Conflict de muncă. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 53
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de și SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1914 din 19.10.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - intimată și avocat pentru intimata - recurentă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru intimata - recurentă SC SRL solicită cuvântul pe excepția nulității recursului formulat de recurenta - intimată pentru nemotivare.
Recurenta - intimată depune la dosar întâmpinare, cerere reconvențională, două hotărâri judecătorești și răspuns la excepția nulității recursului invocată din oficiu de instanță.
Avocat pentru intimata - recurentă SC SRL arată că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de înscrisurile depuse la acest termen.
Recurenta - intimată solicită acordarea unu8i termen pentru a depune și alte înscrisuri în vederea soluționării recursului.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția nulității recursului formulat de recurenta - intimată pentru nemotivare.
Recurenta - intimată arată că așa cum rezultă de la fila 3 dosar a depus recursul în termen. Mai arată că a indicat faptul că își va susține recursul și că la data de 15.01.2008 a depus motivele de recurs. Consideră că recursul formulat de ea nu este nul.
Avocat pentru intimata - recurentă SC SRL arată că arată că, față de dispozițiile legale, solicită anularea recursului formulat de recurenta - intimată.
Instanța acordă cuvântul părților pe recursul formulat de intimata - recurentă SC SRL.
Avocat pentru intimata - recurentă SC SRL solicită admiterea recursului formulat de clienta sa așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.- din 4.02.3008.
Recurenta - intimată arată că instanța de fond a respins în mod întemeiat cheltuielile solicitate de intimata-recurentă deoarece la dosar se afla numai împuternicirea avocațială, nu și chitanța prin care a fost achitat onorariul. Solicită respingerea recursului formulat de intimata - recurentă SC SRL.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr.1914/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse atât excepția inadmisibilității invocată de intimata SC "" SRL cât și contestația formulată de în contradictoriu cu aceeași intimată. A fost respinsă și cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei "" pe postul de secretară, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I sub nr.-/13.03.2006. Prin decizia nr.282/13.10.2006 emisă de intimată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul dispozițiilor art.65 alin.1 Codul muncii. Această decizie a fost contestată de către salariată, iar prin sentința civilă nr.331/07.02.2007 a Tribunalului Iașia fost admisă contestația și anulată decizia de concediere, dispunându-se reintegrarea contestatoarei pe postul anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite.
Ulterior, prin adresa din 14.03.2007, contestatoarei i-a fost comunicat faptul că s-a hotărât de către conducerea societății desființarea postului de secretară începând cu data de 29.03.2006, în conformitate cu prevederile art.65 Codul muncii, sens în care i se acordă preavizul prevăzut de dispozițiile art.73 Codul muncii.
Prin decizia nr.482/03.04.2007 emisă de intimată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 04.04.2007, în temeiul dispozițiilor art.65 Codul muncii. S-a reținut prin această decizie că hotărârea de desființare a postului de secretară a intervenit ca urmare a hotărârii AGA de reorganizare și rentabilizare a activității societății stabilită concret prin Programul de restructurare și reorganizare ce propune inclusiv reanalizarea schemei de personal și recuperarea debitelor restante de la beneficiarii unității.
Potrivit dispozițiilor art.65 alin.1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia. Potrivit alin.2 al aceluiași articol, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Doctrina și jurisprudența au statuat că desființarea locului de muncă este efectivă atunci când acesta este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în statul de funcții ori organigrama acestuia. De asemenea, cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității.
A mai reținut instanța de fond că în speță, intimata a făcut atât dovada desființării efective a postului ocupat de contestatoare, cât și dovada faptului că desființarea locului de muncă a avut o cauză reală și serioasă. Astfel, din cuprinsul organigramelor și statelor de funcții depuse la dosar rezultă că postul de secretară ocupat de către contestatoare a fost efectiv desființat începând cu data de 04.04.2007. De asemenea, prin programul de restructurare și reorganizare s-a recomandat eliminarea postului de secretară din schema de personal motivat de faptul că productivitatea muncii este scăzută pentru acest post, costurile aferente postului sunt ridicate comparativ cu complexitatea sarcinilor ce fac obiectul activității, iar atribuțiile pot fi distribuite către alte posturi existente sau externalizate. În baza acestui program, Adunarea Generală a Asociaților, prin hotărârea nr.10/12.03.2007, a decis desființarea postului de secretară și, implicit, încetarea contractului de muncă al contestatoarei.
În ceea ce privește dispozițiile art.73 Codul muncii, instanța a reținut că și aceste prevederi legale au fost respectate de către intimată. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, persoanele concediate în temeiul dispozițiilor art.65 Codul muncii beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare. Or, în speță, prin adresa din 14.03.2007, intimata i-a comunicat contestatoarei faptul că va fi desființat postul de secretară, de la această dată începând să curgă și termenul de preaviz. Este adevărat că prin această adresă i se comunică salariatei că postul va fi desființat începând cu data de 29.03.2006, însă din cuprinsul deciziei de concediere rezultă că postul a fost desființat începând cu data de 04.04.2007, fiind respectat astfel termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de art.73 Codul muncii.
În consecință, instanța a constatat că măsura concedierii contestatoarei a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, decizia de concediere fiind legală și temeinică.
Cât privește cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata sumei de 2000 lei reprezentând daune morale la care a fost obligată prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr.19391/2006, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, contestatoarea având posibilitatea de a solicita executarea silită a sentinței civile nr.331/07.02.2007 a Tribunalului Iași.
În ceea ce privește cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a respins-o având în vedere faptul că în speță nu s-a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal atât contestatoarea cât și intimata SC "" SRL, considerând-o nelegală și netemeinică.
Contestatoarea nu a motivat însă recursul în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea 168/1999 coroborat cu dispozițiile art.303 al.1 și 2 Cod procedură civilă. Ca atare, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția nulității recursului, conform dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de contestatoare este nul. Astfel, cum sentința Tribunalului Iașii -a fost comunicată acesteia la data de 13 noiembrie 2007 (167 dosar fond), motivele de recurs trebuiau depuse cel mai târziu la data de 26.11.2007. Ori, recurenta-intimată a depus motivarea recursului la data de 15.01.2008 (15-19 dosar recurs), cu mult peste termenul legal.
În ceea ce privește recursul declarat de intimata SC "" SRL, aceasta a invocat că în mod greșit Tribunalul Iași nu a acordat părții care a câștigat cheltuielile de judecată, cu atât mai mult cu cât apărătorul acesteia solicitase amânarea pronunțării cu 24 pentru a putea depune dovada achitării onorariului de avocat.
Mai susține intimata-recurentă că prima instanță a respins cererea de amânare a pronunțării dar a admis cererea apărătorului vizând depunerea chitanței până la sfârșitul ședinței de judecată. Ori, arată intimata-recurentă, la grefierul de ședință a fost depus actul justificativ pentru suma de 1000 RON, act ce nu a fost luat în considerare de tribunal.
În drept s-au invocat dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul declarat de SC "" SRL I este fondat și urmează a fi admis în baza dispozițiilor art.312 al.1 teza 1 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente.
Conform dispozițiilor art.274(1) Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții, deci care pierde procesul (în speță contestatoarea ) va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte pe parcursul procesului. În speță, cum acțiunea în anularea deciziei de concediere nr.482/03.04.2007 a fost respinsă în totalitate de instanța de fond, nu are relevanță împrejurarea că factura privind plata onorariului avocațial a fost depusă la fila 9 dosar recurs și nu la fond, întrucât este datată anterior pronunțării sentinței tribunalului iar potrivit art.305 Cod procedură civilă în instanța de recurs este admisibilă depunerea de înscrisuri noi.
Ca atare, Curtea va modifica în parte sentința Tribunalului Iași și va admite cererea formulată de SC "" SRL I de acordare a sumei de 1000 lei (onorariu avocat).
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.1914/19.10.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Constată nul recursul declarat de contestatoarea împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurenta-intimată să plătească intimatei-recurente I suma de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
15.II.2008.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
11 Februarie 2008
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 196/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 780/2008. Curtea de... → |
|---|
