Conflict de muncă. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 54
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1733 din 21.09.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta și consilierul juridic pentru intimata SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dosarul este la al doilea termen.
Reprezentanții părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, să se constate netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe, să fie anulată decizia contestată, să fie reîncadrată recurenta și să-i fie achitate acesteia toate drepturile salariale. Consideră că au fost încălcate dispozițiile Codului Muncii și a contractului colectiv de muncă. Mai solicită se constate că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale. Arată că în decizia de concediere este trecut că este dată cu respectarea dispozițiilor art.65 Codul Muncii, dar conținutul deciziei nr. 10/2007 este identic cu cel al deciziei nr. 37/2006. Și în acea decizie s-a dispus desființarea postului de funcționar administrativ. Precizează că a contestat și acea decizie și că este la dosar sentința tribunalului cu privire la aceasta, în care se arată că nu sunt legale consemnările din decizie. Mai arată că i-a fost ușor intimatei să facă dovada cu o nouă organigramă atunci când s-a pus în executare sentința tribunalului. În această organigramă sunt prevăzute 95 de posturi la combinatul viticol, dar dacă se face un calcul al posturilor nu ies decât 94, deci desființarea postului este fictivă. Solicită înlăturarea apărărilor intimatului potrivit cărora mențiunile cu privire la numărul de posturi sunt simple greșeli de dactilografiere, deoarece înscrisurile depuse la dosar sunt copii cu mențiunea "conform cu originalul". De asemenea consideră că nu s-a respectat nici dreptul la preaviz deoarece cealaltă hotărâre judecătorească care impunea reintegrarea în post nu a fost dusă la îndeplinire de angajator. Începând cu data de 28.05.2007 postul fusese deja desființat, iar un termen de preaviz care ar curge ulterior desființării, nu are un temei juridic. Mai precizează că recurenta s-a angajat la intimată în urmă cu 15 ani și că aceasta trebuia să beneficieze de prevederile art. 76 și următoarele din contractul colectiv de muncă, contract depus de ei la dosar. În art. 76 al acestui contract se arată că în cazul disponibilizării de personal conducerea trebuia să aducă la cunoștință angajaților posturile vacante sau modalitatea de recalificare pentru a ocupa alt post. Indică faptul că a contestat decizia nr. 10/2007 și pe considerentul că aceasta nu are o motivare în fapt. Consideră că indiferent de modul de disponibilizare motivarea deciziei trebuie să existe. Din anul 2005 recurenta nu a mai fost primită la serviciu deși are 3 decizii de reintegrare, motiv pentru care au și formulat cerere de punere în executare ale acestora. Cu cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic pentru intimata SC SA solicită respingerea recursului ca nemotivat deoarece consideră hotărârea primei instanțe legală și temeinică. Arată că recurenta dorește să revină pe un post la care în termen de 6 luni de zile s-a prezentat 5 zile la serviciu. Mai arată că recurenta a refuzat gestiunea și că decizia nr. 10/2007 a fost atacată numai cu privire la concediere, nu și cu privire la desființarea postului. Depune concluzii scrise la dosar.
Avocat pentru recurenta arată că clienta sa nu a fost primită nici o zi la post și din acest motiv a pus în executare hotărârea.
Declarând dezbaterile închise.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 1733/21.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata ""
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 10/23.05.2007 emisă de "", repunerea părților în situația anterioară emiterii ei și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 78 Codul Muncii.
A susținut contestatoarea că decizia de concediere nu este motivată în fapt, ceea ce conduce la nulitatea acesteia.
Pe de altă parte, deși angajatorul invocă dispozițiile art. 65 Codul Muncii, ajunge la concluzia că postul trebuie desființat și scos din organigrama societății încă din toamna anului 2006, însă îi comunică această decizie angajatei abia la 19.01.2007.
A mai arătat contestatoarea că măsura nu îndeplinește nici condițiile cumulative ale dispozițiilor art. 65 pct. 2 Codul Muncii, în sensul că nu este efectivă, nici reală, nici serioasă.
Decizia contestată trebuia supusă aprobării Consiliului de Administrație al Cotnari, neputând fi luată numai de către președintele directoratului. Nici contestatoarea, nici o altă persoană nu a mai funcționat pe acest post încă din luna mai a anului 2005, dată de la care nu a mai fost primită la serviciu.
Decizia de concediere este nelegală întrucât contravine prevederilor contractului colectiv de muncă, în care se precizează că nu poate fi concediat salariatul care are un copil în continuarea studiilor și este singurul întreținător al familiei sale, așa cum este cazul contestatoarei( art. 79 lit. "a" din CCM, coroborat cu art. 39 pct. 1 lit. "j" Codul Muncii ).
Decizia nu respectă nici prevederile art. 74 pct. 1 lit. d Codul Muncii, mai arată contestatoarea.
Instanța a reținut că prin decizia nr. 10/23.05.2007, "" a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, începând cu data de 16.06.2007, ca urmare a desființării și radierii din organigramă a postului de funcționar administrativ.
S-au avut în vedere la emiterea deciziei dispozițiile art. 65 Codul Muncii, argumentele de ordin economic invocate în referatul privind desființarea postului de funcționar administrativ din cadrul Combinatului de Vinificație al Cotnari
Potrivit dispozițiilor art. 65 pct. 2 din Codul Muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Angajatorul a dovedit că desființarea postului ocupat de contestatoarea este efectivă. Astfel, în organigrama unității nr. 1600/ 23.05.2007 ( filele 17-26 dosar) nu mai figurează postul de funcționar administrativ în cadrul Combinatului de vinificație. Cauza desființării acestui post este prevăzută în referatul înregistrat la nr. 1124/ 13.04.2007, care prezintă istoricul înființării postului și argumente vizând oportunitatea desființării acestuia. Se reține în cuprinsul referatului că postul a fost înființat din rațiuni economice generate de creșterea numărului de vizitatori atât pe timpul sezonului estival din anul 2005, cât și în perioada campaniei de vinificație. pentru care s-a propus desființarea postului sunt scăderea semnificativă a vizitatorilor pe timpul campaniilor de vinificație și lipsa specialiștilor străini în societate ca urmare a finalizării investiției de modernizare a procesului tehnologic de vinificație la data de 15.09.2006.
Consiliul de Administrație a hotărât la data de 25.10.2006 desființarea postului de funcționar administrativ de la Combinatul de Vinificație.
Prin urmare, decizia contestată a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 65 pct. 2 din Codul Muncii.
Susținerile contestatoarei privind nemotivarea deciziei sunt neîntemeiate. Astfel, este menționat în actul contestat motivul pentru care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei, respectiv desființarea postului de funcționar administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 79 lit. "b și c" din Contractul colectiv de muncă, nu pot fi desfăcute contractele de muncă salariaților care sunt unici susținători de familie sau au în îngrijire mai mult de 3 copii. Contestatoarea nu a făcut dovezi din care să rezulte că îndeplinește condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă.
Susținerea contestatoarei privind aprobarea decizie de concediere de către Consiliul de Administrație este neîntemeiată, având în vedere că acesta a hotărât desființarea postului de funcționar administrativ ce a determinat concedierea salariatei.
Ca urmare, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, susține recurenta, în ceea ce privește dovedirea condiției de legalitate ca desființarea postului să fie efectivă, angajatorului i-a fost ușor să depună organigrama societății, datată în aceeași zi cu emiterea deciziei de concediere contestată, respectiv 23.05.2007, din care rezultă că postul de "funcționar administrativ" nu mai figurează în cadrul Combinatului de Vinificație Cotnari - atât timp cât prin sentința civilă nr. 873/18.04.2007 pronunțată de către Tribunalul Iași în dosarul civil nr- s-a dispus irevocabil că decizia de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului nr. 37/27.10.2006 a aceleiași angajate este nelegală deoarece postul de "funcționar administrativ" figura în organigrama societății și la data soluționării litigiului de muncă. În aceste condiții, la data emiterii deciziei nr. 10/23.05.2007, angajatorul a avut grijă să întocmească o altă organigramă, din care să radieze postul de "funcționar administrativ" pentru care recurenta solicită reintegrarea, organigramă pe care a depus-o instanței de fond la ultimul termen de judecată.
Față de data când apare întocmită organigrama, respectiv 23.05.2007, consideră recurenta că menționarea în decizia de concediere a respectării dreptului de preaviz de 15 zile este pur fictivă. În decizia nr. 10/23.05.2007 se specifică, la punctul 3, împrejurarea că "se acordă d-nei un preaviz de concediere de 15 zile lucrătoare, începând cu data de 28.05.2007", care însă nu a fost respectat, câtă vreme postul apare în organigrama datată 23.05.2007 ca fiind deja desființat.
Că nu este vorba despre o radiere efectivă a postului din organigrama societății, ci doar despre o prezentare a posturilor (denumire și număr) în mod fictiv, cu omisiunea intenționată a postului de "funcționar administrativ" rezultă dintr-un simplu calcul matematic al elementelor indicate de către angajator în organigrama depusă în prezentul dosar. Astfel, în organigrama nr. 1600/23.05.2007, în dreptul Combinatului de vinificație este menționat un număr de 95 posturi, iar dacă se face calculul matematic al posturilor prezentate ulterior, se va constata că acestea sunt 94, fiind omis tocmai cel de "funcționar administrativ" - care există (cum rezultă din nr. de 95 de posturi menționate inițial), însă nu a fost indicat, cu rea-credință, în documentul prezentat de angajator.
În legătură cu a doua condiție de legalitate imperativă impusă de Codul Muncii prin dispozițiile art. 65(2), respectiv "cauză reală și serioasă" ce a determinat concedierea pentru motive ce nu țin de persoana angajatului, intimata din cauză nu a făcut nici o dovadă. Nici nu ar fi putut, câtă vreme este de notorietate, la nivel național, că "" este o societate profitabilă, în plină ascensiune, cu producție exportată în țară și străinătate etc. Susținerea că este în interesul firmei desființarea scriptică a postului de "funcționar administrativ", pe care firma nu și-l permite din rațiuni de ordin economic, fără nici o legătură cu persoana angajatului, este o apărare puerilă, cu singur scop de a scăpa de un angajat incomod, care a înțeles să apeleze la ajutorul instanțelor de judecată, atunci când a considerat că i se încalcă drepturile constituționale privitoare la muncă.
Chiar în condițiile apariției nr.OUG 55/2006, Codul Munciia reținut că pentru a se dispune o concediere individuală este necesar să existe "cauza reală și serioasă" a desființării postului. Teoria și practica judiciară în materie au arătat că "cauza este reală" când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice etc. independentă de buna sau reaua-credință a angajatorului. "Cauza este serioasă" când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator. Ori, toate aceste dovezi nu au fost făcute de angajator, astfel încât instanța să poată aprecia că decizia de concediere a fost emisă în condiții de legalitate.
Mai arată recurenta că instanța judecătorească este cea care apreciază caracterul real și serios al motivelor invocate de angajator la concedierea salariatului, în funcție de probele administrate de părți, iar în cauză nu există asemenea dovezi.
Se mai susține în cererea de recurs că sintagma "ca urmare a desființării și radierii din organigramă a postului de funcționar administrativ" nu reprezintă o motivare a deciziei de concediere, fiind astfel lovită de nulitate, conform art. 62 pct. 2 Codul Muncii.
Pe de altă parte, instanța de fond nici nu s-a pronunțat asupra nerespectării dispozițiilor art. 74 pct. 4 Codul Muncii, care se aplică în toate cazurile de concediere, indiferent dacă sunt individuale sau colective.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și a contestației formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7-9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 65 Codul Muncii (modificat prin nr.OUG 55/2006), "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".
Textul prevede aceeași condiție de legalitate ca și în formularea anterioară modificării prin nr.OUG 55/2006, și anume ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
Desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice etc.; este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
În speță, s-a făcut dovada că desființarea locului de muncă este efectivă, prin depunerea organigramei adoptate de Directoratul "" I la 23.05.2007, în care postul de "funcționar administrativ" la Combinatul de vinificație nu se mai regăsește.
Însă, din ansamblul probator administrat în cauză, instanța de control judiciar reține că desființarea locului de muncă nu a avut o cauză reală și serioasă.
Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 4170/25.10.2006 s-a decis desființarea postului de funcționar administrativ de la Combinatul de Vinificație începând cu data de 01.11.2006, ca urmare fiind emisă Decizia nr. 37 Consiliului de Administrație, înregistrată sub nr. 4170/27.10.2006.
Urmare a primirii nr. 7/16.01.2007 emisă de privind punerea în executare a sentinței civile nr. 1741/12.07.2006 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 715/14.11.2006 a Curții de APEL IAȘI, "" comunică recurentei (cu adresa nr. 240/19.01.2007) faptul că postul de "funcționar administrativ" la Combinatul de Vinificație s-a desființat începând cu 01.11.2006, astfel încât nu poate fi adusă la îndeplinire dispoziția de reintegrare din hotărârile judecătorești respective.
Decizia nr. 37/27.10.2006 emisă de intimată a fost, la rândul său, contestată de, prin sentința civilă nr. 873/18.04.2007 a Tribunalului Iași (nerecurată), dispunându-se anularea acesteia și reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, acela de "funcționar administrativ".
Sentința a fost redactată la 10.05.2007 și comunicată "" la 14.05.2007.
În aceste condiții, prin referatul datat 14.05.2007, dar înregistrat sub nr. 1124/13.04.2007, se propune din nou desființarea postului de "funcționar administrativ", reținându-se că subzistă motivele pentru care Consiliul de Administrație a aprobat aceasta la data de 25.10.2006 și că hotărârea Consiliului de Administrație nu a făcut obiectul contestației în justiție.
În baza acestui referat s-a emis ulterior Decizia nr. 10/23.05.2007, prin care se desființează postul de "funcționar administrativ" din cadrul Combinatului de Vinificație începând cu data de 20.05.2007, se modifică organigrama societății în mod corespunzător, și încetează, prin concediere, contractul de muncă al contestatoarei la 16.06.2007, după expirarea preavizului de 15 zile acordat începând cu 28.05.2007.
Ori, atât timp cât acest referat (care a stat la baza luării măsurii concedierii) nu este însoțit și de alte dovezi privind necesitatea desființării postului (de ex. studii privind situația financiară și îmbunătățirea ei prin luarea acestei măsuri), este indubitabil că lipsește cerința existenței unei cauze reale și serioase, prevăzute de alin. 2 al art. 65 Codul Muncii.
În fapt, măsura desființării postului disimulează realitatea, respectiv refuzul unității de a aduce la îndeplinire dispozițiile de reintegrare a contestatoarei dispuse prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (sentința civilă nr. 1337/28.09.2005 a Tribunalului Iași, decizia civilă nr. 140/02.03.2006 a Curții de APEL IAȘI, sentința civilă nr. 1741/12.07.2005 a Tribunalului Iași, decizia civilă nr. 715/14.11.2006 a Curții de APEL IAȘI, sentința civilă nr. 873/18.04.2007 a Tribunalului Iași ).
Ca urmare, constatând încălcarea de către angajator a condiției de legalitate prevăzută de art. 65 alin. 2 Codul Muncii, în conformitate cu dispozițiile art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul contestatoarei, nefiind necesar a mai analiza și celelalte motive invocate de aceasta.
În consecință, va fi modificată în tot sentința atacată, în sensul admiterii contestației, anulării deciziei de concediere nr. 10/23.05.2007 emisă de "" și aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. 1 și 2 Codul Muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 1733/21.09.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata ""
Anulează decizia de concediere nr. 10/23.05.2007 emisă de intimată.
Obligă intimata să reintegreze pe contestatoare pe postul deținut anterior concedierii, acela de "funcționar administrativ".
Obligă intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 Februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
22.02.2008
2 ex.
Tribunalul Iași:,
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1732/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
