Conflict de muncă. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 1302 din 13 07 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind SC ROMÂNIA SRL, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, la interpelarea instanței, avocat precizează că nu mai are cereri de formulat în susținerea recursului, însă solicită amînarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată.
Instanța respinge cererea de amînare a pronunțării și pune în vedere să se depună concluziile scrise pînă la sfîrșitul ședinței de judecată. Acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și reținerea spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1302 din 13 iulie 2007 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în I,-, -. 9,.4,.19 în contradictoriu cu pârâta cu sediul în P N,-, -.1, județul
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul corespunzător funcției de raion manager - șef raion și cel efectiv încasat pentru perioada 19.07.2006 - 2.04.2007.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Respinge capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că a fost angajatul "Altex " P N la magazinul "Media " din I, începând cu data de 3.02.2005, având funcția de asistent vânzări, așa cum rezultă din contractul de muncă înregistrat la "Altex " sub nr.194/24.02.2005 și la. N sub nr.17551/8.03.2005.
Salariul stabilit inițial a fost de 5.000.000 lei ROL lunar.
Prin actul adițional la contractul de muncă nr.1190/19.09.2005 salariul reclamantului s-a modificat crescând la 6.500.000 lei ROL.
Prin actul adițional la contractul de muncă înregistrat la. N sub nr.25810/12.05.2006 s-a convenit ca să ocupe funcția de raion manager - șef raion în cadrul magazinului Altex MediaH. I M, salariul crescând la 700 lei (RON).
Prin actul adițional la contractul de muncă aflat la dosarul cauzei la fila 51 care nu apare ca înregistrat nici la "Altex " nici la. N și pe care nu apare semnătura părților s-a dispus schimbarea funcției reclamantului din șef raion în asistent vânzări începând cu data de 1.08.2006, nemenționându-se nimic în legătură cu salariul, conform art.41 alin.1 din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Din fluturașii de salarii aflați la dosar la filele 43-47 rezultă clar faptul că salariul tarifar al unui raion manager este de 700 lei iar al unui asistent de vânzări este de 450, 500, 550 sau 600 lei.
Unitatea a procedat la o schimbare unilaterală din funcție a reclamantului fără a emite o decizie justificată în acest sens, astfel încât salariatul nu a avut ce să conteste.
Nefiind emisă o decizie însoțită de documentația corespunzătoare, măsura modificării unilaterale a contractului de muncă a lui sub aspectul funcției îndeplinite și implicit a salariului apare ca fiind clar abuzivă.
Reclamantul a renunțat la judecata capătului de cerere privind reintegrarea pe postul deținut anterior întrucât contractul său de muncă a încetat prin demisie, astfel încât instanța a luat act de aceasta în baza dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă.
Fiind nelegală măsura schimbării din funcție, reclamantului i s-ar fi cuvenit acordarea salariului corespunzător de șef raion și nu de asistent vânzări în perioada 1.08.2006 - 2.04.2007.
Astfel, instanța a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei "Altex " la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul corespunzător funcției de raion-manager și cel efectiv încasat de el în perioada 1.08.2006 - 2.04.2007.
În ceea ce privește daunele morale, acest capăt de cerere a fost respins.
Motivele invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată referitoare la faptul că fetița sa suferă de un sindrom foarte grav sunt reale și sunt susținute de actele medicale aflate la dosar, însă această afecțiune exista anterior declanșării conflictului dintre părți și nu a fost generat de această situație.
Din probele administrate în cauză nu rezultă însă prejudiciile morale aduse reclamantului de către pârâtă, neplăcerile obișnuite provocate de situația tensionată de la locul de muncă fiind normale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurentul-reclamant motivează că în mod greșit instanța nu a precizat în dispozitiv și suma efectivă care trebuia plătită de intimată pentru perioada 19.07.2006 - 02.04.2007, prin raportare la statele de plată ce se regăsesc la dosar.
Motivează, de asemenea, recurentul că în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. Aceasta a ignorat legătura de cauzalitate dintre faptele angajatorului și stresul creat peste parametrii normali unui mediu de lucru, manifestat și în plan familial. Mai mult, angajatorul l-a lipsit de banii care i se cuveneau și care îi erau necesari pentru îngrijirea copilului grav bolnav. Lipsirea sa de mijloacele necesare a determinat agravarea stării de sănătate. a dus și la scăderea capacității de muncă. Totodată, onoarea și reputația de care se bucura anterior retrogradării din funcție au fost prejudiciate în mod ireparabil în fața colegilor de muncă, fiind expus umilințelor în mod nejustificat.
Intimata Altex România formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata arată că judecătorul nu se putea pronunța asupra sumelor concrete datorate în lipsa unei expertize contabile. Că s-a conformat sentinței civile nr.1302/13.07.2007 a Tribunalului Iași și a virat în contul salariatului suma de 4322,40 lei conform OP electronic nr. 5/24.10.2005.
Intimata solicită ca la soluționarea cererii privind acordarea daunelor morale să se aibă în vedere Decizia nr.40/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, Curtea relevă faptul că în raport de dispozițiile art.129(6) din Codul d e procedură civilă judecătorul este ținut a decide "numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Prin cererea introductivă așa cum a fost modificată prin petiția depusă la termenul din 09 mai 2007, reclamantul a solicitat obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de șef raion pentru intervalul 19.07.2006 - 02.04.2007. Nu a solicitat cuantificarea drepturilor salariale pentru perioada în discuție. Nu a solicitat nici efectuarea unei expertize pentru determinarea sumei datorate.
Curtea reține, astfel, că prima instanță s-a pronunțat corect în limita cadrului procesual fixat de reclamant, în privința obiectului.
Recurentul-reclamant are deschisă procedura determinării cuantumului drepturilor salariale cuvenite în faza execuțională.
Prin consecință, Curtea reține netemeinicia primului motiv de recurs.
În ceea ce privește critica adusă de recurent dispoziției de respingere a capătului de cerere vizând acordarea daunelor morale, Curtea reține că este nefondat, însă, pentru considerentele următoare:
Prin art.269 alin.(1) din Codul munciis -a prevăzut că "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
, prin art.270 alin.(1) din același cod, în care este reglementată răspunderea materială a salariaților, s-a prevăzut că "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Așadar, în dispozițiile celor două texte de lege menționate rezultă voința neechivocă a legiuitorului ca răspunderea patrimonială a angajatorului și a salariaților să nu poată fi stabilită decât pentru pagube materiale, iar nu și în cazul daunelor morale.
Este adevărat că prin art.295 alin.(1) din Codul muncii se prevede că "dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile".
Dar, pentru a fi întregite dispozițiile specifice din Codul muncii cu cele ale Codului civil este necesar, așa cum rezultă din textul menționat, ca situația particulară să nu fie reglementată printr-o prevedere a Codului muncii și să nu existe nici o incompatibilitate determinată de natura raporturilor de muncă atât timp cât acestea sunt întemeiate pe contractul colectiv sau individual de muncă.
Or, aceste două condiții nu pot fi considerate îndeplinite, pentru a se justifica aplicarea prevederilor art.269 alin.(1) din Codul muncii în corelare cu dispozițiile art.998 și 999 din Codul civil ca temei juridic al reparării prejudiciului moral în cadrul raporturilor juridice de muncă, câtă vreme răspunderea patrimonială reciprocă a părților dintr-un asemenea raport nu poate izvorî decât din contractul de muncă, bazându-se pe principiile răspunderii contractuale.
Atât timp cât natura juridică a răspunderii patrimoniale, reglementată de Codul muncii, este o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități imprimate de caracterul raporturilor de muncă, între care și aceea stabilită derogatoriu, prin art.269 alin.(1) și art.270 alin.(1) potrivit căreia are ca obiect numai repararea pagubelor materiale, este evident că în temeiul unei astfel de răspunderi nu pot fi acordate și daune morale, acestea putând fi pretinse, în condițiile art.998 și 999 din Codul civil, numai în cadrul răspunderii civile delictuale.
Or, în raport cu regula proprie dreptului comun în materia răspunderii contractuale, potrivit căreia daunele morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit nu pot fi stabilite, în cadrul unei asemenea răspunderi, decât cu titlu de excepție, înseamnă că acordarea lor nu este posibilă decât în cazul când există o dispoziție legală care le prevede sau atunci când s-a stipulat expres în contractul încheiat.
Așa fiind, se impune să se considere că, în temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului, astfel cum este reglementată în art.269 alin.(1) din Codul muncii, pot fi acordate daune morale salariaților numai în ipoteza în care legea le prevede ori au fost inserate în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă anumite clauze referitoare la răspunderea angajatorului și pentru asemenea daune.
În acest sens sunt dispozițiile deciziei nr. XL/7 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
În speță, contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr.17551/08.03.2001 nu conține clauze care să prevadă răspunderea angajatorului pentru daune morale. Nu s-a invocat nici contractul colectiv de muncă pentru fundamentarea pretențiilor sale.
Pentru aceste considerente Curtea constată recursul nefondat și-l va respinge. Va menține sentința ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1302 din 13.07.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
06.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Carmen Bancu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 733/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 523/2008. Curtea de... → |
|---|
