție de prevederile bugetare, diferențiate pe categorii de angajatori. Astfel, art. 1 din legea menționată prevede căsalariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Însă,într-adevăr,așa cum corect au reținut judecătorii fondului, dreptul reclamanților la acordarea tichetelor de masă derivă din dispozițiile art. 139 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007,reluate prin contractul colectiv încheiat pentru perioada 2008-2010, potrivit cărora"angajatorul este obligatsă acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, prevederile contractului colectiv de muncă se impun cu forța legii părților contractante producând efecte "în toate unităților sanitare indiferent de forma de organizare, de proveniența capitalului, de modul de finanțare și de caracterul activității"(art. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007). De aceea, apărările recurentei potrivit cărora reclamanții nu pot pretinde obligarea sa la acordarea tichetelor de masă pe considerentul că la nivelul unității nu a fost încheiat un contract colectiv de muncă nu sunt întemeiate.
Este adevărat că OUG nr. 115/2004, în forma aprobată prin Legea nr. 125/12.05.2005, prevede obligația de acordare a 20 de tichete de masă lunar,doar pentru personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale, iar pârâta nu se încadrează in sfera angajatorilor la care dispoziția legală menționată se referă. Cu toate acestea, Curtea nu identifică vreo dispoziție legală,menită să înlăture in mod expres dreptul subiectiv al reclamanților,salariați ai unei instituții finanțate de la bugetul de stat la acordarea tichetelor de masă, drept instituit prin prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil,iar omisiunea ordonatorului principal de credite de alocare a sumelor necesare acordării acestor drepturi,nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că ele ar fi fost suprimate de legiuitor din conținutul raportului juridic de muncă al reclamanților.
In privința suspendării acestor drepturi prin legile bugetului de stat pe anii anteriori, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat in mod constant că suspendarea exercițiului unui drept nu echivalează cu însăși suprimarea lui,cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.De aceea,efectele produse de actele normative de suspendare sau amânare a punerii in aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cat a fost in vigoare actul normativ respectiv.
Ca urmare,pârâtei recurente,in calitate de angajator și de ordonator secundar de credite îi revine obligația de a acorda reclamanților drepturile in discuție și pentru intervalul de timp in care dreptul la acordarea tichetelor de masă a fost suspendat.
Pentru aceste considerente,Curtea va face aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 și 312 alin.1 /pr.civ.,sens in care va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei,cu consecința evidentă a menținerii sentinței atacată,considerată a fi legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică C-S împotriva Sentinței Civile nr. 2306/2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în Dosarul nr-,in contradictoriu cu intimații, reprezentați prin Sindicatul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./08.04. 2009
Tehnored/ /08.04.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul C-
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 6967/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 413/2009. Curtea de... → |
|---|
