Contestație decizie de concediere. Decizia 2421/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.8512/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 2421/
Ședința publică de la 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.761 LM/AS din data de 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Compania Națională Administrația Porturilor Fluviale SA, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 08.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.761 LM/AS din data de 15.09.2008, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Fluviale SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de director general al societății pârâte până la data de 18.05.2007, când prin Ordinul nr.160 emis de Ministerul Transporturilor, a fost eliberat din funcție.
S-a constatat că, pârâta i-a propus reclamantului postul șef serviciu Administrarea și Întreținerea și alte porturi, prin adresa nr.4849/28.06.2007.
S-a avut în vedere că pe perioada 3 mai 2007 - 31 iulie 2007, reclamantul s-a aflat în concediu medical pentru care a depus acte justificative și a încasat indemnizația cuvenită și că, începând cu data de 01.08.2007, acesta nu a mai depus certificat de concediu medical și nici nu s-a prezentat la locul de muncă, deși a fost invitat cu adresa nr.7758/08.10.2007, fiind atenționat că în cazul neprezentării va răspunde disciplinar conform art. 263 - 264 din Codul muncii, art.141 (1) din Contractul Colectiv de muncă și art. 6.2.(0) din Regulamentul intern al.
S-a reținut că pârâta a demarat procedura disciplinară, fiind numită comisia de cercetare disciplinară prin decizia nr.135/11.10.2007, în fața căreia prin adresa nr. 7972/12.10.2007, reclamantul a fost invitat să se prezinte pentru ziua de 17.10.2007, ora 10, cu documentele justificative pentru lunile august - septembrie 2007, când a lipsit nemotivat.
S-a luat act că prin referatul nr.8128/18.10.2007 Comisia de Cercetare disciplinară a propus aplicarea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă în baza art.264 (f) din Codul muncii și Cap. IX, art.149 lit.i din Contractul colectiv de muncă, iar prin decizia nr.170/14.11.2007, emisă de directorul G, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
S-a ținut seama de prevederile art.266 din Codul muncii, conform cărora angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșită de salariat avându-se în vedere următoarele; a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta, precum și de dispozițiile art.149 al.1 lit. i din Contractul colectiv de muncă nr.23/30.03.2007, încheiat între Compania Națională " Administrația Porturilor Fluviale" și Sindicatul Liber " Dunărea" al G, care stipulează că absentarea nemotivată de la serviciu timp de 3 (trei) zile consecutive sau 5 (cinci) zile într-un an calendaristic va fi sancționată cu desfacerea contractului individual de muncă, iar potrivit art.6.2 lit.o din Regulamentul intern al G, absentarea nemotivată de la serviciu constituie abatere disciplinară.
Tribunalul a apreciat că măsura disciplinară a fost luată cu respectarea prevederilor art.267 din Codul muncii, care potrivit pct.3 dau dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, atunci când salariatul nu se prezintă la convocarea făcută, fără a avea un motiv obiectiv.
S-a argumentat că, decizia contestată a fost emisă cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de art.268 al.2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, s-a constatat că reclamantul a contestat desfacerea disciplinară a contractului de muncă prin prisma Ordinului Ministrului Transporturilor nr.160/18.05.2007, urmare căruia nu se mai afla în raporturi de muncă cu pârâta, însă s-a arătat că acest Ordin nu face obiectul prezentei judecăți și că anterior datei de 14.04.2005 când a fost numit în funcția de director general, era angajatul aceleiași societăți, în funcția de inginer colegiu, conform contractului individual de muncă nr.531/01.01.2002, încheiat pe durată nedeterminată, contract care și-a produs în continuare efectele după eliberarea din funcția de director.
Împotriva acestei hotărârii s-a formulat recurs de către reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civ. recurentul a arătat că potrivit contractului individual de munca înregistrat sub nr. 3047/08.05.2006 în registrul de evidență al salariaților a îndeplinit funcția - director general - cod ocupație - - al Companiei Naționale Administrația Porturilor Fluviale SA G cu sediul in G, Portului nr. 1(CN SA ) și că prin Ordinul nr. 160 emis de Ministerul Transporturilor la 18.05.2007 a fost eliberat din funcția de director general.
S-a susținut că eliberarea sa din funcție s-a dispus în perioada în care se afla în incapacitate de muncă stabilită prin certificat medical conform legii și că împotriva ordinului de eliberare din funcție a formulat contestație în curs de soluționare pe rolul instanței de contencios administrativ.
S-a învederat că în luna noiembrie a anului 2007 a fost înștiințat de către CN SA că a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru absențe nemotivate prin decizia nr. 170 din 14.11.2007, contestată în prezenta cauză.
S-a indicat că ultimul contract individual de muncă încheiat cu angajatorul CN SA G este cel înregistrat sub nr. 3047 la data de 08.05.2006 în registrul de evidență al salariaților, contract care potrivit clauzei contractului prevăzute la lit. d) de la capitolul N - a încetat la data eliberării din funcție prin ordin al ministrului transporturilor, respectiv la 18.05.2007, caz în care anularea deciziei este abuzivă și nelegală.
S-a arătat că instanța de fond a respins contestația considerând greșit că după eliberarea din funcția de director general contractul nr. 531/01.01.2002 încheiat cu CN SA G pentru funcția - inginer colegiu și-a produs în continuare efectele.
S-a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal și constituie o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății.
Astfel, s-a menționat că acel contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 531/01.01.2002 în registrul de evidență al salariaților a fost modificat prin actul adițional nr. 2280 la data de 03.04.2006 în ceea ce privește funcția îndeplinită și anume din funcția - inginer colegiu - în funcția de director general.
S-a precizat că acest contract și-a încetat existent prin încheierea contractului individual de muncă la 08.05.2006 înregistrat sub nr. 3047 contract încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 13(5) din HG nr. 367/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Transporturilor.
S-a învederat că potrivit art. 16 alin.1 din Codul Muncii contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă în limba română și că art. 41alin.1 muncii dispune că acesta poate fi modificat numai prin acordul părților, or, în speță, ulterior contractului nr. 3047/08.05.2006 nu s-a încheiat alt contract individual de muncă cu angajatorul CN SA G și nici nu s-au semnat acte adiționale de modificare a acestui contract.
S-a apreciat că decizia nr. 170/2007 a CN SA G este tendențioasă și reprezintă un abuz grosolan la care instanța de fond a achiesat fără temei legal, întrucât în decizie nu se menționează ce contract individual se desface disciplinar.
De asemenea, s-a criticat hotărârea instanței de fond și pentru că s-a menționat nelegal că împotriva sa se poate face recurs în termen de 15 zile.
Prin întâmpinare intimata G, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr.531/01.01.2002, încheiat cu Companiei Naționale Administrația Porturilor Fluviale SA G, recurentul contestator a fost încadrat în funcția de inginer colegiu, pe durată nedeterminată, începând cu data de 1.01.2002.
Prin Ordinul nr.539/14.04.2005 emis de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în conformitate cu prevederile art.9 alin.2 și 3 din HG nr 520/1998, recurentul contestator a fost numit în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al Companiei Naționale Administrația Porturilor Fluviale SA
Conform actului adițional nr. 2280/03.04.2006 la contractul individual de muncă nr.531/01.01.2002, s-a modificat felul muncii, părțile stabilind ca recurentul contestator să îndeplinească funcția de director general al CN SA.
Ulterior, a fost emis Ordinul nr.666/28.04.2006 pentru aprobarea contractului individual de muncă cadru al conducătorilor unităților aflate în subordine, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, prin care s-a stabilit ca organele de conducere ale unităților la care conducătorii sunt numiți să încheie contract individual de muncă, situație în care părțile au încheiat contractului individual de muncă nr.3047/8.05.2006, anexă la nr.666/2006, pe durata numirii în funcție prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului.
Recurentul contestator a fost eliberat din funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al Companiei Naționale Administrația Porturilor Fluviale SA G, în baza Ordinului nr.160/18.05.2007 emis de către Ministerul Transporturilor, a cărei legalitate a fost contestată în fața instanței de contencios administrativ.
Prin decizia nr.170/14.11.2007 contestată în prezenta cauză, intimata Compania Națională Administrația Porturilor Fluviale SA a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al recurentului contestator, în conformitate cu prevederile art.264 lit.f din Codul muncii, cap.IX art.149 lit.i din Contractul colectiv de muncă, pentru nerespectarea prevederilor capitolului 6.2 (o) din Regulamentul Intern al, ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare constând în absentarea nemotivată de la serviciu în perioada 1.08.2007 - 22.10.2007.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. este nefondat, întrucât în considerentele hotărârii recurate au fost arătate în mod clar argumentele de fapt și drept pentru care s-a apreciat ca fiind legală și temeinică decizia de sancționare disciplinară, în conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. precum și probele de care s-a ținut seama la soluționarea cauzei.
Curtea reține că prima instanță a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății, prin interpretarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, fără schimba în vreun fel natura or înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, fiind nefondate și celelalte critici aduse hotărârii recurate, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 pr.civ.
Astfel, faptul că tribunalul nu a avut în vedere că părțile au modificat contractul individual de muncă nr.531/01.01.2002 prin actul adițional nr. 2280/03.04.2006 în ceea ce privește felul muncii și că acest contract nu își mai produce efectele, nu constituie un motiv de casare sau modificare a hotărârii recurate, în condițiile în care în motivarea acesteia s- constatat în mod judicios faptul căraporturile dintre părți nu au încetat la data emiterii Ordinul nr.160/2007și că recurentul contestator se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare menționată în decizia de sancționare disciplinară, de vreme ce a absentat nemotivat de la serviciu în perioada ulterioară eliberării sale din funcția de director general.
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr.3047/8.05.2006, părțile au convenit de comun acord ca durata contractului (punctul C din contract) să fie pe toată perioada în care recurentul contestator este numit în funcție prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului.
De asemenea, potrivit mențiunile înscrise în același document, în capitolul referitor la felul muncii (punctul E din contract), rezultă că recurentul contestator urma ocupe în cadrul intimatei: - funcția de director general, cod ocupație -, conform clasificării ocupațiilor din România pe perioada în care deține funcția în care este numit de către ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului; respectiv - funcția corespunzătoare pregătirii profesionale la eliberarea din funcția de director general.
Cu toate că recurentul contestator a susținut în cursul procesului că prin Ordinul nr.160/2007 a încetat contractul individual de muncă dintre părți și că ulterior adresa nr.4849/28.06.2007 nu a încheiat un alt act adițional sau un alt contract individual de muncă, prin acțiunea dedusă judecății, cât și prin concluziile pe fondul cauzei, acesta a solicitat instanței reintegrarea sa în cadrul intimatei și plata drepturilor salariale cuvenite de la concediere până la reintegrarea efectivă.
Curtea nu poate reține că apărarea recurentului contestator, în sensul că raporturile de muncă dintre părți nu au mai existat ulterior eliberării sale din funcția de director general, în baza ordinului nr.160/2007, de vreme ce intimata G s-a conformat clauzei contractuale amintite și prin adresa nr.4849/28.06.2007 și-a exprimat dispo nibilitatea de a continua cu acesta activitatea în cadrul companiei, într-un post corespunzător pregătirii sale profesionale, sens în care i-a comunicat că este vacant postul de șef serviciu Administrația și Întreținerea și alte posturi și i-a solicitat să se prezinte la sediul unității în vederea încheierii documentelor pentru modificarea contractului individual de muncă.
Recurentul contestator nu a dat curs acestei invitații și nici nu a prezentat intimatei certificate medicale pentru justificarea absențelor nemotivate de la serviciu.
Din probele administrate în timpul procesului nu rezultă faptul că recurentul contestator se afla în incapacitate temporară de muncă la data emiterii deciziei de sancționare disciplinare atacate, caz în care prevederile art.60 alin.1 lit.a muncii nu sunt incidente, fiind lipsit de relevanță dacă la momentul eliberării din funcția de director general partea se afla în concediu medical, în condițiile doar instanța de contencios administrativ are competența materială de a analiza legalitatea ordinul nr.160/2007 de eliberare din funcția de director general.
De altfel, la interogatoriul propus de către intimată în fața instanței de fond, recurentul contestator a recunoscut în mod expres faptul că a lipsit nemotivat de la serviciu în perioada 1.08.2007 - 22.10.2007, că nu a anunțat societatea că nu se poate prezenta la locul de muncă și că pentru această perioadă nu a depus dovezi la sediul unității din care să rezulte că se află în concediu medical.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată că părțile au convenit fără echivoc ca raporturile de muncă să continuie și după eliberarea recurentului contestator din funcția de director general, sens în care acesta urma să fie încadrat pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale.
Curtea mai reține că raporturile de muncă dintre părți au încetat din culpa recurentului contestator, care nu a înțeles să își desfășoare activitatea pe postul oferit de către angajator prin adresa nr.4849/28.06.2007, conform convenției din 8.05.2006, care potrivit art.969 civ. constituie legea părților.
Ca atare, instanța de fond a respins în mod corect contestația recurentului contestator de anulare a deciziei de sancționare disciplinară și de reintegrare a acestuia, cu plata drepturilor de care a fost lipsit ca urmare a concedierii.
În ceea ce privește critica recurentului referitoare la faptul că în hotărârea recurată s-a menționat în mod eronat termenul de recurs, Curtea reține netemeinicia acesteia, având în vedere că recurentul contestator nu a fost vătămat în cauză, de vreme ce a exercitat în termenul legal calea de atac a recursului.
În consecință, Curtea în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligat recurentul la 2380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.761 LM/AS din data de 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Compania Națională Administrația Porturilor Fluviale SA.
Obligă recurentul la 2380 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
20.05.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 601/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2086/2009. Curtea... → |
|---|
