Conflict de muncă. Decizia 601/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 601
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta " - DISTRIBUȚIE " SA împotriva sentinței civile nr.572 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect conflict de muncă;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă consilier juridic - pentru recurentă și intimatul asistat de avocat .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită; se solicită judecata în lipsă.
Recursul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 572 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași; respingerea contestației și menținerea deciziei de sancționare emisă de unitatea pârâtă având în vedere disp.art.264 din Codul Muncii întrucât intimatul a săvârșit o abatere cu vinovăție prin refuzul de a preda mașina unității. Gradul de vinovăție a fost stabilit în cadrul anchetei administrative în vederea stabiliri sancțiunii. Intimatul recunoscut la interogator că a refuzat să predea mașina, deși utilizatori ai acesteia erau trei persoane, foloseau mașina în comun.Astfel, în mod greșit prima instanță reține aplicabilitatea disp.art.262 din Codul Muncii.
Este adevărat că dispoziția șefei ierarhice a fost una verbală, dar această dispoziție trebuia să fie respectată de către salariat și faptul că a fost verbală nu-i diminuează vinovăția.
Pentru aceste motive și pentru motivele invocate în scris, având în vedere probele administrate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și menținerea deciziei de sancționare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.Arată că refuzul predării mașinii a fost unul justificat în senul art.5,8 lit.a din Contractul colectiv de muncă.Intimatul a preluat autoturismul sub luare de semnătură și a cerut i dispoziție scrisă pentru predare cum era și firesc.Solicită a se reține că acea convenție de utilizare este un proiect, nesemnat de intimat, deci nu-i poate fi opozabilă.Prima instanță în mod corect a anulat decizia de sancționare pe baza probelor administrate în cauză.Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la nr-, contestatorul formulat contestație împotriva deciziei nr. 1198/3.12.2007 emisă de -
Se reține în motivarea contestației că prin decizia menționată s-a luat măsura sancționării sale cu reducerea salariului de bază pe durată de o lună, cu 5% pentru că ar fi încălcat dispozițiile legale date de conducătorii ierarhici.
Susține contestatorul că decizia este neîntemeiată.
s- imputat faptul că ar fi refuzat să predea autoturismul pe care- are în folosință d-na. Nu refuzat acest lucru, dar solicitat ca dispoziția șefului ierarhic în acest sens să fie una scrisă. Aceasta deoarece primit în folosință proprie autoturismul, semnat personal procesul verbal de predare primire acestuia și răspunde tot personal de integritatea și felul în care este folosit acest autoturism.
Susține că nu are voie să dea autoturismul altei persoane decât eventual pe bază de proces-verbal de predare primire, așa cum la rândul său l- preluat și și- asumat întreaga responsabilitate cu privire la acest bun al societății.
Intimata formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de sancționare ca fiind legală și temeinică. Se menționează în întâmpinare că printre obligațiile ce revin salariaților - Distribuție prevăzute prin Convenția privind utilizarea unui autovehicul în scop de afaceri în interesul - Distribuție din parc și închiriat semnată și aprobată de directorul general și directorul executiv servicii corporative al - Distribuție se număra și returnarea imediat autovehiculului atunci când reprezentantul angajatorului o cere. Cererea de returnare poate să fie una scrisă sau verbală. Astfel, rezultă în mod clar și indubitabil din formularea art. 4.2 lit. w) al "Convenției privind utilizarea unui autovehicul în scop de afaceri în interesul - Distribuție din parc și închiriat" ca angajatul este obligat la dispoziția verbală șefului ierarhic să predea imediat autovehiculul, pentru ca Departamentul respectiv să-și poată desfășura activitatea. Aceasta cu atât mai mult cu cât autovehiculul nu este proprietatea personală a reclamantului, ci este proprietatea - Distribuție, fiind utilizat de către întreg Departamentul Suport Proiect pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Chiar în cazul în care s-ar fi semnalat evenimente, incidente; în cazul apariției, identificării unor probleme tehnice sau de altă natură privind autovehiculul, pentru toate acestea ar fi răspuns conducătorul auto, așa cum rezultă atât din prevederile legale în vigoare (constatarea la fața locului în cazul unui incident făcându-se de organele de poliție, pentru acesta răspunzând conducătorul auto) cât și din faptul că foaia de parcurs, deconturile pentru zilele respective ar fi fost completate de către conducătorul auto care ar fi răspuns de integritatea autovehiculului.
Intimata depus la dosar documentația care stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.572/16.04.2008, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul și a anulat decizia de sancționare nr. 1198/3.12.2007 emisă de intimată, angajatorul fiind obligat să plătească contestatorului suma de 1071 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1198/3.12.2007 emisă de "- M" s- dispus sancționarea contestatorului, conform disp.art. 264 alin.1 lit. d din Codul Muncii, cu reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 5%, pentru încălcarea dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Se reține în decizia contestată că salariatul a refuzat să predea mașina cu nr. de înmatriculare -, pentru săptămâna 05.11-09.11.2007, doamnei.
La interogatoriu, contestatorul a recunoscut că refuzat să predea autoturismul și a arătat că explicat motivul în contestația depusă la conducere. Despre contestație înregistrată sub nr. 10255/3.12.2007, face mențiune contestatorul și în nota explicativă dată la data de 3.12.2007. Copie de pe această contestație nu fost depusă de angajator la dosar, pentru se verifica aspectele invocate de către contestator.
În motivarea cererii sale, contestatorul susținut că semnat personal procesul-verbal de predare-primire a autoturismului și răspunde personal de integritatea și felul în care este folosit acest autoturism.
Angajatorul nu făcut dovezi din care să rezulte că i-ar fi adus la cunoștință salariatului prevederile convenției privind utilizarea unui autovehicul în scop de afaceri în interesul - "M Distribuție", că acesta are obligația, potrivit dispozițiilor art. 4.2 lit. w, să returneze imediat autovehiculul, atunci când reprezentantul angajatorului o cere și că cererea de returnare poate fi făcută în scris sau verbal.
În decizia de sancționare nr. 1198/3.12.2007 nu se fac referiri la dispozițiile convenției privind utilizarea unui autovehicul, la faptul că salariatul ar fi încălcat prevederile acestei convenții.
Prima instanță a reținut că salariatul a refuzat să predea autoturismul în condițiile în care nu existat o dispoziție scrisă din partea șefilor ierarhici, iar angajatorul nu dovedit că- adusese la cunoștință acestuia prevederile din care să rezulte că cererea de returnare poate fi făcută și verbal, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 263(2) din Codul Muncii, respectiv săvârșirea faptei cu vinovăție.
Pentru acestea, s-a dispus anularea deciziei de sancționare nr. 1198/3.12.2007 emisă de intimată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs " - M DISTRIBUȚIE", considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Decizia nr.1198/03.12.2007 a fost emisă în baza unei documentații, cu respectarea prevederilor legale aplicabile în cauză, fiind îndeplinite condițiile pentru existența unei astfel de răspunderi juridice. Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
În mod greșit prima instanță a reținut că intimatul, prin refuzul predării autoturismului la dispoziția șefului său ierarhic, nu a săvârșit fapta cu vinovăție. Astfel, se susține că, prin comportamentul său, intimatul a îngreunat activitatea colegilor din departament.
Se mai arată că, în virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie să respecte nu numai obligațiile generale de muncă prevăzute în actele normative, în contractul colectiv și individual de muncă, dar și dispozițiile date de către angajator, prin ordine scrise sau verbale, în exercitare a atribuțiilor sale de coordonare, îndrumare și control. Faptul că această dispoziție de predare a autoturismului a fost dată verbal de către șeful său ierarhic, nu diminuează culpa intimatului, abaterea disciplinară fiind aceiași.
Printre obligațiile ce revin salariaților " - M DISTRIBUȚIE", în cadrul sarcinilor de serviciu, se numără, conform art.5.7 alin.1 lit.c) din Contractul colectiv de muncă și respectarea ordinii și disciplinei la locul de muncă, neîmpiedicând, prin activitatea sau inactivitatea lor acțiunile sau activitatea altor salariați. În conformitate cu -94 Procedura ce stabilește modul în care are loc sancționarea personalului, este interzisă salariaților folosirea în mod abuzivă a mijloacelor de transport.
De asemenea, se mai arată că în Convenția privind utilizarea unui autovehicul în scop de afaceri în interesul " - M DISTRIBUȚIE" din parc și închiriat, semnată și aprobată de directorul general și directorul executiv servicii corporative al societății, se prevede returnarea imediată a autovehiculului, atunci când reprezentantul angajatorului o cere. Cererea de returnare poate să fie una scrisă sau verbală. Se susține că prevederile acestei convenții au fost aduse la cunoștință salariaților, prin afișarea acesteia pe -ul intranet al societății.
Se mai susține că autovehiculul este destinat utilizării în interes de serviciu a întregului Departament suport proiect, așa cum rezultă din documentele de la serviciul depuse la dosar. Aceste documente atestă faptul că utilizatorii acestui autoturism sunt:, și.
Recurenta mai invocă faptul că și în ipoteza în care s-ar fi semnalat evenimente, incidente, în cazul apariției, identificării unor probleme tehnice sau de altă natură privind autovehiculul, pentru toate acestea ar fi răspuns conducătorul auto, așa cum rezultă atât din prevederile legale în vigoare, cât și din faptul că foaia de parcurs, deconturile pentru zilele respective ar fi fost completate de către conducătorul auto, care ar fi răspuns de integritatea autovehiculului.
Se mai susține că cercetarea disciplinară a fost efectuată de către angajator cu respectarea dispozițiilor legale. Prin nota explicativă contestatorul a fost întrebat care este motivul pentru care nu respectă dispozițiile date de superior, de ce nu-și recunoaște șeful și dacă cunoaște ierarhia societății. La această notă explicativă, intimatul a anexat contestația nr.10255/03.12.2007, care nu completează cu nimic nota explicativă, conținând niște detalii irelevante pentru instanța de judecată. Astfel, se susține că în mod greșit prima instanță a reținut că această contestație explică motivul pentru care intimatul a fost sancționat disciplinar.
În drept, au fost invocate disp.art. 304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile în speță, se reține că recursul formulat de " - M DISTRIBUȚIE", este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1198/3.12.2007 emisă de societatea recurentă, s- dispus sancționarea contestatorului, conform disp.art. 264 alin.1 lit. d din Codul Muncii, cu reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 5%, pentru încălcarea dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici.
Se reține în decizia contestată că salariatul "a refuzat să predea mașina cu nr. de înmatriculare -, pentru săptămâna 05.11-09.11.2007, doamnei, pentru a merge la instruirea la P N".
Prin aceeași decizie angajatorul a reținut că această abatere disciplinară este prevăzută în art.5.7 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Potrivit disp.art.263 alin.2 din Codul Muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Conform dispozițiilor art.5.7 alin.1 lit.c) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, reținute prin decizia contestată, salariații "- M" sunt obligați să respecte ordinea și disciplina la locul de muncă, să nu împiedice prin activitatea sau inactivitatea lor acțiunile sau activitatea altor salariați.
Prin urmare, astfel cum prevede și disp.art.40 din Codul Muncii, angajatorul, în exercitarea atribuțiilor sale de coordonare, îndrumare și control, are dreptul să dea dispoziții obligatorii salariatului, întrucât subordonarea reprezintă o trăsătură specifică raporturilor de muncă, însă sub rezerva legalității lor, cu respectarea sarcinilor de serviciu ce revin acestuia, stabilite prin fișa postului sau prin alte convenții încheiate în calitate de salariat.
În literatura de specialitate și practica judiciară s-a reținut că subordonarea nu poate fi concepută însă ca o situație care anihilează inițiativa și răspunderea personală. Dacă ordinul superiorului apare salariatului, în raport cu nivelul de pregătire cerut pentru funcția ocupată, ca fiind vădit nelegal, neoportun - sub aspect tehnic, economic, organizatoric, etc.-, fie sub aspectul conținutului său, fie având în vedere competențele ce revin organului care l-a dat, fie prin nerespectarea formei cerute de lege, acesta este îndreptățit să nu execute un asemenea ordin, întrucât în caz contrar, acesta s-ar expune unei sancționări disciplinare și patrimoniale, în ipoteza în care s-ar produce o pagubă în patrimoniul unității.
Se susține de către angajator, că intimatul a fost sancționat, prin decizia contestată, pentru încălcarea dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici, prin refuzul predării mașinii cu nr. de înmatriculare -, pentru săptămâna 05.11-09.11.2007, doamnei, pentru a merge la instruirea la P
În speță, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila nr.58 dosar de fond, autoturismul cu nr. de înmatriculare -, a fost preluat, pe bază de proces-verbal, sub semnătură de către intimatul, astfel cum recunoaște chiar recurenta, ce precizează, prin întâmpinare, că acesta a fost predat contestatorului, "în calitate de titular".
Prin urmare, având în vedere că disciplina muncii are în vedere doar executarea unor ordine legale ale angajatorului, în mod corect intimatul a refuzat să predea acest autoturism unui alt coleg, fără o dispoziție scrisă din partea conducerii societății, pentru a evita atragerea răspunderii sale patrimoniale în ipoteza în care, îndeplinind ordinul verbal primit, s-ar produce o pagubă în patrimoniul societății.
Recurenta a susținut, însă nu a dovedit în cauză că acest autoturism ar fi fost repartizat spre folosință întregului Serviciu Suport Proiect din cadrul societății, înscrisul cu ștersături depus la fila nr.15 dosar recurs neputând constitui o probă în acest sens.
Se mai reține că, în convenția privind utilizarea unui autovehicul în scop de afaceri în interesul "- M Distribuție" din parc și închiriat, depusă la filele nr.37-41 dosar de fond, este prevăzută, la pct.4.2 lit.w), obligația salariatului de a returna imediat autovehiculul, atunci când reprezentantul angajatorului o cere, această solicitare putând fi scrisă sau verbală, însă acest contract depus la dosar reprezintă doar un formular, necompletat cu datele necesare privind salariatul cu care se încheie și autoturismul la care se referă și nesemnat, în consecință, de către vreuna dintre părțile litigante.
În aceste condiții, se reține că acest formular de convenție nu poate crea în sarcina părților din prezenta cauză drepturi și îndatoriri.
Pentru toate aceste considerente, se reține că, în mod corect prima instanță a dispus anularea decizie de sancționare disciplinară nr.1198/03.12.2007 emisă de către intimată, urmând ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ. să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de " - M DISTRIBUȚIE" A și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civ. recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de " - M DISTRIBUȚIE" împotriva sentinței civile nr.572/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 EX.-05.11.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1706/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2421/2009. Curtea... → |
|---|
