Conflict de muncă. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 64
Ședința publică din 23 ianuarie
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta SC SA T împotriva sentinței civile nr. 1822/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul recurent personal și asistat de avocat, iar pentru pârâtă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris la dosar, iar față de recursul declarat de pârâtă solicită respingerea lui, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului declarat de societate și casarea sentinței civile recurate cu trimiterea spre rejudecare la tribunal. Față de recursul declarat de reclamantul recurent solicită respingerea lui ca nefondat, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
CU RTEA,
Asupra recursurilor civile de față.
Prin sentința civilă nr. 1822 din 14.09.2007 Tribunalul Timișa admis în parte astfel cum a fost precizată acțiunea intentată de reclamantul și a dispus obligarea pârâtei SC T la plata unor drepturi salariale neacordate în cuantum de 10677 lei.
S-a reținut legalitatea și temeinicia deciziei de concediere emisă de angajator în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, considerându-se totodată că pentru orele suplimentare, cele prestate pe timpul nopții și în sărbătorile legale drepturile bănești cuvenite angajatului nu au fost achitate, cum de altfel angajatorul nu a achitat nici indemnizațiile de concediu medical și concediu de odihnă precum și drepturile bănești reprezentând sporuri de vechime.
Recursul declarat de reclamant a fost motivat în drept cu prev art. 3041Cod procedură civilă iar în fapt s-a susținut că decizia nr. 6409 din 26.09.2006 prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă a fost emisă în perioada când s-a aflat în incapacitate temporară de muncă și și-a produs efectele retroactiv cu începere de la 18.09.2006.
Cu toate acestea tribunalul a analizat legalitatea măsurii numai în raport de cerințele art. 52 alin.1 lit. a din Codul muncii.
În privința deciziei de concediere recurentul a criticat hotărârea tribunalului întrucât instanța de fond nu a observat că:
- cercetarea prealabilă aplicării sancțiunii nu a fost efectuată corespunzător;
- prin decizie a fost reținută nesocotirea unor prevederi ale regulamentului de ordine interioară de care nu a avut cunoștință;
- decizia a fost emisă la 07.10.2006 și a prevăzut desfacerea contractului de muncă retroactiv, de la 06.10.2006.
În fine s-a arătat că în raport de gravitatea abaterii angajatorul nu a individualizat corect sancțiunea aplicată, gravitatea faptei nefiind în măsură să justifice desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Astfel, discuția mai aprinsă pe care a avut-o cu paznicul societății a fost generată de neîndeplinirea de către acesta în mod corespunzător, a sarcinilor de serviciu, după care situația a fost amplificată artificial și prezentată denaturat șefului de coloană, martora.
De altfel, chiar în discuția telefonică purtată cu șeful de coloană i s-a solicitat pentru aplanarea conflictului să meargă acasă și să revină la orele 5,00 în dimineața zilei următoare pentru a preda biletele și licența necesare efectuării cursei pe ruta Sânnicolau-T, însă a doua zi a fost în imposibilitate de a se prezenta la ora stabilită întrucât s-a aflat internat în spital.
Recursul declarat de pârâtă a fost motivat în drept cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, iar în fapt s-a susținut în esență că expertiza contabilă însușită de Tribunal a calculat greșit cuantumul drepturilor salariale, întrucât coeficientul de ierarhizare al funcției de dispecer este de 1,1-1,15 conform la nivel național pe anul 2005-2006, nicidecum de 1,45 cât a fost avut în vedere de expert.
De altfel sporul la salariu de 25% ca fiind spor de vechime în muncă a fost în mod greșit acordat deoarece în contractul colectiv de muncă pe unitate a fost prevăzut numai sporul de fidelitate de la data angajării în cadrul -ului și care este în conformitate cu la nivel național pe anul 2005-2006 (art.40 lit d).
În privința recursului declarat de reclamant se constată că susținerile formulate nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de art. 304 Cod procedură civilă, iar în urma verificării efectuate în limitele conferite de art.3041Cod procedură civilă nu au fost identificate motive de natură să atragă nulitatea hotărârii instanței de fond.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea deciziilor nr. 6409 din 26.09.2006 și nr. 6802 din 07.10.2006 prin care angajatorul SC SA Tad ispus în temeiul art. 52 alin 1 lit. a din Codul muncii suspendarea contractului individual de muncă și, respectiv în temeiul art. 61 alin.1 lit. a din Codul muncii concedierea disciplinară din postul de dispecer.
În privința deciziei prin care angajatorul a suspendat efectele contractului individual de muncă se constată pe de o parte că măsura a fost luată numai pe durata cercetării disciplinare prealabile desfacerii contractului de muncă.
De altfel, contractul individual de muncă se suspendă de drept în cazul în care angajatul se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă(art.50 alin.b din Codul muncii ), numai că în aceste cazuri se impune înștiințarea prealabilă a angajatorului cu privire la situația nou creată,aspect nedovedit în speță.
În privința concedierii disciplinare dispuse în temeiul art. 61 lit.a din Codul muncii este de observat că pârâtul a respectat cerințele art. 268 din Codul muncii în privința conținutului deciziei de sancționare precum și pe cele ale art. 267 din același act normativ în ceea ce privește apărarea sa pe parcursul cercetării administrative prealabile.
Astfel, conformându-se cerințelor art. 267 din Codul muncii pârâta a depus la dosar nota explicativă scrisă și semnată de reclamant la 28.09.2006, precum și adresa de convocare însoțită de dovada de comunicare, situație în care cerințele vizând forma și conținutul actului de sancționare au fost respectate întrutotul.
Cât privește condițiile necesare antrenării răspunderii disciplinare este de observat că din probatoriul administrat a rezultat că la 15.09.2006 reclamantul s-a prezentat în stare de ebrietate la serviciu și a avut o altercație cu portarul societății,în urma unor discuții mai aprinse.
Totodată, reclamantul a părăsit locul de muncă fără a lăsa documentele necesare efectuării cursei pe ruta Sânnicolau M -T, situație în care în raport de gravitatea faptelor săvârșite se apreciază că în mod just tribunalul a considerat drept corect individualizată sancțiunea aplicată de angajator.
Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca nefondat recursul declarat de reclamant, susținerile formulate neîncadrându-se în niciuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În privința susținerilor formulate de pârâtă în calea extraordinară de atac se constată că în mod just raportul de expertiză a calculat drepturile salariale cuvenite reclamantului prin aplicarea unui coeficient de ierarhizare a funcției de 1,45 întrucât raporturile juridice dintre părți au fost încheiate potrivit contractului individual de muncă(fila 5 dosar tribunal) pentru funcția de inginer, pentru a cărei ocupare sunt necesare studii superioare.
În legătură cu sporul de vechime Tribunalul a avut în vedere atât prev.art. 16 pct. 3 din Codul muncii, în conformitate cu care activitatea prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă, cât și pe cele ale art. 40 pct. 3 din la nivel național pe anii 2005-2006 care prevede sporuri minime acordate în temeiul acestui contract, motiv pentru care nici sub acest aspect susținerile formulate de parte nu pot fi primite.
Pentru considerentele arătate s-a apreciat ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâta SC SA T împotriva sentinței civile nr. 1822 din 14.09.2007, dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
, 23 ianuarie 2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Pt. GREFIER,
în concediu post natal
GREFIER SECȚIE
Red. 29.05.2008
Tehnored. 2 ex./ 29.05.2008
Primă instanță: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Ioan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 563/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 945/2009. Curtea de... → |
|---|
